Tripsină

12 « Back to Glossary Index

(categorie: biochimie, gastroenterologie)

Tripsina este enzima care descompune proteinele în intestinul subțire, tăind lanțurile de aminoacizi în locuri precise. Se formează din tripsinogen, forma ei inactivă, prin acțiunea enterokinazei duodenale.

Rolul ei depășește digestia proteinelor: tripsina este activatorul tuturor celorlalte enzime proteolitice pancreatice, deci comutatorul întregii cascade digestive.

Cum funcționează

Tripsina este o serin-protează: taie legăturile peptidice după aminoacizii lizină și arginină, folosind un rest de serină din situl activ. Această specificitate face tăietura previzibilă, motiv pentru care tripsina este folosită și ca reactiv în laboratoarele de biochimie.

Primele molecule sunt produse de enterokinază. De acolo, procesul devine autocatalitic: tripsina activează alte molecule de tripsinogen, iar concentrația crește rapid. Apoi activează chimotripsinogenul, proelastaza și procarboxipeptidazele, fiecare cu specificitatea ei.

Rezultatul acțiunii comune este descompunerea proteinelor din alimente în peptide mici și aminoacizi liberi, care sunt apoi absorbiți de enterocite. Digestia proteică fără tripsină este grav deficitară.

Organismul are mai multe mecanisme de oprire. Inhibitorul SPINK1 neutralizează tripsina activată în locul nepotrivit, iar tripsina însăși se poate autodegrada printr-o tăietură internă. În pancreatită, aceste mecanisme sunt depășite, iar tripsina activă în interiorul glandei declanșează autodigestia.

Funcții

Digestia proteinelor

Taie proteinele alimentare în peptide mai mici, pregătindu-le pentru enzimele finale de la nivelul mucoasei intestinale.

Activarea cascadei enzimatice

Transformă celelalte proenzime pancreatice în enzime active. Este singurul punct de intrare al întregului sistem.

Agentul autodigestiei în pancreatită

Când se activează în celulele acinare, declanșează lezarea glandei și cascada inflamatoare care urmează.

Reactiv de laborator

Specificitatea tăieturii o face utilă în analiza proteinelor și în cultura celulară, unde este folosită pentru desprinderea celulelor de pe suport.

Relevanță clinică

Tripsina nu se dozează în sânge pentru diagnosticul pancreatitei acute; enzimele folosite sunt lipaza și amilaza, care ajung în circulație când celulele acinare se lezează.

În pancreatita cronică avansată, producția de tripsinogen scade, iar tripsinogenul seric scăzut este un indicator al insuficienței pancreatice exocrine severe.

Preparatele de enzime pancreatice folosite în tratamentul insuficienței exocrine conțin și tripsină, alături de lipază și amilază. Sunt protejate de un înveliș rezistent la acid, pentru a nu fi distruse în stomac.

Un exces de tripsină în preparatele enzimatice poate produce iritație la nivelul mucoasei bucale dacă capsulele sunt sfărâmate sau ținute în gură — de aceea nu se mestecă.

Pentru înțelegerea bolii, punctul esențial este că tripsina nu este periculoasă prin ea însăși, ci prin locul în care se activează. În duoden este indispensabilă; în pancreas, distructivă.

Ce se evaluează

Diagnosticul pancreatitei acute se face cu lipaza sau amilaza, nu cu tripsina.

Tripsinogenul seric scăzut susține insuficiența pancreatică exocrină avansată.

Eficiența tratamentului enzimatic se apreciază clinic, prin normalizarea scaunelor și stabilizarea greutății.

Capsulele enzimatice se înghit întregi, cu lichid, la începutul sau în timpul mesei, conform indicației medicului.

Nu există un test uzual care să măsoare activitatea tripsinei intrapancreatice.

Factori care influențează activitatea tripsinei

pH-ul din duoden, optim în jurul valorilor slab alcaline.

Prezența enterokinazei în mucoasa duodenală.

Cantitatea de inhibitor SPINK1 disponibil.

Concentrația de calciu, care stabilizează molecula.

Integritatea canalelor pancreatice.

Cantitatea de tripsinogen produsă de celulele acinare.

Prezența inhibitorilor din alimente, precum cei din soia crudă.

Tripsină în context Healthwise

Tripsina este comutatorul digestiei proteinelor: o singură enzimă care, odată activată, pornește toate celelalte. Elegant ca sistem, riscant ca arhitectură — motiv pentru care organismul investește atât în a o ține închisă până la locul potrivit.

Pe Healthwise, apare în articolele despre digestia proteinelor, despre enzimele pancreatice și în explicarea mecanismului pancreatitei. Dozele preparatelor enzimatice se stabilesc de medic, în funcție de gradul insuficienței.

Concluzie

Tripsina este enzima care descompune proteinele în intestin și care activează toate celelalte enzime proteolitice pancreatice. Se formează din tripsinogen, sub acțiunea enterokinazei duodenale.

Ce trebuie reținut: este indispensabilă în duoden și distructivă în pancreas — activarea ei prematură declanșează autodigestia din pancreatita acută; iar inhibitorul SPINK1 este mecanismul care o neutralizează când apare în locul nepotrivit.

« Back to Glossary Index