Grelina

(endocrinologie, nutriție, neuroendocrinologie)

Grelina este un hormon peptidic de 28 aminoacizi produs predominant de celulele X/A din fundusul gastric (mucoasa stomacului), cu rolul principal de a semnaliza starea de foame si de a stimula aportul alimentar. Este singurul hormon periferic cunoscut cu efect orexigen (stimulator al apetitului), in contrast cu hormonii satietati (leptina, PYY, GLP-1). Grelina creste inainte de mese (anticipatorie), scade dupa mese, si este crescuta cronic in starea de privare calorica si de privare de somn. A fost descoperita in 1999 de Masayasu Kojima si colaboratorii la Universitatea Kurume, Japonia, cu cateva luni inainte de identificarea receptorului sau (GHS-R1a), pe care il activeaza cu o potenta remarcabila.

Mecanismul biologic

•  Structura si acilarea — grelina este secretata ca preprogrelina si maturata la grelina acilata (activa) prin adaugarea unui acid gras (acid octanoic, C8:0) la serina 3 de enzima GOAT (ghrelin O-acyltransferase); forma non-acilata (des-acil grelina) este mai abundenta in circulatie dar nu activeaza GHS-R1a; GHS-R1a este exprimat in hipotalamusul arcuat, nucleul vagal dorsal, hipofiza si cord

•  Efectele orexigenice — grelina activeaza neuronii NPY/AgRP din nucleul arcuat hipotalamic, producand eliberarea de NPY si AgRP (ambii puternic orexigeni) si inhiband neuronii POMC/CART (anorexigeni); net: stimularea apetitului cu preferinta pentru alimente dense energetic; efectul este rapid (minute) si puternic

•  Ritmul circadian al grelinae — grelina urmeaza un profil pulsatil cu 3–5 varfuri pe zi, corelate cu orele obisnuite de masa; varfurile anticipatorii apar cu 30–60 minute inaintea meselor habituale, chiar in absenta semnalelor metabolice de deficit energetic — conditionare comportamentala a secretiei hormonale

•  Grelina si somnul — privarea de somn creste grelina cu 14–28% dupa o singura noapte de somn insuficient; cresterea este mai pronuntata in prima parte a noptii; combinatia grelina crescuta + leptina scazuta (ambele modificate de privarea de somn) produce o amplificare bidirectioanala a semnalului de foame

•  Grelina dupa pierdere in greutate — dupa restrictie calorica si pierdere in greutate, grelina creste compensator si ramane crescuta luni-ani, contribuind la recuperarea in greutate; mecanismul homeostatae al „rebound-ului” ponderal; documentat in studii pe participantii la emisiunile de slabire rapida (Biggest Loser)

Contexte clinice relevante

•  Chirurgia bariatrica — sleeve gastrectomy (rezectia fundusului gastric) reduce permanent grelina cu 60–80% prin eliminarea celulelor producatoare; contribuie la efectul anorexigen post-chirurgical si la succesul pe termen lung al operatiei in reducerea greutatii; bypass gastric produce reduceri mai moderate ale grelinei

•  Sindromul Prader-Willi — niveluri de grelina de 4–5x fata de controale obeze, nesuprimate de mese; contribuie la hiperfagia caracteristica; antagonistii grelinei sunt investigati ca potentiale terapii

•  Crestere somatica si GH — grelina este un puternic secretagog al hormonului de crestere (GH) prin activarea GHS-R1a hipofizar; vârful nocturn al GH in somn este partial mediat de grelina; aplicatia in medicina sportiva si anti-imbatranire

•  Interventii practice — mesele regulate reduc varfurile anticipatorii ale grelinei; proteinele suprima grelina mai eficient decat carbohidratii la aceeasi incarcatura calorica; exercitiul aerobic reduce acut grelina; somnul adecvat previne suprimarea leptinei si cresterea grelinei

grelina este motivul biologic pentru care „a sari peste mese” ca strategie de slabire este frecvent contraproductiva: grelina acumulata produce un apetit mai intens la urmatoarea masa, crescand probabilitatea supraalimentarii compensatorii. postul intermitent poate fi eficient, dar necesita adaptare a grelinei in 1–2 saptamani inainte ca poftele prealimentare sa se reduca. in primele zile de restrictie, grelina crescuta produce disconfort real, nu imaginar.