Haptoglobină

(categorie: Analize de laborator)

Haptoglobina este o proteină produsă de ficat care leagă hemoglobina liberă din plasmă și o direcționează spre degradare controlată. Concentrația ei scade în hemoliză, pentru că se consumă legând hemoglobina eliberată.

Este una dintre cele trei analize care formează tabloul de laborator al hemolizei, alături de bilirubina indirectă și de LDH.

Cum funcționează

Hemoglobina liberă în plasmă este toxică: leagă oxidul nitric, produce vasoconstricție și poate leza tubii renali. Haptoglobina o captează imediat, formând un complex preluat de macrofage, care recuperează fierul în siguranță.

Complexul este eliminat rapid din circulație, iar haptoglobina legată nu se întoarce. De aceea, într-o hemoliză activă, concentrația ei scade — consumul depășește capacitatea ficatului de a o reface.

Cum se citește împreună cu celelalte analize

Haptoglobină scăzută

Sugerează hemoliză, mai ales intravasculară. Este marcherul cu cea mai mare specificitate dintre cele trei, dar scade și în bolile hepatice avansate, care reduc sinteza.

LDH crescut

Enzima este abundentă în eritrocite și se eliberează la distrugerea lor. Crește însă și în numeroase alte situații — leziuni musculare, hepatice, tumori — deci este sensibil, nu specific.

Bilirubina indirectă crescută

Hemoglobina eliberată este transformată în bilirubină mai repede decât o poate procesa ficatul. Explică icterul din anemiile hemolitice.

Relevanță clinică

Combinația haptoglobină scăzută, LDH crescut, bilirubină indirectă crescută și reticulocite crescute este tabloul clasic al hemolizei. Niciuna dintre analize nu o confirmă singură, iar frotiul de sânge periferic adaugă informația morfologică.

Haptoglobina are și o particularitate: la aproximativ 1% dintre persoane lipsește congenital, iar o valoare nedetectabilă nu înseamnă în acest caz hemoliză. Aceasta se verifică prin repetarea analizei în afara oricărui episod acut.

Când se cere

La o anemie cu reticulocite crescute, la icter cu bilirubină predominant indirectă, la urină închisă la culoare, la o scădere rapidă a hemoglobinei fără sângerare evidentă. Se cere împreună cu LDH, bilirubină, frotiu și, în funcție de context, test Coombs.

Factori care influențează valoarea măsurată

Intensitatea hemolizei — determinantul principal al scăderii.

Funcția hepatică, de care depinde sinteza.

Inflamația, care crește sinteza și poate masca o hemoliză ușoară, pentru că haptoglobina este și proteină de fază acută.

Absența congenitală, prezentă la aproximativ 1% dintre persoane.

De ce contează

Haptoglobina este un bun exemplu de analiză care se interpretează în două direcții opuse simultan. Fiind proteină de fază acută, inflamația o crește; fiind consumată de hemoglobina liberă, hemoliza o scade. La un pacient cu ambele situații, o valoare normală nu exclude nimic — iar aceasta este regula, nu excepția, în medicina de laborator.

Concluzie

Haptoglobina leagă hemoglobina liberă din plasmă și se consumă în hemoliză, motiv pentru care scăderea ei este cel mai specific dintre cei trei markeri ai hemolizei. Se citește împreună cu LDH, bilirubina indirectă și reticulocitele. Scade și în bolile hepatice, crește în inflamație și lipsește congenital la aproximativ 1% dintre persoane.