Hiperglicemie de stres

(categorie: metabolism, medicină acută)

Hiperglicemia de stres este creșterea glicemiei produsă de răspunsul hormonal la un factor de stres — boală acută, traumatism, arsură, intervenție chirurgicală sau stres psihologic intens.

Nu reflectă neapărat diabet. Este un răspuns fiziologic care poate apărea și la persoane cu metabolism glucidic normal.

Cum funcționează

Adrenalina, eliberată în secunde, declanșează glicogenoliza hepatică. Depozitul se deschide rapid și glucoza intră în circulație.

În spatele adrenalinei vine cortizolul, care acționează mai lent, în ore. Cortizolul stimulează gluconeogeneza și reduce sensibilitatea la insulină.

Rezultatul combinat este o glicemie crescută, susținută atât prin producție hepatică mai mare, cât și prin captare periferică mai slabă.

Logica biologică este de a asigura glucoză pentru un organism care se pregătește de efort sau de reparare tisulară. Problema apare când răspunsul se prelungește.

Hormonii implicați

Adrenalina

Efect în secunde, prin glicogenoliză hepatică.

Cortizolul

Efect în ore, prin gluconeogeneză și rezistență la insulină.

Glucagonul

Contribuie la mobilizarea rezervelor.

Hormonul de creștere

Contribuie la rezistența periferică la insulină.

Relevanță clinică

La pacienții internați cu boli acute, arsuri, traumatisme sau infecții severe, hiperglicemia apare frecvent, chiar fără diabet preexistent, și se asociază cu prognostic mai slab.

Aceasta este o observație importantă pentru interpretarea unei glicemii crescute găsite în context acut: nu stabilește diagnosticul de diabet.

Diagnosticul de diabet nu se pune pe o glicemie măsurată în timpul unei boli acute. Reevaluarea se face după rezolvarea episodului, în condiții stabile.

La scară mică, același mecanism apare în viața de zi cu zi. O persoană care își monitorizează glicemia poate observa o valoare crescută după un eveniment stresant, fără nicio abatere alimentară.

Această observație este utilă și liniștitoare: o valoare izolat crescută într-o zi dificilă nu înseamnă nimic în sine, iar tendința pe mai multe măsurători contează.

Cum se interpretează

Nu se pune diagnostic de diabet în context acut.

Reevaluarea după rezolvarea episodului, în condiții stabile.

Hemoglobina glicozilată reflectă perioada anterioară, nu episodul.

Contextul: boală, traumatism, intervenție, stres intens.

Tendința pe mai multe măsurători, nu valoarea izolată.

Factori care influențează amploarea hiperglicemiei

Severitatea factorului de stres.

Durata lui.

Nivelul de cortizol și catecolamine.

Rezervele de glicogen hepatic.

Prezența unei rezistențe la insulină preexistente.

Medicația, în special corticosteroizii.

Starea nutrițională.

De ce contează

Hiperglicemia de stres explică de ce o glicemie crescută într-o zi grea sau în timpul unei boli nu este un diagnostic — este un răspuns hormonal normal.

Pe Healthwise, apare în explicarea glicogenolizei, a cortizolului și a interpretării glicemiei.

Concluzie

Hiperglicemia de stres este creșterea glicemiei produsă de adrenalină și cortizol, în boală acută, traumatism sau stres intens.

Ce trebuie reținut: nu stabilește diagnosticul de diabet, iar reevaluarea se face după rezolvarea episodului — o valoare izolat crescută într-o zi dificilă nu înseamnă nimic în sine.