Hiperkaliemie

130 « Back to Glossary Index

(nefrologie, cardiologie, urgențe medicale)

Hiperkaliemia este definită ca o concentrație serică de potasiu peste 5,0–5,5 mEq/L (valoarea prag variază ușor între laboratoare), reprezentând una dintre cele mai frecvente și potențial letale tulburări electrolitice din practica medicală. Potasiul seric ridicat perturbă potențialul de membrană al cardiomiocitelor și al celulelor musculare, producând modificări caracteristice pe electrocardiogramă și, în forme severe, aritmii fatale. Este o urgență medicală frecvent secundară bolii renale cronice, medicamentelor care inhibă excreția de potasiu și aportului alimentar excesiv în contextul unei capacități de excreție compromise.

Mecanismul biologic

•  Fiziologia excreției de potasiu — 98% din potasiul corporal este intracelular; concentrația serică de potasiu este menținută în intervalul 3,5–5,0 mEq/L prin excreție renală reglată de aldosteron în tubii distali și colectori; rinichii sănătoși pot excreta până la 400–800 mEq/zi, cu capacitate de adaptare rapidă

•  Efectele hiperkaliemiei pe cord — potasiul seric crescut depolarizează parțial membrana cardiomiocitelor, reducând excitabilitatea și viteza de conducere; modificările ECG progresive: unde T înalte și ascuțite (K+ 5,5–6,5), lărgirea complexului QRS (K+ 6,5–7,5), undă sinusoidală și fibrilație ventriculară (K+ >7,5–8,0)

•  Cauze principale — boala renală cronică (reducerea capacității de excreție), medicamente (inhibitori ECA, sartani, spironolactonă, AINS, trimetoprim), aport alimentar crescut în contextul BRC, acidoză metabolică (redistribuie potasiu din celule în plasmă), rabdomioliză, hemoliza masivă

•  Pseudohiperkaliemie — hemoliza in vitro a probei de sânge (recoltare traumatică, transport incorect) eliberează potasiu intracelular din eritrocite, producând valori fals crescute; a doua recoltare corectă este necesară înainte de tratament

•  Tratament de urgență — calciu gluconat intravenos (stabilizează membrana cardiacă în 1–3 minute, fără a scădea potasemia); insulină + glucoză intravenos (redistribuie K+ în celule în 15–30 minute); bicarbonat de sodiu în acidoză; kayexalate sau patiromer (leagă K+ în intestin, eliminare lentă); dializă în formele severe

Contexte clinice relevante

•  Boala renală cronică — principala cauză de hiperkaliemie cronică; apare frecvent în stadiile 4–5 BRC; limitează utilizarea blocantelor RAAS (care cresc potasemia) tocmai la pacienții cu cel mai mare beneficiu cardiovascular

•  Medicamente și hiperkaliemie — inhibitorii ECA, sartanii și spironolactona cresc potasemia prin reducerea efectelor aldosteronului; combinarea lor necesită monitorizare electrolitică

•  Dieta DASH în BRC — modelul DASH este bogat în potasiu, benefic pentru hipertensivi cu rinichi funcționali, dar potențial riscant în BRC avansată; necesită individualizare nefrologic cu restricție de potasiu sub un anumit prag de filtrare glomerulară

•  Hipokaliemie vs. hiperkaliemie — diureticele tiazidice și de ansă (utilizate frecvent în hipertensiune) produc hipokaliemie; suplimentarea de potasiu sau dieta DASH pot corecta această hipokaliemie iatrogena

hiperkaliemia este argumentul biologic pentru care nu orice persoană poate aplica dieta DASH nemodificat. la pacienții cu BRC stadiu ≥3b, aportul ridicat de potasiu recomandat de DASH devine un risc, nu un beneficiu. individualizarea dietetică în prezența bolii renale nu este o opțiune — este o necesitate medicală. înțelegerea acestei limite nu invalidează DASH — o contextualizează corect.

« Back to Glossary Index