HOMA-IR

52 « Back to Glossary Index

(diabetologie, endocrinologie, medicină de laborator)

HOMA-IR (Homeostatic Model Assessment of Insulin Resistance) este un indice calculat din glicemia si insulinemia bazale (à jeun), utilizat ca marker indirect al rezistentei la insulina in studii clinice si populationale. Formula: HOMA-IR = (glicemia à jeun in mmol/L × insulinemia à jeun in mU/L) / 22.5. Sau echivalent cu unitatile americane: HOMA-IR = (glicemia in mg/dL × insulinemia in microU/mL) / 405. A fost propus de Matthews si colaboratori in 1985 si a fost validat prin comparatie cu tehnica de referinta (clamp euglicemic-hiperinsulinemic) in multiple studii; corelatia este buna la persoane fara diabet si modesta la diabetici.

Mecanismul biologic

•  Principiul HOMA — la echilibru bazal (à jeun), glicemia si insulinemia reflecta interactiunea dintre secretia de insulina a pancreasului si sensibilitatea tesuturilor la insulina; in rezistenta la insulina, pancreasul secreta mai multa insulina pentru a mentine glicemia normala; produsul glicemie × insulinemie creste proportional cu gradul de rezistenta la insulina; HOMA-IR cuantifica aceasta relatie

•  Valorile de referinta — valorile variaza cu metodologia de masurare a insulinei si cu caracteristicile populatiei studiate; HOMA-IR sub 1.0 = sensibilitate excelenta; 1.0-2.5 = normal; 2.5-5.0 = rezistenta moderata; peste 5.0 = rezistenta severa; valorile difera intre laboratoare si populatii etnice

•  Limitele HOMA-IR — nu este standardizat (insulinemia nu este standardizata intre laboratoare si metode); variabilitatea biologica a insulinemiei à jeun (CV 20-30%) afecteaza reproductibilitatea; nu detecteaza rezistenta la insulina postprandiala (care poate exista la HOMA-IR normal); nu este aplicabil la diabetici pe insulina sau sulfonilureice; reflecta rezistenta hepatica mai mult decat musculara

•  HOMA-IR vs. OGTT si clamp — clampul euglicemic-hiperinsulinemic este standardul de aur pentru masurarea rezistentei la insulina (laborious, scump, imposibil in practica curenta); OGTT cu masurarea insulinemiei la 0, 30, 60, 120 minute este mai informativ decat HOMA-IR (detecteaza si deficienta de prima faza insulinica si rezistenta postprandiala); HOMA-IR este simplu, ieftin si suficient pentru screening si cercetare, dar inadecvat ca singur test diagnostic

•  Glicemie normala nu exclude rezistenta la insulina — HOMA-IR poate fi crescut chiar cu glicemie à jeun sub 100 mg/dL; insulinemia ridicata la glicemie normala reflecta hipersecretie compensatorie de insulina pentru a mentine glicemia in limite normale in prezenta rezistentei; detectarea acestei compensatii este principala valoare clinica a HOMA-IR fata de simpla glicemie

Contexte clinice relevante

•  Screening pre-diabet — HOMA-IR crescut (>2.5) la persoane cu glicemie bazala normala identifica persoane cu rezistenta la insulina compensata si risc crescut de diabet tip 2; interventia precoce (dieta, exercitiu, eventual metformina) este mai eficace la acest stadiu decat dupa aparitia pre-diabetului pe criteriile glicemice standard

•  NAFLD — HOMA-IR este puternic corelat cu steatoza hepatica si cu gradul de NASH; rezistenta la insulina hepatica este mecanismul central al NAFLD; HOMA-IR este utilizat ca marker de evolutie in studiile de interventie pentru NAFLD

•  PCOS — rezistenta la insulina (masurata prin HOMA-IR) este prezenta la 60–80% din femeile cu PCOS, independent de greutate; contribuie la hiperandrogenismul prin stimularea productiei ovariene de androgeni; reducerea HOMA-IR prin interventie dietetica sau metformina imbunatateste profilul hormonal si fertiltatea

HOMA-IR este un instrument valoros dar frecvent supraevaluat in practica clinica. o valoare singulara nu este diagnostic — variabilitatea biologica a insulinemiei produce fluctuatii semnificative; indicele trebuie interpretat in context clinic, nu izolat. valoarea sa principala este populationala si pentru screening, nu pentru diagnosticul individual de precizie. glicemia à jeun normala cu HOMA-IR >2.5 merita evaluare suplimentara (OGTT, cortizol, functie tiroidiana) — nu ignorare.

« Back to Glossary Index