Interocepție

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neuroștiințe | Percepție | Reglare emoțională

Interocepția este capacitatea sistemului nervos de a detecta, interpreta și integra semnalele provenite din interiorul organismului: bătăile inimii, respirația, distensia gastrică, senzația de foame sau de sațietate, temperatura corporală, tensiunea musculară și starea viscerală generală. Semnalele interoceptive ajung la creier în mare parte prin fibrele aferente vagale și prin căile spinotalamice, sunt procesate în nucleul tractului solitar și proiectate către insulă, structura corticală considerată centrul integrării interoceptive. Acuratețea interoceptivă influențează reglarea emoțională, percepția de sine și capacitatea de a recunoaște stările corporale înainte ca ele să devină simptome.

Mecanismul biologic

  • Aferențele viscerale converg în nucleul tractului solitar, care le transmite prin talamus către cortexul insular posterior, unde sunt reprezentate primar; insula anterioară integrează aceste semnale cu contextul emoțional și cognitiv
  • Insula anterioară comunică bidirecțional cu cortexul cingulat anterior și cu amigdala, generând experiența subiectivă a stărilor corporale și contribuind la formarea emoțiilor conform teoriilor moderne ale emoției
  • Acuratețea interoceptivă se măsoară experimental prin sarcini de detectare a bătăilor cardiace; scorurile variază semnificativ între persoane și se modifică prin antrenament, prin practici corporale și prin starea afectivă
  • Discrepanța dintre semnalele interoceptive reale și predicțiile creierului este considerată un mecanism central în anxietate: creierul anticipează un pericol corporal care nu corespunde stării fiziologice efective

Contexte clinice relevante

  • Acuratețea interoceptivă crescută în asociere cu interpretare catastrofică caracterizează tulburarea de panică, unde senzațiile corporale normale sunt percepute ca semne de pericol vital
  • Interocepția redusă sau distorsionată este descrisă în tulburările de comportament alimentar, unde semnalele de foame și de sațietate nu sunt recunoscute corect, și în alexitimie, dificultatea de a identifica și denumi emoțiile
  • Practicile care implică atenția asupra corpului, precum scanarea corporală, yoga și respirația conștientă, cresc acuratețea interoceptivă în studii controlate, cu efecte asupra reglării emoționale
  • Hipervigilența interoceptivă, monitorizarea excesivă și anxioasă a senzațiilor corporale, este un factor de menținere în tulburările somatice funcționale și în anxietatea de sănătate
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00