Adipozitate viscerală

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Metabolism | Endocrinologie | Sindrom metabolic

Adipozitatea viscerală desemnează acumularea de țesut adipos în interiorul cavității abdominale, în jurul organelor interne, în depozitele omental, mezenteric și retroperitoneal. Spre deosebire de țesutul adipos subcutanat, care are un rol predominant de stocare, țesutul adipos visceral este metabolic activ și proinflamator: secretă adipokine, citokine și acizi grași liberi direct în circulația portă, expunând ficatul la concentrații mari de mediatori inflamatori. Această particularitate anatomică explică de ce distribuția grăsimii corporale este un predictor de risc metabolic și cardiovascular mai bun decât indicele de masă corporală.

Mecanismul biologic

  • Drenajul venos al țesutului adipos visceral se face prin vena portă direct către ficat, expunând hepatocitele la fluxuri mari de acizi grași liberi și de adipokine, cu efecte asupra gluconeogenezei, sintezei de trigliceride și rezistenței la insulină hepatice
  • Adipocitele viscerale au densitate mai mare de receptori beta-adrenergici și de receptori pentru glucocorticoizi, fiind mai sensibile la stimularea lipolitică prin catecolamine și la efectele cortizolului cronic ridicat
  • Țesutul adipos visceral expandat devine hipoxic, ceea ce induce necroza adipocitelor, recrutarea de macrofage proinflamatoare și secreția de MCP-1, TNF-α și IL-6, cu inflamație locală și sistemică
  • Secreția de adiponectină, adipokina cu efect antiinflamator și de sensibilizare la insulină, scade pe măsură ce adipozitatea viscerală crește, agravând dezechilibrul metabolic

Contexte clinice relevante

  • Circumferința taliei și raportul talie-șold sunt măsuri clinice simple ale adipozității viscerale; cuantificarea precisă necesită tomografie computerizată sau rezonanță magnetică la nivelul vertebrei L4-L5
  • Adipozitatea viscerală crescută se asociază independent cu rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2, dislipidemia aterogenă, hipertensiunea arterială și boala hepatică grasă metabolică
  • Cortizolul cronic ridicat favorizează redistribuirea grăsimii către depozitele viscerale, mecanism observat clinic în sindromul Cushing și, într-o formă atenuată, în stresul psihosocial persistent
  • Reducerea adipozității viscerale prin deficit caloric și activitate fizică regulată produce ameliorări metabolice disproporționat de mari față de pierderea ponderală totală, deoarece acest depozit răspunde preferențial la intervenție
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00