Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Obezitate cu greutate normală

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Obezitatea cu greutate normală descrie situația persoanelor cu un indice de masă corporală în intervalul normal, între 18,5 și 24,9, dar cu procent crescut de grăsime corporală și, adesea, cu talie mare.

Aceste persoane pot avea glicemie, trigliceride sau tensiune arterială în afara valorilor optime, fără ca greutatea să sugereze ceva. Cântarul nu înregistrează nimic, iar riscul metabolic există.

Pentru identificarea situației este nevoie de măsurarea taliei și de analize de sânge, nu de un indice de masă corporală mai precis.

Pe scurt

Indice în intervalul normal, dar procent crescut de grăsime.
Adesea însoțită de talie mare.
Poate asocia glicemie, trigliceride sau tensiune în afara optimului.
Cântarul nu semnalează nimic.
Mai frecventă la persoanele sedentare.
Mai frecventă și la anumite populații asiatice.
Se identifică prin talie și analize, nu prin indice.

Cum funcționează

Țesutul muscular are o densitate mai mare decât țesutul adipos, așa că la același volum cântărește mai mult. O persoană sedentară, cu masă musculară redusă, poate avea un indice de 23 și un procent de grăsime ridicat — situația inversă celei a unui sportiv cu indice de 28 și grăsime scăzută.

Această situație este mai frecventă și mai puțin vizibilă decât cea a sportivului. Riscul nu este sesizat de nimeni, pentru că nicio cifră uzuală nu îl semnalează, iar persoana nu are motive să se considere expusă.

Datele de precizie explică de ce fenomenul este atât de răspândit. Un studiu pe 13.601 adulți a arătat că, folosind pragul de indice de 30, obezitatea a fost identificată la aproximativ 19% dintre bărbați și 25% dintre femei; folosind procentul de grăsime, proporțiile au fost de aproximativ 44% și 52%.

Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate dintre persoanele cu exces de grăsime aveau un indice sub 30, iar sensibilitatea indicelui a fost de numai 36% la bărbați și 49% la femei. Precizia a fost cea mai slabă în zona intermediară, între 25 și 29,9.

Cum se identifică, la cine este mai frecventă, ce risc implică

Cum se identifică

Combinația dintre un indice normal și o talie peste prag este semnalul principal. Pragurile uzuale pentru populațiile europene sunt 94 de centimetri la bărbați și 80 la femei pentru risc crescut, iar reperul simplu al raportului talie-înălțime este sub 0,5.

Confirmarea se face prin analize: glicemie, profil lipidic, tensiune arterială și, la nevoie, enzime hepatice. Un procent de grăsime estimat prin bioimpedanță poate adăuga informație, cu limitele cunoscute ale metodei.

La cine este mai frecventă

Situația este mai frecventă la persoanele sedentare, la cele cu masă musculară redusă și la anumite populații asiatice. O consultare a experților Organizației Mondiale a Sănătății din 2004 a analizat date care arătau că, la același indice, persoanele de origine asiatică au în medie un procent de grăsime mai mare.

Experții au propus, pentru aceste populații, praguri suplimentare de acțiune pentru sănătatea publică — la 23; 27,5; 32,5 și 37,5 — exact pentru că riscul apare la valori mai mici.

Ce risc implică

Analizele care au urmărit persoane cu indice normal și procent crescut de grăsime au raportat o prevalență mai mare a dereglărilor cardiometabolice și, în unele cohorte, o mortalitate cardiovasculară mai mare la femei.

Riscul nu provine din cantitatea totală de grăsime, ci din distribuția și din contextul ei: depozitul visceral, inflamația de grad scăzut și masa musculară redusă acționează împreună, fără a modifica greutatea.

Trebuie precizat că literatura pe acest fenotip nu este la fel de solidă ca cea privind relația dintre indice și mortalitate. Pragurile de procent de grăsime folosite pentru definirea lui variază între studii, iar metodele de estimare diferă, ceea ce face prevalențele raportate greu comparabile. Existența situației este bine documentată; mărimea exactă a riscului asociat rămâne mai puțin precis cuantificată.

Două situații pe care indicele nu le deosebește

Caracteristica Sportiv cu indice 28 Persoană sedentară cu indice 23
Încadrarea pe indice supraponderal normal
Procentul de grăsime scăzut ridicat
Masa musculară mare redusă
Circumferința taliei de regulă sub prag frecvent peste prag
Profilul metabolic de regulă foarte bun frecvent alterat
Semnalat de cântar da, incorect nu, incorect

Indicele încadrează greșit ambele situații, în direcții opuse.

Măsurarea taliei corectează, în practică, ambele erori.

Relevanță clinică

Un indice între 18,5 și 24,9 este un semn bun, dar nu o garanție. Dacă talia este sub jumătate din înălțime, activitatea fizică este regulată, iar analizele de rutină sunt în limite normale, imaginea este coerentă.

Dacă talia este mare, viața este sedentară sau există antecedente familiale de diabet ori de boli cardiovasculare, un indice normal nu exclude un risc metabolic care merită verificat prin glicemie, profil lipidic și tensiune arterială.

Pentru intervenție, situația este încurajatoare: activitatea fizică — în special componenta de forță — modifică exact variabila care lipsește, adică masa musculară, și reduce depozitul visceral. Cântarul poate rămâne neschimbat, în timp ce talia și analizele se îmbunătățesc.

Pentru comunicarea cu pacientul, mesajul util este că o greutate normală nu trebuie protejată ca un rezultat, ci verificată ca o ipoteză. Măsurarea taliei costă treizeci de secunde și este singura modalitate simplă de a afla dacă cifra bună descrie o situație bună.

Ce verifică suspiciunea

Circumferința taliei și raportul talie-înălțime.

Glicemia.

Profilul lipidic, cu accent pe trigliceride.

Tensiunea arterială.

Nivelul de activitate fizică, în special de forță.

Antecedentele familiale de diabet și boli cardiovasculare.

Factori care influențează apariția acestui fenotip

Sedentarismul.

Masa musculară redusă.

Originea etnică.

Distribuția grăsimii.

Vârsta.

Aportul proteic insuficient.

Episoadele repetate de scădere și recâștig în greutate.

Genetica distribuției grăsimii.

Întrebări frecvente

Ce este obezitatea cu greutate normală?

Situația persoanelor cu un indice de masă corporală în intervalul normal, între 18,5 și 24,9, dar cu procent crescut de grăsime corporală și, adesea, cu talie mare.

Cum e posibil?

Țesutul muscular are o densitate mai mare decât cel adipos. O persoană sedentară, cu masă musculară redusă, poate avea un indice de 23 și un procent de grăsime ridicat, fără ca cifra să semnaleze nimic.

Cât de frecventă este?

Un studiu pe 13.601 adulți a arătat că mai mult de jumătate dintre persoanele cu exces de grăsime aveau un indice sub 30. Sensibilitatea indicelui a fost de 36% la bărbați și 49% la femei.

Cum se identifică?

Prin combinația dintre un indice normal și o talie peste prag — 94 de centimetri la bărbați, 80 la femei — sau un raport talie-înălțime peste 0,5, confirmată prin glicemie, profil lipidic și tensiune arterială.

La cine este mai frecventă?

La persoanele sedentare, la cele cu masă musculară redusă și la anumite populații asiatice, pentru care experții Organizației Mondiale a Sănătății au propus în 2004 praguri de acțiune mai joase.

Ce risc implică?

Analizele au raportat o prevalență mai mare a dereglărilor cardiometabolice și, în unele cohorte, o mortalitate cardiovasculară mai mare la femei. Riscul vine din distribuția grăsimii și din masa musculară redusă.

Ce pot face?

Activitatea fizică, în special componenta de forță, modifică exact variabila care lipsește — masa musculară — și reduce depozitul visceral. Cântarul poate rămâne neschimbat, în timp ce talia și analizele se îmbunătățesc.

Un indice normal nu e suficient?

Este un semn bun, nu o garanție. Dacă talia este mare, viața sedentară sau există antecedente familiale, merită verificat riscul metabolic prin analize.

Cât de solide sunt dovezile pe acest fenotip?

Existența situației este bine documentată, dar pragurile de procent de grăsime folosite pentru definirea lui variază între studii, iar metodele de estimare diferă. Mărimea exactă a riscului asociat rămâne mai puțin precis cuantificată.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Că un indice normal nu exclude riscul Că indicele este inutil
Nevoia de a măsura talia Procentul exact de grăsime
O situație mai frecventă decât cea a sportivului Că ambele sunt la fel de rare
Că masa musculară contează Doar cantitatea de grăsime
Că progresul poate să nu apară pe cântar Absența progresului

Greșeli frecvente de interpretare

Tratarea unui indice normal ca garanție

Este un semn bun, nu o garanție. Dacă talia este mare, viața sedentară sau există antecedente familiale, un indice normal nu exclude un risc metabolic care merită verificat.

Căutarea unui indice mai precis

Problema nu se rezolvă prin perfecționarea formulei. Identificarea situației cere măsurarea taliei și analize de sânge, nu un raport greutate-înălțime mai bine calculat.

Judecarea progresului exclusiv pe cântar

Activitatea fizică poate crește masa musculară și reduce grăsimea cu o greutate aproape neschimbată. Talia și analizele arată un progres pe care cântarul nu îl vede.

De ce contează

Fenomenul are un nume incomod pentru că descrie exact ce nu se vede. Discuția publică despre greutate se concentrează pe oamenii care arată ca și cum ar avea o problemă; aceștia sunt, de regulă, cei pe care indicele îi identifică. Persoanele cu indice 22, masă musculară redusă și talie la limită nu atrag atenția nimănui, nici a lor. Măsura care le-ar schimba situația — un metru de croitorie — este și cea mai ieftină din medicină, iar faptul că a fost nevoie de o declarație internațională de consens pentru a o cere de rutină spune destul.

Concluzie

Obezitatea cu greutate normală descrie persoanele cu un indice de masă corporală între 18,5 și 24,9, dar cu procent crescut de grăsime și adesea talie mare, care pot avea glicemie, trigliceride sau tensiune în afara valorilor optime fără ca greutatea să sugereze ceva. Un studiu pe 13.601 adulți a arătat că mai mult de jumătate dintre persoanele cu exces de grăsime aveau un indice sub 30. Situația este mai frecventă la persoanele sedentare și la anumite populații asiatice, iar identificarea cere măsurarea taliei și analize, nu un indice mai precis.

Referințe

Romero-Corral A, Somers VK, Sierra-Johnson J, et al. Accuracy of body mass index in diagnosing obesity in the adult general population. International Journal of Obesity. 2008;32(6):959–966. doi:10.1038/ijo.2008.11

Susține datele pe 13.601 adulți, proporțiile identificate prin indice față de procentul de grăsime și valorile de sensibilitate pe sexe.

Romero-Corral A, Somers VK, Sierra-Johnson J, et al. Normal weight obesity: a risk factor for cardiometabolic dysregulation and cardiovascular mortality. European Heart Journal. 2010;31(6):737–746. doi:10.1093/eurheartj/ehp487

Susține asocierea fenotipului cu dereglări cardiometabolice și cu mortalitate cardiovasculară mai mare la femei.

WHO Expert Consultation. Appropriate body-mass index for Asian populations and its implications for policy and intervention strategies. The Lancet. 2004;363(9403):157–163. doi:10.1016/S0140-6736(03)15268-3

Susține procentul de grăsime mai mare la același indice în populațiile asiatice și pragurile suplimentare de acțiune propuse.

Ross R, Neeland IJ, Yamashita S, et al. Waist circumference as a vital sign in clinical practice: a Consensus Statement from the IAS and ICCR Working Group on Visceral Obesity. Nature Reviews Endocrinology. 2020;16(3):177–189. doi:10.1038/s41574-019-0310-7

Susține recomandarea măsurării taliei de rutină și informația independentă adusă la același indice de masă corporală.

Termeni corelați

Obezitate preclinică, Procent de grăsime corporală, Circumferința taliei, Obezitate sarcopenică, Compoziție corporală

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00