Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Rezistență la antibiotice

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Capacitatea bacteriilor de a supraviețui unui antibiotic care anterior le distrugea, apărută prin selecție.

Rezistența la antibiotice este capacitatea bacteriilor de a supraviețui și de a se multiplica în prezența unui antibiotic care anterior le-ar fi distrus. Apare prin selecție naturală: antibioticul elimină bacteriile sensibile, iar cele cu mecanisme de rezistență ocupă nișa eliberată.

Formularea „organismul se obișnuiește cu antibioticul” este greșită și consecvent răspândită. Nu organismul devine rezistent, ci populațiile bacteriene — iar ele nu sunt doar cele care produc infecția, ci întreaga floră a persoanei și, prin transmitere, a comunității.

Pe scurt

Apare prin selecție, nu prin obișnuința organismului.
Patru mecanisme: enzime, modificarea țintei, eflux, bariere de permeabilitate.
Genele de rezistență se transmit și între specii bacteriene, prin plasmide.
Antibioticele topice selectează rezistență la fel ca cele sistemice.
Restrângerea consumului a fost urmată de scăderea prevalenței, demonstrat.

Ce face în formulă

Patru mecanisme acoperă majoritatea cazurilor. Inactivarea enzimatică: beta-lactamazele hidrolizează inelul beta-lactamic. Modificarea țintei: gena mecA la Staphylococcus aureus produce o proteină de legare a penicilinei cu afinitate scăzută; o mutație în gena fusA conferă rezistență la acid fusidic.

Efluxul activ: pompe care expulzează antibioticul din celulă, frecvent cu specificitate largă, deci conferind rezistență la mai multe clase simultan. Reducerea permeabilității: modificări ale porinelor membranei externe la gram-negativi.

Transferul genetic orizontal este ce face problema colectivă. Plasmidele, transpozonii și integronii mută gene de rezistență între bacterii, inclusiv între specii diferite — iar o genă apărută într-o bacterie intestinală inofensivă poate ajunge într-un patogen.

Ce o accelerează și ce o încetinește

Consumul inadecvat

Prescrierea pentru infecții virale, durata mai lungă decât necesar, antibiotice cu spectru larg când unul îngust ar fi suficient, și utilizarea fără indicație — toate cresc presiunea de selecție fără beneficiu clinic.

Un detaliu contraintuitiv: ideea că oprirea precoce a unui antibiotic generează rezistență este, pentru majoritatea infecțiilor, nesusținută. Dovezile actuale susțin mai degrabă cursurile mai scurte, pentru că durata expunerii este ea însăși un factor de selecție.

Antibioticele topice

Aplicarea pe piele selectează rezistență la fel ca administrarea sistemică, uneori mai eficient, pentru că concentrațiile scad gradual la periferia zonei tratate — un gradient ideal pentru selecția mutantelor.

Exemplul cel mai documentat este acidul fusidic. În țări cu consum topic mare, prevalența rezistenței stafilococice a crescut substanțial, iar în Noua Zeelandă restricționarea prescrierii a fost urmată de scăderea prevalenței. Pentru mupirocină, folosirea extinsă a generat rezistență de nivel înalt, transferabilă prin plasmide.

Dincolo de medicina umană

Folosirea antibioticelor în zootehnie, inclusiv ca promotori de creștere — interzisă în Uniunea Europeană din 2006 — a contribuit substanțial la rezervorul de gene de rezistență. Transferul către patogenii umani prin alimente și prin mediu este documentat.

Apele uzate din spitale și din unitățile de producție farmaceutică sunt un alt rezervor, cu concentrații subinhibitorii care selectează constant. Problema nu este, prin urmare, doar clinică.

Ce funcționează

Programele de administrare judicioasă a antibioticelor reduc consumul fără a înrăutăți rezultatele clinice. Controlul infecțiilor în spital, în primul rând igiena mâinilor, reduce transmiterea tulpinilor rezistente.

Vaccinarea reduce indirect consumul, prin prevenirea infecțiilor care l-ar justifica. Iar restrângerea unui antibiotic specific a fost urmată, în mai multe situații documentate, de scăderea prevalenței rezistenței la el — ceea ce arată că procesul este, cel puțin parțial, reversibil.

Ce se știe despre siguranță

Consecința clinică directă a rezistenței este eșecul tratamentului empiric, cu întârzierea unui tratament eficient. Pentru infecțiile severe, această întârziere corelează cu mortalitate crescută.

Consecința indirectă este trecerea la antibiotice de rezervă, mai toxice și mai scumpe — aminoglicozide, polimixine, glicopeptide — cu propriile profiluri de risc renal, otologic și neurologic.

Cine ar trebui să fie atent

Antibioticele nu tratează infecțiile virale. Majoritatea infecțiilor respiratorii acute sunt virale și se rezolvă fără antibiotic.

Antibioticele rămase de la un tratament anterior nu se folosesc pentru o nouă problemă. Alegerea și durata depind de infecție, nu de ce există în casă.

Antibioticele topice selectează rezistență la fel ca cele sistemice. Pentru un antibiotic topic, cursurile scurte și indicațiile cu dovezi contează.

Rezistența nu este o proprietate a organismului, ci a populațiilor bacteriene — ale persoanei și, prin transmitere, ale comunității.

Întrebări frecvente

Cum apare rezistența?

Prin selecție naturală: antibioticul elimină bacteriile sensibile, iar cele cu mecanisme de rezistență ocupă nișa. Nu organismul devine rezistent, ci populațiile bacteriene.

Care sunt mecanismele?

Patru: inactivarea enzimatică, modificarea țintei antibioticului, efluxul activ prin pompe membranare, și reducerea permeabilității membranei.

Cum se răspândește între bacterii?

Prin transfer genetic orizontal — plasmide, transpozoni, integroni — care mută gene de rezistență inclusiv între specii diferite. De aceea problema este colectivă.

Antibioticele topice contribuie?

Da, uneori mai eficient decât cele sistemice, pentru că la periferia zonei tratate concentrațiile scad gradual — un gradient ideal pentru selecția mutantelor.

Oprirea precoce a unui antibiotic generează rezistență?

Pentru majoritatea infecțiilor, ideea nu este susținută. Dovezile actuale susțin mai degrabă cursurile mai scurte, pentru că durata expunerii este ea însăși un factor de selecție.

Este reversibilă?

Cel puțin parțial. Restrângerea unui antibiotic specific a fost urmată, în mai multe situații documentate, de scăderea prevalenței rezistenței la el.

Confuzii frecvente

„Organismul meu s-a obișnuit cu antibioticul”

Rezistența este o proprietate a bacteriilor, nu a organismului. Selecția afectează întreaga floră a persoanei și, prin transmitere, a comunității.

„Trebuie să termin cutia ca să nu fac rezistență”

Pentru majoritatea infecțiilor, ideea nu este susținută de dovezi. Durata expunerii este ea însăși un factor de selecție, iar cursurile mai scurte sunt tot mai recomandate — la durata stabilită de medic, nu de ambalaj.

„Un unguent nu poate contribui la rezistență”

Pentru acid fusidic, corelația dintre volumul de prescripții topice și prevalența rezistenței stafilococice este documentată la nivel național, iar restricționarea a fost urmată de scădere.

Concluzie

Rezistența la antibiotice apare prin selecție, iar genele se transmit între bacterii, inclusiv între specii — de unde caracterul colectiv al problemei.

Antibioticele topice nu sunt o excepție: contribuie la selecție, uneori mai eficient. Partea încurajatoare este că restrângerea consumului a fost urmată, în situații documentate, de scăderea prevalenței.

Referințe

World Health Organization, „Global action plan on antimicrobial resistance” și rapoartele GLASS privind supravegherea rezistenței antimicrobiene.

Susține mecanismele rezistenței, factorii care o accelerează, rolul consumului în medicina umană și în zootehnie, și eficacitatea programelor de administrare judicioasă și a controlului infecțiilor.

Williamson DA, Monecke S, Heffernan H et al. „High usage of topical fusidic acid and rapid clonal expansion of fusidic acid-resistant Staphylococcus aureus: a cautionary tale.” Clinical Infectious Diseases, 2014.

Susține contribuția antibioticelor topice la selecția rezistenței, corelația cu volumul de prescripții și scăderea prevalenței după restricționare.

Llewelyn MJ, Fitzpatrick JM, Darwin E et al. „The antibiotic course has had its day.” BMJ, 2017.

Susține absența dovezilor care să lege oprirea precoce a unui antibiotic de apariția rezistenței pentru majoritatea infecțiilor, și argumentul pentru cursuri mai scurte.

Partridge SR, Kwong SM, Firth N, Jensen SO. „Mobile genetic elements associated with antimicrobial resistance.” Clinical Microbiology Reviews, 2018.

Susține rolul plasmidelor, transpozonilor și integronilor în transferul genetic orizontal al genelor de rezistență, inclusiv între specii bacteriene diferite.

Termeni corelați

Antibiotic topic, Mupirocină, Acid fusidic, Staphylococcus aureus, Antiseptic, Profilaxie antibiotică

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00