Postbioticul HK L-137: ce a arătat, de fapt, un studiu pe șoareci cu colită — și ce nu putem spune încă despre oameni

Postbioticele sunt preparate din microorganisme inactivate sau din componente ale lor, care pot avea efecte asupra sănătății fără ca bacteriile să fie vii. Unul dintre cele mai studiate este Lactobacillus plantarum L-137 inactivat prin căldură, numit prescurtat HK L-137. Un studiu publicat în 2024 în Journal of Functional Foods, realizat la Universitatea Politehnică din Hong Kong, a arătat că, administrat șoarecilor, acesta a crescut o proteină a barierei intestinale, a modificat nivelul unor mesageri ai inflamației și a atenuat o colită indusă chimic. Rezultatele sunt interesante, dar vin dintr-un model animal, cu grupuri de patru până la nouă șoareci, cu doze foarte mari și cu metode care au limite importante. La oameni, există două studii mici, pe persoane sănătoase, privind imunitatea și infecțiile respiratorii — și niciun studiu în bolile inflamatorii intestinale sau la pacienții vulnerabili.

Mecanismul general al postbioticelor este explicat într-un articol separat pe Healthwise. Articolul de față este un studiu de caz: ce spune, concret, o cercetare pe animale despre un produs anume și cum poate fi citită corect.

HK L-137, în șase idei

1. HK L-137 este o tulpină de Lactobacillus plantarum inactivată prin căldură, izolată dintr-un preparat fermentat filipinez.
2. Studiul din 2024 a fost realizat pe șoareci, cu grupuri de patru până la nouă animale și cu doze foarte mari.
3. La șoarecii cu colită, doza mare a redus ușor severitatea bolii și un mesager al inflamației, interleukina 6.
4. Creșterea lactobacililor raportată poate reflecta, în parte, chiar ADN-ul bacteriilor inactivate administrate.
5. La oameni există doar două studii mici, pe persoane sănătoase, privind imunitatea și infecțiile respiratorii.
6. Nu există studii la pacienți cu boli inflamatorii intestinale, cu cancer sau cu imunitate scăzută.

Ce sunt postbioticele

Definiția stabilită în 2021 de Asociația Științifică Internațională pentru Probiotice și Prebiotice este aceasta: postbioticele sunt preparate din microorganisme inactivate și/sau componentele lor, care conferă un beneficiu pentru sănătatea gazdei. Definiția are o condiție pe care rezumatele o omit adesea: beneficiul trebuie demonstrat pentru preparatul respectiv. Termenul nu descrie, prin urmare, orice produs cu bacterii moarte, ci doar pe cele pentru care există dovezi.

Termenii folosiți pentru bacteriile inactivate apar adesea amestecați. „Paraprobiotic”, un termen mai vechi, desemnează celulele microbiene inactivate, întregi sau fragmentate. „Postbiotic”, în definiția din 2021, este mai larg: include celulele inactivate și componentele lor, cu sau fără metaboliții produși de ele, dar exclude metaboliții purificați luați separat — butiratul dintr-o capsulă, de exemplu, nu este un postbiotic. HK L-137, format din celule întregi inactivate prin căldură, se încadrează în ambele definiții. În marketing, termenii sunt folosiți uneori pentru produse care nu îndeplinesc condiția esențială a definiției: un beneficiu demonstrat.

Ideea de a folosi bacterii inactivate nu este nouă. Metoda prin care se obțin multe dintre ele, încălzirea repetată la temperaturi moderate, poartă numele fizicianului irlandez John Tyndall, care a descris-o în anii 1870 — tindalizarea. Studiul din 2024 folosește o variantă simplă: bacteriile au fost cultivate, spălate și încălzite la 80 de grade Celsius timp de 20 de minute, apoi uscate. Avantajele postbioticelor față de probioticele vii sunt reale: sunt mai stabile la păstrare, nu se pot înmulți și nu pot transfera gene de rezistență la antibiotice.

De unde vine L-137

Tulpina provine dintr-un preparat fermentat tradițional din Asia de Sud-Est. Sursa exactă, descrisă într-un articol științific din 1992, este burong bangus, un preparat filipinez din pește lapte fermentat împreună cu orez. Tulpina a fost apoi studiată timp de decenii de cercetători japonezi, în special sub formă inactivată.

Preparatul din care provine tulpina are o istorie proprie. Bangus, sau peștele lapte, este considerat peștele național al Filipinelor, iar burong bangus se obține prin fermentarea lui, timp de câteva zile, împreună cu orez fiert și sare. Bacteriile lactice acidifică amestecul, îl conservă și îi dau gustul acrișor. Tehnica aparține unei familii vechi de preparate asiatice din pește fermentat cu orez, din care face parte și narezushi-ul japonez, strămoșul sushi-ului de astăzi. Alimentele fermentate, cu diferențele dintre ele, sunt discutate într-un articol separat pe Healthwise.

Studiile anterioare, pe care se sprijină și cel din 2024, au arătat la șoareci o scădere a producției de anticorpi de tip IgE, implicați în alergii, într-un model de alergie alimentară, și o protecție mai bună împotriva virusului gripal. La oameni, două studii japoneze sunt relevante: unul, publicat în 2006, a găsit la adulți sănătoși, după 12 săptămâni de administrare, modificări ale unor markeri ai imunității dobândite; altul, publicat în 2013, a găsit o frecvență mai mică a infecțiilor respiratorii superioare la persoane sănătoase cu niveluri mari de stres psihologic. Sunt studii mici, pe populații sănătoase, realizate de grupuri legate de dezvoltarea produsului.

Cum a fost făcut studiul din 2024

Studiul, publicat în Journal of Functional Foods de o echipă condusă de William Chi-Shing Tai, a folosit șoareci masculi de opt săptămâni și două experimente. În primul, șoareci sănătoși au primit zilnic, timp de 12 zile, apă, 25 de miligrame sau 50 de miligrame de preparat — doza mică și doza mare —, câte nouă animale în fiecare grup. În al doilea, colita a fost indusă prin adăugarea în apa de băut a unei substanțe chimice iritante pentru colon, dextran sulfatul de sodiu, timp de șapte zile, iar șoarecii au primit în paralel apă sau una dintre cele două doze, câte patru-cinci animale în fiecare grup.

Modelul de colită folosit în studiu este unul dintre cele mai răspândite în cercetare. Dextran sulfatul de sodiu, un zahăr complex încărcat electric, adăugat în apa de băut, lezează stratul de celule care căptușește colonul, iar în câteva zile animalele fac diaree cu sânge, pierd în greutate, iar colonul li se scurtează prin inflamație. Modelul este ieftin, reproductibil și reproduce câteva trăsături ale colitei ulcerative umane în faza acută. Diferențele sunt însă importante: boala umană este cronică și autoimună, cu recăderi de-a lungul anilor, în timp ce colita chimică este o leziune acută, care apare chiar și la șoareci fără imunitatea specifică implicată în boala umană.

Două detalii contează pentru interpretare. Preparatul conținea 20% bacterii inactivate și 80% dextrină, un carbohidrat folosit ca suport, și a fost oferit cercetătorilor de o companie comercială din Hong Kong; autorii declară că nu au conflicte de interese. Iar dozele, raportate la greutatea unui șoarece de aproximativ 25 de grame, sunt foarte mari: transpuse la un om, prin calculele obișnuite de echivalență, ar corespunde unor cantități de ordinul gramelor pe zi.

Un detaliu de design merită menționat. Preparatul administrat conținea 80% dextrină, un carbohidrat derivat din amidon, folosit ca suport și ca agent de umplere în multe suplimente. Grupul de control a primit însă apă, nu dextrină. Anumite forme de dextrină pot fi fermentate de bacteriile intestinale și pot modifica, la rândul lor, compoziția microbiotei, astfel încât o parte din diferențele observate, mai ales cele privind bacteriile, ar putea fi produse de suport, nu de bacteriile inactivate. Controlul ideal ar fi fost un grup care primește aceeași cantitate de dextrină, fără postbiotic.

Dozele folosite la animale nu se transferă direct la om prin simpla raportare la greutate. Metoda folosită în mod obișnuit, recomandată și de agențiile de medicamente, ține cont de suprafața corporală, pentru că metabolismul animalelor mici este mult mai rapid. Pentru șoarece, doza pe kilogram se împarte, aproximativ, la 12. Aplicat studiului, cele 50 de miligrame de preparat date unui șoarece de 25 de grame ar corespunde, pentru un adult de 60 de kilograme, la aproximativ 10 grame de preparat pe zi, adică 2 grame de bacterii inactivate. Studiile pe oameni au folosit cantități mult mai mici, iar un supliment cu doze obișnuite nu poate fi presupus a reproduce efectele observate la șoareci.

Faptul că produsul a fost oferit de o companie este frecvent în cercetarea asupra suplimentelor și nu invalidează, în sine, un studiu, mai ales când autorii sunt dintr-o universitate și declară că nu au conflicte de interese, cum este cazul aici. Este însă un motiv în plus pentru ca rezultatele să fie confirmate de grupuri independente, cu produse obținute separat. Iar pentru cititor, întrebarea „cine a furnizat sau a finanțat produsul?” merită pusă în fața oricărui studiu care stă la baza reclamei unui supliment.

Ce s-a întâmplat la șoarecii sănătoși

HK L-137 a crescut proteina ZO-1, o componentă a joncțiunilor strânse dintre celulele intestinale, care ține celulele lipite între ele. Efectul este însă limitat: creșterea, de aproximativ două ori, a fost observată doar la doza mare, nu și la cea mică. Lungimea colonului, aspectul lui la microscop și producția de mucus nu s-au modificat, iar greutatea, hrana și apa consumate au fost similare cu ale grupului de control — un semn că preparatul nu a produs efecte adverse vizibile în cele 12 zile.

Pentru citokine, mesagerii chimici ai inflamației, rezultatele sunt nuanțate. În sângele șoarecilor, factorul de necroză tumorală alfa a scăzut la ambele doze. Interferonul gama, implicat în apărarea antivirală, a crescut însă nu în organism, ci în celulele din splină scoase din animal și cultivate în laborator, și doar la doza mare. În colon, nivelurile majorității citokinelor nu s-au schimbat.

la șoarecii sănătoși a scăzut și interleukina 10 — o substanță care, în mod normal, frânează inflamația

Un rezultat al studiului, trecut adesea cu vederea, merită discutat. La șoarecii sănătoși, HK L-137 a scăzut, la doza mare, în colon și în sânge, nivelul interleukinei 10, una dintre principalele substanțe cu rol antiinflamator ale organismului, care frânează răspunsul imun și previne reacțiile exagerate. Autorii interpretează scăderea ca pe un posibil beneficiu, invocând faptul că niveluri foarte mari de interleukină 10 se asociază, în anumite boli, cu cancerul sau cu lupusul. Interpretarea este una posibilă, dar nu singura: la animale sănătoase, cu niveluri normale, o scădere a unei citokine antiinflamatoare nu înseamnă automat un efect benefic și ar putea fi citită și în sens opus. Exemplul arată o capcană frecventă în studiile de imunologie pe animale: aceeași modificare poate fi prezentată ca favorabilă sau nefavorabilă, în funcție de ipoteza de la care pornesc cercetătorii, iar semnificația ei pentru sănătatea unui om rămâne necunoscută.

Ce s-a întâmplat la șoarecii cu colită

La șoarecii cu colită, efectele au fost mai clare la doza mare. Indicele de activitate a bolii, care combină scăderea în greutate, consistența scaunului și prezența sângelui, a crescut de la 0,6 la șoarecii sănătoși la 8,3 la cei cu colită netratați și a fost de 7,2 la doza mică și de 6,6 la doza mare — o ameliorare de aproximativ 20% la doza mare, cu boala rămânând însă severă. Lungimea colonului, care scade în colită, a fost cu 7–10% mai mare la animalele tratate. La microscop, leziunile au părut mai puțin severe, iar producția de mucus și proteina ZO-1 au fost parțial refăcute la doza mare.

Cel mai marcant rezultat privește interleukina 6, un mesager al inflamației implicat în bolile inflamatorii intestinale. La doza mare, nivelul ei din colon a scăzut cu aproximativ 75% față de șoarecii cu colită netratați, iar în sânge a scăzut la ambele doze. La doza mică, însă, interleukina 6 din colon nu s-a modificat. Rezultatul privește colita la șoareci; studiul nu a investigat alte boli în care această citokină este implicată, precum artrita reumatoidă sau bolile cardiovasculare.

Microbiota — ce s-a măsurat, de fapt

Postbioticele sunt prezentate adesea ca stimulând lactobacilii benefici și normalizând echilibrul dintre marile grupuri de bacterii intestinale, Firmicutes și Bacteroidetes, perturbat în obezitate și inflamație.

Rezultatele sunt, din nou, mai limitate. Studiul nu a analizat compoziția completă a microbiotei, ci a măsurat doar câteva grupuri de bacterii, prin amplificarea ADN-ului lor din conținutul intestinal. La șoarecii sănătoși, raportul dintre Firmicutes și Bacteroidetes nu s-a modificat; a crescut doar proporția de Bacteroidetes și cea de Lactobacillus, ambele la doza mare. La șoarecii cu colită, Firmicutes, care scăzuseră dramatic, au crescut, iar raportul dintre cele două grupuri a crescut. Acest raport este, de altfel, un indicator controversat, cu valori foarte variabile între indivizi, iar semnificația lui pentru sănătate nu este stabilită.

creșterea lactobacililor poate reflecta, în parte, ADN-ul bacteriilor inactivate administrate

Unul dintre rezultatele principale ale studiului — creșterea numărului de lactobacili din intestinul șoarecilor tratați — are o problemă metodologică pe care autorii nu o discută. Bacteriile au fost numărate prin amplificarea ADN-ului lor, o metodă care nu face diferența între bacteriile vii și cele moarte. Iar preparatul administrat conținea chiar bacterii Lactobacillus plantarum, inactivate prin căldură, dar cu ADN-ul prezent. Animalele au primit zilnic cantități mari de astfel de bacterii, astfel încât o parte din ADN-ul de Lactobacillus găsit în intestin poate proveni direct din preparat, nu dintr-o înmulțire a lactobacililor proprii ai șoarecilor. Pentru a separa cele două explicații, ar fi fost nevoie de metode care numără doar bacteriile vii sau de identificarea exactă a tulpinilor. Până atunci, afirmația că postbioticul „stimulează creșterea speciilor benefice” rămâne o ipoteză, nu un rezultat demonstrat.

Limitele studiului

un studiu pe câțiva șoareci, cu o colită chimică de șapte zile, nu poate spune ce se întâmplă la un om

Studiul are limitele obișnuite ale cercetării preclinice, la care se adaugă câteva specifice. Grupurile au fost foarte mici — patru-cinci șoareci în experimentul cu colită —, ceea ce face rezultatele fragile. Comparațiile statistice au fost făcute separat, două câte două, fără corectarea pentru numărul mare de teste efectuate, ceea ce crește riscul ca unele diferențe să apară întâmplător. Au fost folosiți doar șoareci masculi, dintr-o singură linie genetică. Colita indusă chimic, în șapte zile, este un model util pentru cercetare, dar diferit de colita ulcerativă sau de boala Crohn umane, care sunt boli cronice, cu recăderi, produse de mecanisme autoimune complexe. Tratamentul a fost început odată cu inducerea colitei, nu după instalarea ei, ca la un pacient. Iar dozele au fost mult mai mari decât cele folosite în suplimentele pentru oameni. Nimic din toate acestea nu face studiul lipsit de valoare; îl plasează, însă, exact unde îi este locul: la începutul drumului, nu la final.

Ce se știe la oameni

Întrebările care contează pentru oameni sunt clare: ce doză ar fi eficientă, cât durează efectul și cum interacționează un astfel de produs cu tratamentele moderne, inclusiv cu cele biologice.

Răspunsul actual este simplu: la oameni, datele se limitează la cele două studii japoneze pe persoane sănătoase, cu efecte modeste asupra unor markeri ai imunității și asupra frecvenței infecțiilor respiratorii ușoare. Nu există studii clinice cu HK L-137 la pacienți cu colită ulcerativă sau cu boală Crohn, la persoane cu obezitate, diabet sau boală hepatică și nici studii care să compare postbioticul cu tratamentele standard.

în Uniunea Europeană nu există nicio mențiune de sănătate aprobată pentru probiotice sau postbiotice

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a evaluat, în ultimii 15 ani, sute de cereri privind efectele unor probiotice asupra imunității, digestiei sau barierei intestinale și nu a aprobat, până acum, niciuna, pentru că dovezile au fost considerate insuficiente sau tulpinile, insuficient caracterizate. Postbioticele intră sub aceleași reguli: formulări precum „susține imunitatea”, „întărește bariera intestinală” sau „echilibrează microbiota” nu sunt autorizate pentru ele pe eticheta unui supliment. De aici vine un procedeu frecvent în industrie: produsului i se adaugă o cantitate de vitamina C, vitamina D sau zinc, pentru care există mențiuni aprobate, iar eticheta poate afirma astfel legal că produsul „contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar” — datorită vitaminei, nu bacteriilor. Mențiunile de sănătate pentru probiotice sunt discutate pe larg într-un articol separat pe Healthwise.

nu există studii la pacienții vulnerabili — iar „nu prezintă riscuri” este o afirmație prea largă

Postbioticele sunt prezentate uneori ca potrivite pentru pacienții cu boli cronice, pentru cei aflați în îngrijiri paliative și pentru pacienții oncologici, pe ideea că, fiind inactivate, nu prezintă riscuri pentru persoanele vulnerabile — imunodeprimate, oncologice, vârstnice. Este adevărat că bacteriile moarte nu se pot înmulți și nu pot produce infecții, un avantaj real față de probioticele vii, la care au fost raportate, rar, infecții la pacienți cu imunitate foarte scăzută. Dar niciun studiu cu HK L-137 nu a inclus pacienți cu cancer, în tratament imunosupresor sau în îngrijiri paliative, iar lipsa unui risc infecțios nu înseamnă lipsa oricărui efect: un produs care modifică răspunsul imun, cum descrie chiar studiul, poate avea efecte greu de anticipat la persoanele ale căror tratamente acționează tocmai asupra imunității. Pentru acești pacienți, orice supliment se discută cu medicul curant, iar în bolile inflamatorii intestinale, un postbiotic nu înlocuiește tratamentul prescris.

Bariera intestinală și „intestinul permeabil”

Mucoasa intestinală nu este doar o suprafață de absorbție, ci o graniță care decide ce pătrunde în organism, iar proteinele joncțiunilor strânse, precum ZO-1, țin celulele lipite între ele. Creșterea permeabilității intestinale este documentată în bolile inflamatorii intestinale, în boala celiacă și în unele stări critice.

Termenul „intestin permeabil”, folosit ca diagnostic de sine stătător pentru oboseală, alergii sau boli autoimune, are însă o bază științifică mult mai slabă: nu există un test standardizat, folosit în practica medicală, care să îl diagnosticheze, iar legătura lui cauzală cu majoritatea acestor afecțiuni nu este demonstrată. Faptul că un postbiotic crește proteina ZO-1 în colonul unui șoarece nu arată că îmbunătățește bariera intestinală a unui om. Subiectul este tratat pe larg într-un articol separat pe Healthwise.

Cum citești un studiu pe animale

Cazul HK L-137 este un bun exemplu pentru câteva întrebări pe care orice cititor le poate pune în fața unui titlu despre un supliment. Pe cine a fost făcut studiul — celule, animale sau oameni? Cât de mari au fost grupurile? Ce doză s-a folosit și cum se compară cu cea din produsul vândut? Ce s-a măsurat — un marker din sânge sau un rezultat care contează pentru pacient, cum ar fi simptomele sau recăderile? A fost efectul observat la toate dozele sau doar la una? Cine a furnizat produsul? Și, mai ales: există studii care au confirmat rezultatul la oameni, în boala respectivă? Majoritatea substanțelor promițătoare în studiile pe animale nu își confirmă efectul la oameni — nu pentru că studiile pe animale ar fi greșite, ci pentru că organismul uman și bolile umane sunt mult mai complexe.

Afirmații frecvente și ce susțin dovezile

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

• Când citești despre un supliment, verifică întâi dacă studiul a fost făcut pe oameni.
• Compară doza din studiu cu cea din produsul pe care îl cumperi.
• Nu înlocui tratamentul pentru colită ulcerativă sau boala Crohn cu un postbiotic.
• Dacă ai o boală inflamatorie intestinală, discută orice supliment cu gastroenterologul.
• Dacă faci chimioterapie, imunoterapie sau iei imunosupresoare, întreabă medicul înainte de orice supliment care „modulează imunitatea”.
• Tratează cu prudență diagnosticul de „intestin permeabil” pus fără investigații medicale.
• Reține că „inactivat” nu înseamnă „fără niciun efect”.
• Pentru microbiotă, alimentația variată, bogată în fibre, are cele mai solide dovezi.
• Dacă alegi un supliment postbiotic, caută tulpina exactă și studiile pe oameni pentru ea.
• Întreabă-te cine a finanțat sau a furnizat produsul testat într-un studiu.

Concluzie Healthwise

Postbioticele sunt una dintre direcțiile interesante ale cercetării despre microbiotă: preparate din bacterii inactivate, stabile, care nu se pot înmulți și care pot avea, totuși, efecte asupra organismului. HK L-137, o tulpină izolată dintr-un preparat filipinez din pește și orez, este unul dintre exemplele cele mai studiate.

Studiul din 2024 a arătat, la șoareci, efecte reale, dar limitate: la doza mare, o ameliorare de aproximativ o cincime a unei colite induse chimic, o scădere a interleukinei 6 și o creștere a unei proteine a barierei intestinale. Nu a arătat efecte la oameni, nu a studiat bolile inflamatorii intestinale umane și nu a inclus pacienți vulnerabili, iar una dintre concluziile lui principale, creșterea lactobacililor, poate fi explicată, în parte, prin metoda de măsurare.

Inovațiile autentice nu cer credință, ci dovezi. Pentru HK L-137, dovezile de care este nevoie sunt studiile clinice la oameni — iar până atunci, el rămâne un candidat, nu un tratament.

Referințe științifice

Wong WY, Chan BD, Cho PT, Leung TW, Tai WCS. Beneficial and immunomodulatory effects of heat-killed Lactobacillus plantarum L137 in normal and acute colitis mice. J Funct Foods. 2024;116:106167.

Sursa datelor privind designul studiului, dozele, sursa preparatului, efectele asupra ZO-1, citokinelor, microbiotei și colitei și metodele folosite.

Salminen S, Collado MC, Endo A, Hill C, Lebeer S, Quigley EMM, et al. The International Scientific Association of Probiotics and Prebiotics (ISAPP) consensus statement on the definition and scope of postbiotics. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2021;18(9):649-667.

Susține definiția postbioticelor și condiția demonstrării beneficiului.

Olympia M, Ono H, Shinmyo A, Takano M. Lactic acid bacteria in fermented fishery product, “burong bangus”. J Ferment Bioeng. 1992;73(3):193-197.

Susține afirmația privind originea tulpinii în preparatul filipinez burong bangus.

Murosaki S, Yamamoto Y, Ito K, Inokuchi T, Kusaka H, Ikeda H, et al. Heat-killed Lactobacillus plantarum L-137 suppresses naturally fed antigen-specific IgE production by stimulation of IL-12 production in mice. J Allergy Clin Immunol. 1998;102(1):57-64.

Susține datele privind efectul asupra anticorpilor IgE într-un model de alergie alimentară la șoareci.

Hirose Y, Murosaki S, Yamamoto Y, Yoshikai Y, Tsuru T. Daily intake of heat-killed Lactobacillus plantarum L-137 augments acquired immunity in healthy adults. J Nutr. 2006;136(12):3069-3073.

Susține datele privind efectele asupra markerilor imunității la adulți sănătoși.

Hirose Y, Yamamoto Y, Yoshikai Y, Murosaki S. Oral intake of heat-killed Lactobacillus plantarum L-137 decreases the incidence of upper respiratory tract infection in healthy subjects with high levels of psychological stress. J Nutr Sci. 2013;2:e39.

Susține datele privind frecvența infecțiilor respiratorii superioare la persoane sănătoase cu stres psihologic.