Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Aminoglicozid

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Farmaceutic

Clasă de antibiotice bactericide, active mai ales pe gram-negativi, cu toxicitate cohleară, vestibulară și renală.

Aminoglicozidele sunt o clasă de antibiotice bactericide formate dintr-un inel aminociclitol legat prin punți glicozidice la zaharuri aminate — de unde numele. Primul membru, streptomicina, a fost izolat în 1943 și a fost primul tratament eficient pentru tuberculoză.

Clasa cuprinde gentamicina, tobramicina, amikacina, netilmicina, streptomicina, kanamicina, neomicina, framicetina și plazomicina. Toate împart același mecanism, același spectru de bază și același set de trei toxicități caracteristice: cohleară, vestibulară și renală.

Pe scurt

Antibiotice bactericide, dependente de concentrație.
Active mai ales pe gram-negativi; inactive pe anaerobi.
Trei toxicități caracteristice: cohleară, vestibulară, renală.
Dozarea o dată pe zi exploatează efectul postantibiotic și reduce toxicitatea.
Neomicina și framicetina se folosesc exclusiv topic sau oral local.

Ce face în formulă

Aminoglicozidele se leagă ireversibil de subunitatea ribozomală 30S, provocând citirea eronată a codonilor și blocarea sintezei proteice. Efectul este bactericid, iar intensitatea lui depinde de concentrația maximă atinsă, nu de timpul petrecut peste concentrația minimă inhibitorie.

Intrarea în celula bacteriană se face prin transport activ dependent de un gradient electrochimic generat de respirația aerobă. De aici două consecințe clinice: aminoglicozidele sunt complet inactive pe bacteriile anaerobe, iar activitatea lor scade în medii acide și hipoxice — cum este conținutul unui abces.

Toxicitățile și cum se gestionează

Ototoxicitatea

Aminoglicozidele se acumulează în lichidele cohleei și ale vestibulului și distrug celulele ciliate, care nu se regenerează la om. Afectarea este, prin urmare, ireversibilă.

Profilul diferă între membri: neomicina și amikacina sunt predominant cohleotoxice — pierdere de auz pe frecvențe înalte; gentamicina și streptomicina sunt predominant vestibulotoxice — vertij, dezechilibru, oscilopsie. Există și o predispoziție genetică, prin mutații ale ADN-ului mitocondrial, mai ales m.1555A>G, care produce surditate severă la doze uzuale.

Nefrotoxicitatea

Aminoglicozidele sunt filtrate glomerular și reabsorbite parțial în tubul proximal, unde se acumulează în lizozomii celulelor tubulare și produc necroză tubulară acută. Tabloul este de insuficiență renală neoligurică, cu creatinină care crește după 5–7 zile de tratament.

Spre deosebire de ototoxicitate, nefrotoxicitatea este în mare parte reversibilă după oprire. Factorii de risc sunt durata tratamentului, dozele cumulate, deshidratarea, vârsta înaintată și asocierea cu alte nefrotoxice — vancomicină, antiinflamatoare nesteroidiene, substanțe de contrast.

Blocul neuromuscular

Aminoglicozidele reduc eliberarea presinaptică de acetilcolină, prin interferență cu canalele de calciu, și scad sensibilitatea postsinaptică. La o persoană sănătoasă efectul este clinic neglijabil.

Devine relevant la pacienții cu miastenia gravis, la cei care primesc curarizante și în hipocalcemie sau hipomagnezemie. Este motivul pentru care aminoglicozidele figurează pe lista medicamentelor care pot agrava miastenia.

Dozarea o dată pe zi

Două proprietăți farmacologice justifică administrarea întregii doze zilnice o singură dată: efectul bactericid depinde de concentrația maximă, iar clasa are un efect postantibiotic prelungit — bacteriile rămân inhibate și după ce concentrația a scăzut sub minima inhibitorie.

În plus, captarea în celulele tubulare renale și în celulele ciliate este saturabilă, deci o concentrație mare și scurtă produce mai puțină acumulare tisulară decât aceeași doză fracționată. Metaanalizele au confirmat eficacitate cel puțin egală și nefrotoxicitate mai mică pentru dozarea o dată pe zi.

Ce se știe despre siguranță

Tratamentul sistemic cu aminoglicozide necesită monitorizarea funcției renale și, pentru durate peste câteva zile, a concentrațiilor plasmatice. Concentrația minimă — înainte de doza următoare — este indicatorul de acumulare.

Pentru preparatele topice, toxicitățile clasei devin relevante doar la absorbție sistemică: suprafețe mari de piele lezată, arsuri, mucoase, irigarea cavităților. Sensibilizarea de contact rămâne însă o problemă la orice utilizare topică.

Cine ar trebui să fie atent

Afectarea auzului produsă de aminoglicozide este ireversibilă — celulele ciliate nu se regenerează. Un tinitus nou sau o dificultate de a urmări o conversație în zgomot, apărute în timpul tratamentului, necesită semnalare imediată.

Vertijul, dezechilibrul sau senzația de instabilitate la mers în timpul tratamentului sugerează afectare vestibulară și necesită reevaluare.

Antecedentele familiale de surditate după antibiotice pot indica o mutație mitocondrială, în care dozele uzuale produc surditate severă.

La pacienții cu miastenia gravis, aminoglicozidele pot agrava blocul neuromuscular. Hipocalcemia și hipomagnezemia cresc riscul.

Întrebări frecvente

Ce sunt aminoglicozidele?

O clasă de antibiotice bactericide formate dintr-un inel aminociclitol legat la zaharuri aminate. Cuprind gentamicina, tobramicina, amikacina, streptomicina, neomicina, framicetina și altele.

Cum acționează?

Se leagă ireversibil de subunitatea ribozomală 30S, provocând citirea eronată a codonilor și oprirea sintezei proteice. Efectul depinde de concentrația maximă atinsă.

De ce nu funcționează pe anaerobi?

Intrarea în celula bacteriană necesită transport activ dependent de un gradient generat de respirația aerobă. Fără oxigen, antibioticul nu intră — de aceea și activitatea scade în abcese.

Care sunt toxicitățile?

Trei: cohleară — pierdere de auz ireversibilă; vestibulară — vertij și dezechilibru; renală — necroză tubulară acută, în mare parte reversibilă după oprire.

De ce se dau o dată pe zi?

Efectul depinde de concentrația maximă, clasa are efect postantibiotic prelungit, iar captarea în rinichi și în celulele ciliate e saturabilă. Metaanalizele au arătat eficacitate egală și mai puțină nefrotoxicitate.

Există o predispoziție la surditate?

Da — mutații ale ADN-ului mitocondrial, mai ales m.1555A>G, produc surditate severă la doze uzuale. Antecedentele familiale de surditate după antibiotice sunt un semnal.

Confuzii frecvente

„Aminoglicozid înseamnă gentamicină”

Gentamicina este un membru al clasei, nu clasa. Profilurile de toxicitate diferă chiar între membri: neomicina și amikacina afectează predominant auzul, gentamicina și streptomicina predominant vestibulul.

„Dacă funcția renală e bună, nu e risc”

Nefrotoxicitatea apare la rinichi inițial normali, după 5–7 zile de tratament. Iar ototoxicitatea nu depinde de funcția renală și, odată instalată, nu se remite.

„Fracționarea dozei reduce toxicitatea”

Invers. Captarea în celulele tubulare și ciliate este saturabilă, deci doza unică zilnică produce mai puțină acumulare tisulară decât aceeași cantitate fracționată.

Concluzie

Aminoglicozidele sunt bactericide puternice pe gram-negativi, complet inactive pe anaerobi, cu un mecanism unic de legare ireversibilă la ribozomul bacterian.

Trei toxicități definesc clasa, iar una dintre ele — afectarea auzului — este ireversibilă. Dozarea o dată pe zi și monitorizarea sunt consecințele practice ale acestei combinații de eficacitate și risc.

Referințe

Krause KM, Serio AW, Kane TR, Connolly LE. „Aminoglycosides: an overview.” Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine, 2016.

Susține structura chimică a clasei, mecanismul de legare la subunitatea 30S, dependența de transportul activ aerob, spectrul antibacterian și membrii clasei.

Barclay ML, Kirkpatrick CM, Begg EJ. „Once daily aminoglycoside therapy: is it less toxic than multiple daily doses and how should it be monitored?” Clinical Pharmacokinetics, 1999.

Susține raționamentul farmacologic al dozării o dată pe zi — efectul dependent de concentrație, efectul postantibiotic și captarea tisulară saturabilă — și reducerea nefrotoxicității.

Prezant TR, Agapian JV, Bohlman MC et al. „Mitochondrial ribosomal RNA mutation associated with both antibiotic-induced and non-syndromic deafness.” Nature Genetics, 1993.

Susține existența predispoziției genetice la ototoxicitate prin mutații ale ADN-ului mitocondrial și surditatea severă la doze uzuale la purtători.

Selimoglu E. „Aminoglycoside-induced ototoxicity.” Current Pharmaceutical Design, 2007.

Susține acumularea în lichidele cohleei și vestibulului, distrugerea ireversibilă a celulelor ciliate și diferențele de profil cohleotoxic față de vestibulotoxic între membrii clasei.

Termeni corelați

Neomicină, Ototoxicitate, Nefrotoxicitate, Bloc neuromuscular, Antibiotic topic, Hipersensibilitate încrucișată

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00