Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Gentamicină

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Farmaceutic

Gentamicina este un antibiotic din clasa aminoglicozidelor, activ în principal pe bacterii gram-negative, administrat injectabil și eliminat aproape exclusiv prin rinichi.

Are o fereastră terapeutică îngustă: doza eficace este apropiată de cea care produce toxicitate renală și auditivă, ceea ce impune o dozare precisă și, frecvent, monitorizarea concentrațiilor plasmatice.

Această cerință de precizie este motivul pentru care, în 1974, farmacistul Ben Devine a publicat într-un articol despre tratamentul cu gentamicină formula de greutate ideală folosită astăzi în toată medicina.

Pe scurt

Antibiotic aminoglicozidic, activ pe gram-negativi.
Administrare injectabilă, eliminare renală.
Fereastră terapeutică îngustă.
Toxicitate renală și auditivă dependentă de expunere.
Se distribuie în masa slabă, nu în țesutul adipos.
Dozarea la pacienții cu obezitate cere o greutate de referință.
A generat formula Devine de greutate ideală, în 1974.

Cum funcționează

Aminoglicozidele se leagă ireversibil de subunitatea ribozomală bacteriană și blochează sinteza proteică, cu efect bactericid dependent de concentrație. Eficacitatea se corelează cu raportul dintre concentrația maximă atinsă și concentrația minimă inhibitorie a germenului.

Molecula este hidrofilă și nu pătrunde în țesutul adipos. Se distribuie în apa extracelulară și în masa slabă, ceea ce face ca volumul de distribuție să depindă de masa slabă, nu de greutatea totală.

Consecința pentru dozare este directă. La un pacient cu exces ponderal important, calculul pe greutatea reală ar produce concentrații mult mai mari decât cele urmărite, cu risc de nefrotoxicitate și de ototoxicitate. De aici necesitatea unei greutăți de referință independente de grăsime.

Toxicitatea renală este, de regulă, reversibilă; cea auditivă și vestibulară nu este întotdeauna. Ambele depind de expunerea cumulată, motiv pentru care administrarea în doză unică zilnică — cu o concentrație maximă mare și o perioadă de concentrații mici între doze — a fost adoptată pe scară largă.

Dozarea, monitorizarea și moștenirea din 1974

Problema dozării la pacientul cu obezitate

Devine a propus formula tocmai pentru această situație: 50 de kilograme pentru bărbați și 45,5 kilograme pentru femei, plus câte două kilograme și trei sute de grame pentru fiecare inci de înălțime peste 152 de centimetri.

În practica actuală se folosește frecvent o greutate ajustată — greutatea ideală plus o fracțiune din excesul față de ea — pentru că masa slabă crește și ea, în parte, odată cu excesul ponderal. Fracțiunea folosită variază între protocoale.

Această ajustare reflectă o observație fiziologică: excesul ponderal nu este format exclusiv din țesut adipos. Odată cu creșterea masei grase crește și masa slabă — mușchi care susțin greutatea suplimentară, volum sanguin mai mare, organe ușor mai mari — iar o parte din excesul față de valoarea de referință participă, prin urmare, la volumul de distribuție al medicamentului.

Monitorizarea concentrațiilor

Din cauza ferestrei terapeutice înguste, tratamentul se însoțește de dozarea concentrațiilor plasmatice, cu protocoale care diferă în funcție de schema de administrare.

Funcția renală se monitorizează în paralel, pentru că deteriorarea ei prelungește eliminarea și crește expunerea cumulată, ceea ce agravează la rândul lui toxicitatea — un cerc care trebuie întrerupt prin ajustarea dozei sau a intervalului.

Moștenirea neintenționată

Formula a fost preluată apoi pentru alte medicamente care se distribuie în masa slabă, pentru estimarea funcției renale și pentru calculul volumului curent în ventilația mecanică, unde o valoare de referință stabilă este mai utilă decât greutatea reală.

Analiza istorică publicată în 2000 de Pai și Paloucek a arătat însă că valorile nu fuseseră construite pe un set de date: Devine preluase estimările empirice ale mentorului său. Formula este o convenție utilă, nu o descoperire — iar numele „greutate ideală” i-a dat o autoritate pe care originea farmacologică nu o justifică.

De ce dozarea nu se face pe greutatea totală

Caracteristica Implicația pentru dozare
Moleculă hidrofilă nu pătrunde în țesutul adipos
Distribuție în apa extracelulară volumul depinde de masa slabă
Eliminare renală aproape exclusivă funcția renală dictează intervalul
Fereastră terapeutică îngustă impune monitorizarea concentrațiilor
Toxicitate dependentă de expunerea cumulată limitează durata tratamentului

Aceste proprietăți fac din gentamicină exemplul clasic de medicament dozat pe o greutate de referință, nu pe cea reală.

Pentru pacienții cu exces ponderal se folosește frecvent o greutate ajustată, care adaugă o fracțiune din excesul față de valoarea de referință.

Relevanță clinică

Pentru practica clinică, gentamicina rămâne folosită în infecții severe cu germeni gram-negativi, frecvent în asociere, și în unele protocoale de profilaxie. Durata se limitează la minimul necesar, din cauza toxicității cumulative.

Alegerea ei se face, de regulă, în funcție de profilul local de rezistență și de sensibilitatea germenului izolat. Pentru infecțiile urinare complicate, pentru endocardită în asociere și pentru unele infecții abdominale rămâne o opțiune cu eficacitate bine documentată, iar prețul mic o menține în uz pe scară largă.

Pentru pacienții cu funcție renală alterată, ajustarea intervalului de administrare este esențială. Nefrotoxicitatea aminoglicozidică este, de regulă, reversibilă, dar se suprapune adesea pe o funcție renală deja afectată.

Pentru ototoxicitate, riscul este mai greu de surprins clinic, pentru că pierderea auditivă începe la frecvențe înalte și poate fi detectată prin audiometrie înainte de a fi percepută. Afectarea vestibulară se manifestă prin instabilitate, mai ales la întuneric.

Pentru glosarul greutății corporale, relevanța gentamicinei este indirectă, dar istorică: este medicamentul din cauza căruia există o formulă numită greutate ideală, iar faptul că aceasta a fost construită pentru un calcul de doză explică de ce nu are nicio valoare ca obiectiv personal.

Ce se urmărește în timpul tratamentului

Funcția renală, repetat.

Concentrațiile plasmatice, conform protocolului.

Durata totală a tratamentului.

Semne de afectare vestibulară — instabilitate, vertij.

Audiometrie, dacă tratamentul se prelungește.

Administrarea concomitentă a altor medicamente nefrotoxice.

Factori care influențează expunerea la gentamicină

Doza calculată și greutatea de referință folosită.

Funcția renală.

Schema de administrare.

Durata tratamentului.

Vârsta.

Starea de hidratare.

Alte medicamente nefrotoxice.

Expunerea anterioară la aminoglicozide.

Întrebări frecvente

Ce este gentamicina?

Un antibiotic din clasa aminoglicozidelor, activ în principal pe bacterii gram-negative, administrat injectabil și eliminat aproape exclusiv prin rinichi.

De ce dozarea ei este dificilă?

Are o fereastră terapeutică îngustă: doza eficace este apropiată de cea care produce toxicitate renală și auditivă, ceea ce impune o dozare precisă și, frecvent, monitorizarea concentrațiilor plasmatice.

De ce nu se dozează pe greutatea totală?

Pentru că molecula este hidrofilă și nu pătrunde în țesutul adipos. Se distribuie în apa extracelulară și în masa slabă, deci volumul de distribuție depinde de masa slabă.

Ce legătură are cu greutatea ideală?

Formula Devine a fost publicată în 1974 tocmai într-un articol despre tratamentul cu gentamicină, pentru a rezolva problema dozării la pacienții cu obezitate.

Formula aceea era validată?

Nu. Analiza istorică din 2000 a lui Pai și Paloucek a arătat că valorile nu fuseseră construite pe un set de date: Devine preluase estimările empirice ale mentorului său, Margaret McCarron.

Ce toxicitate are?

Renală și auditivă sau vestibulară. Cea renală este, de regulă, reversibilă; cea auditivă și vestibulară nu este întotdeauna. Ambele depind de expunerea cumulată.

De ce se dă frecvent o singură dată pe zi?

Pentru că efectul bactericid depinde de concentrația maximă atinsă, iar toxicitatea de expunerea cumulată. O doză unică zilnică oferă o concentrație maximă mare și o perioadă de concentrații mici între doze.

Ce se urmărește în timpul tratamentului?

Funcția renală, repetat, concentrațiile plasmatice conform protocolului, durata totală, semnele de afectare vestibulară și administrarea concomitentă a altor medicamente nefrotoxice.

Ce este greutatea ajustată?

Greutatea de referință plus o fracțiune din excesul față de ea, folosită pentru că excesul ponderal nu este format exclusiv din grăsime: odată cu masa grasă crește și masa slabă, care participă la volumul de distribuție.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Un antibiotic cu dozare dependentă de masa slabă Un medicament dozat pe greutatea totală
Originea farmacologică a greutății ideale O validare a acelei valori ca țintă
Nevoia de monitorizare a concentrațiilor Siguranță garantată de o doză calculată
Toxicitate dependentă de expunerea cumulată Toxicitate dependentă de o singură doză
De ce se preferă doza unică zilnică Că aceasta elimină riscul

Greșeli frecvente de interpretare

Dozarea pe greutatea reală la pacientul cu obezitate

Molecula nu pătrunde în țesutul adipos. Calculul pe greutatea totală produce concentrații mult mai mari decât cele urmărite, cu risc de nefrotoxicitate și de ototoxicitate.

Presupunerea că toxicitatea auditivă se observă clinic devreme

Pierderea auditivă începe la frecvențe înalte și poate fi detectată prin audiometrie înainte de a fi percepută de pacient. Afectarea vestibulară se manifestă prin instabilitate, mai ales la întuneric.

Tratarea formulei Devine ca o descoperire validată

A fost propusă pentru un calcul de doză, pe estimări empirice preluate, fără un set de date publicat. Utilitatea ei farmacologică nu o transformă într-o definiție a greutății dezirabile.

De ce contează

Gentamicina este motivul pentru care milioane de oameni au aflat că există o greutate numită ideală pentru înălțimea lor. Nu există nicio legătură logică între cele două — un antibiotic hidrofil trebuia dozat pe o valoare care să nu crească cu grăsimea, iar cineva a propus una. Ce s-a întâmplat după este un accident de nomenclatură: dacă formula s-ar fi numit greutate de referință pentru volumul de distribuție, nu ar fi ieșit niciodată din farmacologie clinică. Numele a călătorit mai departe decât contextul, ca de obicei.

Concluzie

Gentamicina este un antibiotic aminoglicozidic activ pe germeni gram-negativi, eliminat renal, cu o fereastră terapeutică îngustă și toxicitate renală și auditivă dependentă de expunerea cumulată. Molecula este hidrofilă și nu pătrunde în țesutul adipos, deci volumul de distribuție depinde de masa slabă, iar dozarea la pacienții cu exces ponderal cere o greutate de referință independentă de grăsime. Această necesitate a dus la publicarea formulei Devine, în 1974, într-un articol despre tratamentul cu gentamicină — originea farmacologică a noțiunii de greutate ideală.

Referințe

Devine BJ. Gentamicin therapy. Drug Intelligence & Clinical Pharmacy. 1974;8(11):650–655. doi:10.1177/106002807400801104

Susține contextul original al formulei de greutate ideală, publicată pentru rezolvarea dozării gentamicinei la pacienții cu obezitate.

Pai MP, Paloucek FP. The origin of the „ideal” body weight equations. Annals of Pharmacotherapy. 2000;34(9):1066–1069. doi:10.1345/aph.19381

Susține constatarea că formula nu a fost construită pe un set de date publicat și că valorile fuseseră preluate de la Margaret McCarron.

Nicolau DP, Freeman CD, Belliveau PP, Nightingale CH, Ross JW, Quintiliani R. Experience with a once-daily aminoglycoside program administered to 2,184 adult patients. Antimicrobial Agents and Chemotherapy. 1995;39(3):650–655. doi:10.1128/AAC.39.3.650

Susține raționamentul administrării în doză unică zilnică și relația dintre schema de administrare, eficacitate și toxicitate.

Rybak MJ, Abate BJ, Kang SL, Ruffing MJ, Lerner SA, Drusano GL. Prospective evaluation of the effect of an aminoglycoside dosing regimen on rates of observed nephrotoxicity and ototoxicity. Antimicrobial Agents and Chemotherapy. 1999;43(7):1549–1555. doi:10.1128/AAC.43.7.1549

Susține descrierea nefrotoxicității și a ototoxicității dependente de expunere și necesitatea monitorizării funcției renale.

Termeni corelați

Formula Devine, Greutate ideală, Compoziție corporală, Rată metabolică bazală, Antropometrie

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00