Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Ototoxicitate

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Lezarea structurilor auditive sau vestibulare de către medicamente sau substanțe toxice, frecvent ireversibilă.

Ototoxicitatea este afectarea structurilor urechii interne — cohleea sau aparatul vestibular — de către medicamente sau substanțe toxice. Se împarte în cohleotoxicitate, cu pierdere de auz și tinitus, și vestibulotoxicitate, cu vertij, dezechilibru și oscilopsie.

Caracterul ireversibil al multor forme are o explicație anatomică: celulele ciliate ale organului Corti și ale epiteliilor vestibulare nu se regenerează la mamifere. Odată distruse, deficitul este definitiv — iar aceasta este diferența fundamentală față de nefrotoxicitate, în mare parte reversibilă.

Pe scurt

Afectarea cohleei sau a aparatului vestibular de către substanțe toxice.
Celulele ciliate nu se regenerează la om — deficitul este frecvent definitiv.
Pierderea de auz începe la frecvențele înalte, în afara vorbirii.
Clasele principale: aminoglicozide, cisplatină, diuretice de ansă, salicilați.
Audiometria de înaltă frecvență depistează afectarea înainte de simptome.

Ce face în formulă

Celulele ciliate externe ale cohleei sunt cele mai vulnerabile, iar afectarea începe la baza cohleei, unde sunt reprezentate frecvențele înalte. De aceea pierderea de auz apare mai întâi la 8.000 Hz și peste — în afara intervalului vorbirii — și devine simptomatică abia când progresează către frecvențele conversaționale.

Mecanismul dominant pentru aminoglicozide și pentru cisplatină este stresul oxidativ: acumularea intracelulară generează specii reactive de oxigen care declanșează apoptoza celulelor ciliate. Pentru aminoglicozide, intrarea se face în parte prin canalele mecanotransductoare ale celulelor ciliate, ceea ce explică și acumularea lor selectivă în aceste celule.

Clasele implicate și ce le diferențiază

Aminoglicozidele

Afectarea este ireversibilă și dependentă de doza cumulată și de durată. Profilul diferă între membri: neomicina și amikacina sunt predominant cohleotoxice; gentamicina și streptomicina, predominant vestibulotoxice.

Există o predispoziție genetică prin mutații ale ADN-ului mitocondrial, mai ales m.1555A>G, la purtătorii cărora doze uzuale produc surditate severă. Antecedentele familiale de surditate apărută după antibiotice sunt, prin urmare, o informație clinică importantă.

Cisplatina și derivații

Cisplatina are una dintre cele mai mari rate de ototoxicitate dintre medicamentele în uz: afectare măsurabilă la o proporție mare dintre pacienții tratați, dependentă de doza cumulată, cu impact deosebit la copii, unde interferează cu dezvoltarea limbajului.

Pentru această indicație există un tratament protector aprobat în unele jurisdicții — tiosulfatul de sodiu, administrat după cisplatină la copii cu tumori solide localizate. Carboplatina este mai puțin ototoxică la doze standard.

Diureticele de ansă și salicilații

Furosemida și acidul etacrinic produc o afectare în general reversibilă, legată de perturbarea potențialului endocohlear, mai frecventă la administrare intravenoasă rapidă și în insuficiența renală.

Salicilații în doze mari produc tinitus și pierdere de auz reversibile — tinitusul este, de fapt, un marker clasic al dozei toxice de aspirină. Chinina și clorochina au efecte similare, de asemenea reversibile.

Cum se depistează la timp

Audiometria convențională acoperă frecvențele vorbirii și ratează debutul. Audiometria de înaltă frecvență, peste 8.000 Hz, și emisiile otoacustice detectează afectarea celulelor ciliate externe înainte de apariția simptomelor.

De aceea protocoalele de monitorizare pentru pacienții care primesc cisplatină sau aminoglicozide prelungite includ audiogramă bazală și controale în timpul tratamentului. Simptomul apare prea târziu pentru a fi util ca semnal de alarmă.

Ce se știe despre siguranță

Riscul crește cu doza cumulată, cu durata tratamentului, cu insuficiența renală — care prelungește expunerea — cu vârsta înaintată, cu expunerea la zgomot concomitentă și cu asocierea a două medicamente ototoxice.

Asocierea aminoglicozid plus diuretic de ansă este una dintre cele mai documentate interacțiuni ototoxice și trebuie evitată când există alternative.

Cine ar trebui să fie atent

Un tinitus nou, senzația de ureche înfundată sau dificultatea de a urmări o conversație în zgomot, apărute în timpul unui tratament ototoxic, necesită semnalare imediată — nu așteptare.

Vertijul, dezechilibrul sau senzația că imaginile se mișcă la mers sugerează afectare vestibulară.

Antecedentele familiale de surditate apărută după antibiotice pot indica o mutație mitocondrială, în care dozele uzuale produc surditate severă.

Afectarea auzului de către aminoglicozide și cisplatină este ireversibilă. Depistarea precoce prin audiometrie, nu prin simptome, este singura intervenție eficientă.

Întrebări frecvente

Ce este ototoxicitatea?

Afectarea cohleei sau a aparatului vestibular de către medicamente sau substanțe toxice. Cohleotoxicitatea dă pierdere de auz și tinitus; vestibulotoxicitatea dă vertij, dezechilibru și oscilopsie.

De ce este ireversibilă?

Pentru că celulele ciliate ale organului Corti și ale epiteliilor vestibulare nu se regenerează la mamifere. Odată distruse, deficitul este definitiv.

De ce nu se observă la început?

Afectarea începe la baza cohleei, unde sunt reprezentate frecvențele înalte — peste 8.000 Hz, în afara intervalului vorbirii. Devine simptomatică abia când progresează către frecvențele conversaționale.

Care medicamente sunt implicate?

Aminoglicozidele și cisplatina — ireversibil. Diureticele de ansă, salicilații în doze mari, chinina și clorochina — în general reversibil.

Cum se depistează la timp?

Prin audiometrie de înaltă frecvență, peste 8.000 Hz, și emisii otoacustice, care detectează afectarea înainte de simptome. Audiometria convențională ratează debutul.

Ce crește riscul?

Doza cumulată, durata, insuficiența renală, vârsta înaintată, expunerea la zgomot și asocierea a două medicamente ototoxice — mai ales aminoglicozid plus diuretic de ansă.

Confuzii frecvente

„Dacă aud bine, nu am nicio problemă”

Afectarea începe la frecvențele înalte, în afara vorbirii. Auzul conversațional poate fi normal în timp ce celulele ciliate de la baza cohleei sunt deja distruse ireversibil.

„Se repară după oprirea medicamentului”

Pentru aminoglicozide și cisplatină, nu. Celulele ciliate nu se regenerează. Doar formele date de diuretice de ansă și de salicilați sunt în general reversibile.

„Tinitusul e doar un efect secundar neplăcut”

În timpul unui tratament ototoxic, este un semnal de afectare în curs, care necesită semnalare imediată. Iar la salicilați este un marker clasic al dozei toxice.

Concluzie

Ototoxicitatea este afectarea urechii interne de către substanțe toxice, frecvent ireversibilă, pentru că celulele ciliate nu se regenerează la om.

Debutul la frecvențele înalte explică de ce simptomul apare prea târziu pentru a servi ca alarmă. Depistarea prin audiometrie de înaltă frecvență, nu prin ce percepe pacientul, este singura abordare care schimbă ceva.

Referințe

Selimoglu E. „Aminoglycoside-induced ototoxicity.” Current Pharmaceutical Design, 2007.

Susține mecanismul prin stres oxidativ, vulnerabilitatea celulelor ciliate externe, debutul la frecvențele înalte și diferențele de profil cohleotoxic față de vestibulotoxic între aminoglicozide.

Prezant TR, Agapian JV, Bohlman MC et al. „Mitochondrial ribosomal RNA mutation associated with both antibiotic-induced and non-syndromic deafness.” Nature Genetics, 1993.

Susține predispoziția genetică la ototoxicitatea aminoglicozidelor prin mutații ale ADN-ului mitocondrial și surditatea severă la doze uzuale la purtători.

Brock PR, Maibach R, Childs M et al. „Sodium thiosulfate for protection from cisplatin-induced hearing loss.” New England Journal of Medicine, 2018.

Susține frecvența ridicată a ototoxicității induse de cisplatină, dependența de doza cumulată, impactul la copii și efectul protector al tiosulfatului de sodiu.

American Academy of Audiology, „Position statement and clinical practice guidelines: ototoxicity monitoring.”

Susține rolul audiometriei de înaltă frecvență și al emisiilor otoacustice în depistarea precoce, și necesitatea audiogramei bazale și a monitorizării în timpul tratamentelor ototoxice.

Termeni corelați

Aminoglicozid, Neomicină, Nefrotoxicitate, Bloc neuromuscular, Absorbție percutanată

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00