Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Nefrotoxicitate

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Lezarea structurilor renale de către medicamente sau substanțe toxice, în mare parte reversibilă la oprire.

Nefrotoxicitatea este afectarea structurilor renale de către medicamente sau substanțe toxice. Rinichiul este deosebit de expus din trei motive anatomice și funcționale: primește aproximativ 20–25% din debitul cardiac, concentrează substanțele prin reabsorbția apei, și le acumulează activ în celulele tubulare.

Spre deosebire de ototoxicitate, cea mai mare parte a formelor este reversibilă după oprirea agentului, pentru că epiteliul tubular are capacitate de regenerare. Reversibilitatea nu este însă garantată: episoadele repetate sau severe lasă fibroză și contribuie la boala renală cronică.

Pe scurt

Afectarea renală de către medicamente sau toxine.
Rinichiul primește 20–25% din debitul cardiac și concentrează substanțele.
În mare parte reversibilă, prin regenerarea epiteliului tubular.
Patru mecanisme: hemodinamic, tubular direct, interstițial imunologic, obstructiv.
Creatinina crește târziu — după pierderea unei bune părți din funcție.

Ce face în formulă

Patru mecanisme acoperă majoritatea cazurilor. Hemodinamic: antiinflamatoarele nesteroidiene inhibă prostaglandinele vasodilatatoare din arteriola aferentă, iar inhibitorii sistemului renină-angiotensină dilată arteriola eferentă — ambele scad presiunea de filtrare, mai ales la pacienți dependenți de aceste mecanisme compensatorii.

Tubular direct: aminoglicozidele, cisplatina, amfotericina B și substanțele de contrast se acumulează în celulele tubulare proximale și produc necroză tubulară acută. Interstițial imunologic: nefrita interstițială acută, o reacție de hipersensibilitate, frecvent la beta-lactamine, inhibitori de pompă de protoni și antiinflamatoare. Obstructiv: cristalizarea intratubulară, la aciclovir, metotrexat, sulfonamide.

Clasele și cum se recunosc

Aminoglicozidele

Se filtrează glomerular și se reabsorb în tubul proximal, unde se acumulează în lizozomi. Tabloul caracteristic este o insuficiență renală neoligurică — diureza se menține — cu creatinină care crește după 5–7 zile de tratament.

Factorii de risc sunt durata, doza cumulată, deshidratarea, vârsta înaintată și asocierea cu alte nefrotoxice. Dozarea o dată pe zi reduce acumularea tisulară, pentru că captarea tubulară este saturabilă. Recuperarea după oprire este regula.

Triada riscantă

Asocierea dintre un inhibitor al sistemului renină-angiotensină, un diuretic și un antiinflamator nesteroidian este cunoscută ca „tripla lovitură”. Fiecare componentă afectează un mecanism diferit de menținere a filtrării, iar împreună pot produce insuficiență renală acută la un pacient care tolera oricare dintre ele separat.

Este una dintre cele mai frecvente cauze evitabile de afectare renală iatrogenă în ambulatoriu, iar declanșatorul obișnuit este un antiinflamator luat fără prescripție pentru o durere banală.

Nefrita interstițială acută

Este o reacție de hipersensibilitate, nu un efect dependent de doză. Poate apărea după zile sau săptămâni, uneori după prima expunere la o altă moleculă din aceeași clasă. Triada clasică — febră, erupție, eozinofilie — este prezentă la o minoritate.

Medicamentele cel mai frecvent implicate sunt beta-lactaminele, antiinflamatoarele nesteroidiene și inhibitorii de pompă de protoni, aceștia din urmă având o importanță crescută odată cu folosirea lor extinsă și prelungită.

De ce creatinina nu e suficientă

Creatinina serică crește abia după pierderea unei bune părți din rata de filtrare glomerulară, iar nivelul depinde și de masa musculară, de vârstă și de aportul proteic. La un pacient vârstnic, cu masă musculară redusă, o creatinină aparent normală poate masca o filtrare substanțial scăzută.

Pentru detectarea precoce sunt studiați biomarkeri tubulari — NGAL, KIM-1, cistatina C — cu utilizare clinică încă limitată. Practic, cel mai util rămâne calculul ratei de filtrare estimate și monitorizarea ei în dinamică, nu interpretarea unei singure valori.

Ce se știe despre siguranță

Majoritatea formelor de nefrotoxicitate medicamentoasă sunt reversibile dacă agentul este oprit la timp. Întârzierea prelungește expunerea și crește riscul de leziune permanentă, pentru că episoadele repetate sau severe lasă fibroză.

Hidratarea adecvată este măsura preventivă cu cele mai bune dovezi pentru nefrotoxicitatea substanțelor de contrast și pentru cea a medicamentelor care cristalizează intratubular.

Cine ar trebui să fie atent

Asocierea inhibitor al sistemului renină-angiotensină plus diuretic plus antiinflamator nesteroidian poate produce insuficiență renală acută. Un antiinflamator luat fără prescripție este declanșatorul obișnuit.

Scăderea diurezei, edemele noi, oboseala marcată sau greața apărute în timpul unui tratament potențial nefrotoxic necesită evaluare — dar multe forme nu scad diureza.

O creatinină aparent normală la un pacient vârstnic cu masă musculară redusă poate masca o filtrare substanțial scăzută. Rata de filtrare estimată este mai informativă.

Deshidratarea crește riscul pentru aproape toate formele. Hidratarea adecvată este măsura preventivă cu cele mai bune dovezi.

Întrebări frecvente

De ce rinichiul e atât de expus?

Primește 20–25% din debitul cardiac, concentrează substanțele prin reabsorbția apei și le acumulează activ în celulele tubulare. Trei mecanisme care converg.

Este reversibilă?

În mare parte da, prin regenerarea epiteliului tubular — spre deosebire de ototoxicitate. Dar episoadele repetate sau severe lasă fibroză și contribuie la boala renală cronică.

Care sunt mecanismele?

Patru: hemodinamic, prin scăderea presiunii de filtrare; tubular direct, prin acumulare și necroză; interstițial imunologic, ca reacție de hipersensibilitate; obstructiv, prin cristalizare intratubulară.

Ce este „tripla lovitură”?

Asocierea inhibitor al sistemului renină-angiotensină, diuretic și antiinflamator nesteroidian. Fiecare afectează un mecanism diferit de menținere a filtrării, iar împreună pot produce insuficiență renală acută.

Cum arată nefrotoxicitatea aminoglicozidelor?

Insuficiență renală neoligurică — diureza se menține — cu creatinină care crește după 5–7 zile de tratament. Recuperarea după oprire este regula.

De ce creatinina nu e un indicator bun?

Crește abia după pierderea unei bune părți din filtrare, iar nivelul depinde de masa musculară, de vârstă și de aportul proteic. Rata de filtrare estimată, urmărită în dinamică, este mai informativă.

Confuzii frecvente

„Dacă urinez normal, rinichii sunt în regulă”

Nefrotoxicitatea aminoglicozidelor este tipic neoligurică — diureza se menține în timp ce funcția scade. Volumul urinar nu este un indicator de siguranță.

„Un antiinflamator pentru o durere banală nu are consecințe”

La un pacient care ia deja un inhibitor al sistemului renină-angiotensină și un diuretic, este a treia componentă a „triplei lovituri” — una dintre cele mai frecvente cauze evitabile de afectare renală în ambulatoriu.

„Creatinina e normală, deci nu există problemă”

La un vârstnic cu masă musculară redusă, o creatinină în interval poate masca o filtrare substanțial scăzută. Valoarea izolată spune mai puțin decât evoluția ei.

Concluzie

Nefrotoxicitatea apare prin patru mecanisme distincte, iar rinichiul este expus pentru că primește un sfert din debitul cardiac și concentrează activ ce filtrează.

Cea mai mare parte este reversibilă dacă agentul se oprește la timp — iar problema practică este că creatinina se mișcă târziu. Prevenția prin hidratare și evitarea asocierilor riscante contează mai mult decât depistarea.

Referințe

Perazella MA, Rosner MH. „Drug-induced acute kidney injury.” Clinical Journal of the American Society of Nephrology, 2022.

Susține cele patru mecanisme de nefrotoxicitate medicamentoasă, clasele implicate, reversibilitatea predominantă și factorii de risc.

Lapi F, Azoulay L, Yin H, Nessim SJ, Suissa S. „Concurrent use of diuretics, angiotensin converting enzyme inhibitors, and angiotensin receptor blockers with non-steroidal anti-inflammatory drugs and risk of acute kidney injury: nested case-control study.” BMJ, 2013.

Susține riscul crescut de insuficiență renală acută la asocierea celor trei clase, cunoscută ca „tripla lovitură”.

Barclay ML, Kirkpatrick CM, Begg EJ. „Once daily aminoglycoside therapy: is it less toxic than multiple daily doses and how should it be monitored?” Clinical Pharmacokinetics, 1999.

Susține mecanismul acumulării în tubul proximal, caracterul neoliguric al insuficienței renale induse, momentul creșterii creatininei și reducerea acumulării prin dozarea o dată pe zi.

Perazella MA, Markowitz GS. „Drug-induced acute interstitial nephritis.” Nature Reviews Nephrology, 2010.

Susține caracterul de reacție de hipersensibilitate al nefritei interstițiale acute, medicamentele cel mai frecvent implicate și prezența inconstantă a triadei clasice.

Termeni corelați

Aminoglicozid, Ototoxicitate, Neomicină, Absorbție percutanată, Bloc neuromuscular

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00