Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Presiunea pulsului

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Presiunea pulsului este diferența dintre tensiunea arterială sistolică și cea diastolică și descrie amplitudinea oscilației presiunii la fiecare bătaie a inimii. Se calculează ca PP = TAS − TAD și se exprimă în mmHg.

Dacă presiunea arterială medie descrie nivelul în jurul căruia oscilează presiunea, presiunea pulsului descrie cât de mare este oscilația. Cele două informații sunt independente: două persoane cu aceeași presiune arterială medie pot avea presiuni ale pulsului foarte diferite.

La o tensiune de 120/80 mmHg, presiunea pulsului este de 40 mmHg. La una de 160/70 mmHg, ea este de 90 mmHg, deși presiunile arteriale medii ale celor două sunt apropiate, de aproximativ 93 și 100 mmHg.

Pe scurt

Se calculează ca diferență între sistolică și diastolică: la 120/80 mmHg rezultă 40 mmHg.
La adultul sănătos, valorile obișnuite sunt de aproximativ 30–50 mmHg.
Depinde de volumul-bătaie și de complianța arterelor mari, nu de rezistența periferică.
Se lărgește cu vârsta, prin rigidizarea aortei, iar presiunea arterială medie se modifică relativ puțin.
O presiune a pulsului largă la vârstnic reflectă rigiditate arterială și a fost asociată, în studii observaționale, cu risc cardiovascular crescut.
O presiune a pulsului îngustă sugerează un volum-bătaie redus și apare în șocul cardiogen, în tamponada cardiacă și în hipovolemie.
Perfuzia coronariană depinde mai mult de tensiunea diastolică decât de presiunea arterială medie.

Cum funcționează

La fiecare contracție, ventriculul stâng ejectează un volum de sânge într-o aortă care conține deja sânge. Pereții elastici ai aortei se întind și absorb o parte din energia ejecției, apoi revin treptat la diametrul inițial în timpul diastolei. Amplitudinea oscilației de presiune rezultate depinde deci de cât sânge intră și de cât de ușor se lasă întinși pereții.

Cu vârsta, fibrele elastice din peretele aortei se fragmentează și sunt înlocuite parțial cu colagen, iar aorta devine mai rigidă. O aortă rigidă absoarbe mai puțin din energia ejecției, astfel încât vârful sistolic urcă, iar sprijinul elastic din diastolă scade.

Rigiditatea schimbă și viteza undei de presiune. Unda se propagă mai repede, undele reflectate din periferie se întorc mai devreme, încă în sistolă, și se suprapun pe vârful sistolic, amplificându-l. Rezultatul este o creștere a tensiunii sistolice, o scădere ușoară a celei diastolice și o lărgire a presiunii pulsului, în timp ce presiunea arterială medie se modifică puțin.

Ce lărgește și ce îngustează presiunea pulsului

Presiune a pulsului largă

Cauza cea mai frecventă este rigiditatea arterială legată de vârstă, care produce tiparul de hipertensiune sistolică izolată. Alte cauze includ regurgitarea aortică, în care o parte din sângele ejectat se întoarce în ventricul și scade presiunea diastolică, hipertiroidismul, anemia severă, febra, sarcina și fistulele arteriovenoase.

Mecanismul comun al acestor situații este fie un volum-bătaie crescut, fie o scădere a rezistenței periferice cu scurgere rapidă a sângelui din artere în diastolă.

Presiune a pulsului îngustă

Semnalează un volum-bătaie redus. Apare în șocul cardiogen, în tamponada cardiacă, în stenoza aortică severă și în hipovolemie, înaintea scăderii evidente a tensiunii arteriale.

Îngustarea presiunii pulsului poate fi unul dintre primele semne hemodinamice ale unei hemoragii, la un pacient la care tensiunea arterială este încă menținută prin vasoconstricție compensatorie.

Legătura cu perfuzia coronariană

Mușchiul ventriculului stâng este irigat predominant în timpul diastolei, deoarece în sistolă contracția comprimă vasele coronariene din grosimea peretelui. Presiunea de perfuzie coronariană depinde astfel mai mult de tensiunea diastolică decât de presiunea arterială medie.

Consecința practică apare la vârstnicul cu tensiune de 150/50 mmHg și boală coronariană: presiunea arterială medie, de aproximativ 83 mmHg, nu pare mică, dar diastolica de 50 mmHg poate fi insuficientă pentru irigarea miocardului.

Presiunea pulsului pentru tensiuni frecvente

Tensiune arterială Presiunea pulsului MAP estimată Observație
90/60 mmHg 30 mmHg 70 mmHg tipar obișnuit la adultul tânăr
120/80 mmHg 40 mmHg 93,3 mmHg valori de referință
140/90 mmHg 50 mmHg 106,7 mmHg hipertensiune cu diastolică crescută
150/50 mmHg 100 mmHg 83,3 mmHg MAP aparent normală, diastolică mică
160/70 mmHg 90 mmHg 100 mmHg hipertensiune sistolică izolată
100/85 mmHg 15 mmHg 90 mmHg presiune a pulsului îngustă

Valorile de presiune arterială medie sunt calculate cu formula clasică, nu măsurate. Rândurile 150/50 și 160/70 mmHg arată de ce presiunea arterială medie, privită singură, poate ascunde un tipar hemodinamic cu risc crescut.

Rândul 100/85 mmHg ilustrează situația inversă: o presiune arterială medie apropiată de normal, cu o oscilație foarte mică, ceea ce sugerează un volum-bătaie redus.

Relevanță clinică

La vârstnici, tiparul cel mai frecvent de hipertensiune este creșterea izolată a tensiunii sistolice, cu o diastolică normală sau chiar scăzută. O tensiune de 165/70 mmHg corespunde unei presiuni arteriale medii de aproximativ 102 mmHg, valoare care nu atrage atenția privită singură, în timp ce presiunea pulsului de 95 mmHg indică o rigiditate arterială importantă.

În studiul Framingham, analizat de Franklin și colaboratorii și publicat în 1999 în Circulation, presiunea pulsului a fost un predictor al bolii coronariene la persoanele de peste 60 de ani, mai bun decât tensiunea sistolică sau diastolică luate separat. Rezultatul provine din date observaționale și descrie o asociere la nivel de populație, nu un prag de decizie individuală.

Diagnosticul și clasificarea hipertensiunii arteriale nu se fac însă prin presiunea pulsului. Ghidurile Societății Europene de Hipertensiune din 2023 definesc hipertensiunea prin valori măsurate în cabinet de cel puțin 140 mmHg pentru sistolică și/sau 90 mmHg pentru diastolică, confirmate prin măsurători repetate.

Cum se obține și ce o distorsionează

Presiunea pulsului nu se măsoară direct: se calculează din cele două valori afișate de tensiometru sau citite de pe monitorul invaziv. Precizia ei depinde deci integral de precizia măsurării sistolicei și diastolicei.

Măsurarea periferică o supraestimează sistematic față de valoarea aortică, prin fenomenul de amplificare a presiunii pulsului: unda întâlnește vase mai înguste și mai rigide, iar undele reflectate se suprapun pe cea incidentă. Diferența este mai mare la tineri, cu artere elastice, și se reduce cu vârsta. Din acest motiv, evaluarea rigidității arteriale în cercetare folosește presiunea pulsului central, estimată prin tonometrie de aplanare, nu valoarea de la braț.

Factori care influențează amplitudinea ei

Volumul-bătaie, care determină cât sânge intră în aortă la fiecare contracție.

Complianța aortei și a arterelor mari, care scade cu vârsta.

Viteza undei de presiune și momentul în care se întorc undele reflectate.

Frecvența cardiacă, care schimbă durata diastolei disponibile pentru scurgerea sângelui din artere.

Rezistența periferică, prin viteza cu care sângele părăsește sistemul arterial în diastolă.

Locul măsurării: valorile de la braț sunt mai mari decât cele aortice.

Întrebări frecvente

Cât ar trebui să fie presiunea pulsului?

La adultul sănătos, de obicei între 30 și 50 mmHg. Valorile peste 60 mmHg la vârstnici reflectă rigiditate arterială și au fost asociate cu risc cardiovascular crescut în studii observaționale. Valorile sub 25 mmHg sugerează un volum-bătaie redus și merită evaluate în context clinic.

Ce înseamnă o diferență mare între sistolică și diastolică?

De obicei, artere mari rigide. Este tiparul obișnuit după 60 de ani și se numește hipertensiune sistolică izolată atunci când sistolica depășește 140 mmHg, iar diastolica rămâne sub 90 mmHg. Mai rar, poate indica regurgitare aortică, hipertiroidism sau anemie severă.

De ce scade tensiunea diastolică la vârstnici?

Pentru că o aortă rigidă nu mai stochează suficientă energie în sistolă pentru a susține presiunea în diastolă. Pereții elastici, întinși la fiecare bătaie, revin la diametrul inițial mai repede și împing sângele mai puțin eficient între contracții.

Presiunea pulsului e la fel cu pulsul?

Nu. Pulsul este frecvența cardiacă, numărul de bătăi pe minut. Presiunea pulsului este o diferență de presiune, exprimată în mmHg. Confuzia este frecventă fiindcă ambele se referă la bătaia inimii, dar măsoară lucruri complet diferite.

Se tratează separat presiunea pulsului?

Nu există un tratament dedicat presiunii pulsului. Tratamentul vizează tensiunea sistolică și diastolică, iar ghidurile formulează țintele în acești termeni. Reducerea sistolicei la un vârstnic cu hipertensiune sistolică izolată îngustează indirect și presiunea pulsului.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Amplitudinea oscilației presiunii la fiecare bătaie Nivelul mediu al presiunii arteriale
Complianța arterelor mari și rigiditatea aortei Rezistența vasculară periferică
Un indiciu indirect despre volumul-bătaie Valoarea exactă a debitului cardiac
Tiparul de hipertensiune sistolică izolată la vârstnic Diagnosticul de hipertensiune, care cere valorile separate
Un semn hemodinamic precoce de hipovolemie Cantitatea de sânge pierdută

Greșeli frecvente de interpretare

Confuzia cu frecvența cardiacă

Presiunea pulsului nu are nicio legătură cu numărul de bătăi pe minut. Un pacient cu puls de 100 pe minut poate avea o presiune a pulsului îngustă, iar unul cu puls de 55 una foarte largă. Denumirea induce în eroare, dar unitatea de măsură o clarifică: mmHg, nu bătăi pe minut.

Interpretarea unei MAP normale ca liniștitoare

La o tensiune de 150/50 mmHg, presiunea arterială medie de aproximativ 83 mmHg nu atrage atenția, deși diastolica de 50 mmHg poate compromite perfuzia coronariană, iar presiunea pulsului de 100 mmHg indică rigiditate importantă. Cele două cifre clasice spun mai mult decât media lor ponderată.

Compararea valorilor măsurate în locuri diferite

Presiunea pulsului de la braț este mai mare decât cea aortică, iar diferența variază cu vârsta. O valoare măsurată la încheietură nu se compară direct cu una măsurată la braț și niciuna nu echivalează cu presiunea pulsului central, folosită în studiile despre rigiditate arterială.

Când e nevoie de evaluare medicală

O presiune a pulsului care se îngustează progresiv la un pacient cu traumatism, hemoragie sau durere toracică este un semn de alarmă și necesită evaluare medicală de urgență, chiar dacă tensiunea arterială pare încă acceptabilă.

O tensiune sistolică persistent peste 140 mmHg cu diastolică normală, descoperită la măsurători repetate, se discută cu medicul. Nu se ajustează tratamentul pe baza presiunii pulsului calculate acasă.

De ce contează

Presiunea pulsului este singura informație tensională care spune ceva despre starea mecanică a arterelor, nu despre nivelul presiunii. Două persoane cu aceeași presiune arterială medie pot avea artere complet diferite, iar diferența se vede în amplitudinea oscilației. Această distincție explică de ce medicina a păstrat cele două cifre clasice în loc să le reducă la o singură medie: sistolica și diastolica nu sunt două măsurători ale aceluiași lucru, ci două informații despre componente diferite ale circulației.

Concluzie

Presiunea pulsului este diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică și descrie amplitudinea oscilației presiunii, în timp ce presiunea arterială medie descrie nivelul ei. Depinde de volumul-bătaie și de complianța arterelor mari, se lărgește cu vârsta prin rigidizarea aortei și se îngustează atunci când volumul-bătaie scade. Valorile obișnuite la adultul sănătos sunt de 30–50 mmHg, iar o presiune a pulsului largă la vârstnic reflectă rigiditate arterială, fără a fi ea însăși o țintă de tratament.

Referințe

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține definiția presiunii pulsului, rolul complianței aortice și mecanismul efectului Windkessel.

Franklin SS, Khan SA, Wong ND, Larson MG, Levy D. Is pulse pressure useful in predicting risk for coronary heart disease? The Framingham Heart Study. Circulation. 1999;100(4):354–360. doi:10.1161/01.cir.100.4.354

Susține afirmația că presiunea pulsului a fost un predictor al bolii coronariene la persoanele de peste 60 de ani, în date observaționale.

Mancia G, Kreutz R, Brunström M, et al. 2023 ESH Guidelines for the management of arterial hypertension. J Hypertens. 2023;41(12):1874–2071. doi:10.1097/HJH.0000000000003480

Susține pragurile diagnostice ale hipertensiunii arteriale bazate pe tensiunea sistolică și diastolică.

Vlachopoulos C, Aznaouridis K, Stefanadis C. Prediction of cardiovascular events and all-cause mortality with arterial stiffness: a systematic review and meta-analysis. J Am Coll Cardiol. 2010;55(13):1318–1327. doi:10.1016/j.jacc.2009.10.061

Susține asocierea dintre rigiditatea arterială și riscul cardiovascular, evaluată prin parametri de rigiditate, nu prin presiunea pulsului de la braț.

Termeni corelați

Presiune arterială medie (MAP), Volum-bătaie, Rigiditate arterială, Amplificarea presiunii pulsului, Efect Windkessel, Hipertensiune sistolică izolată, Presiune de perfuzie coronariană

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00