Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Presiune arterială medie (MAP)

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Presiunea arterială medie este presiunea medie exercitată de sânge asupra pereților arteriali pe durata unui ciclu cardiac complet și reprezintă forța care împinge sângele spre organe. Se notează MAP, din engleză mean arterial pressure.

Nu este o valoare pe care sângele o atinge la un moment anume, ci un nivel echivalent: presiunea constantă care ar produce același flux mediu ca presiunea pulsatilă reală. Matematic, este aria de sub curba presiunii arteriale pe durata unui ciclu, împărțită la durata ciclului.

Se estimează din tensiunea arterială cu formula MAP ≈ (TAS + 2 × TAD) / 3, unde TAS este tensiunea sistolică și TAD cea diastolică. La o tensiune de 120/80 mmHg, rezultatul este de aproximativ 93 mmHg.

Pe scurt

Formula de estimare este (TAS + 2 × TAD) / 3, iar la 120/80 mmHg dă aproximativ 93 mmHg.
Diastolica primește pondere dublă fiindcă diastola durează de aproximativ două ori mai mult decât sistola, la frecvență de repaus.
Media aritmetică dintre sistolică și diastolică supraestimează MAP cu aproximativ 5–10 mmHg.
La adulții sănătoși, în repaus, MAP se situează de obicei între 70 și 100 mmHg.
Ținta de 65 mmHg vine din Surviving Sepsis Campaign 2021 și se aplică adulților cu șoc septic tratați cu vasopresoare.
MAP scade doar cu câțiva mmHg între aortă și arterele mari ale membrelor.
MAP nu se folosește pentru diagnosticul hipertensiunii, care se bazează pe valorile sistolice și diastolice.

Cum funcționează

Presiunea din artere variază permanent. În timpul sistolei, ventriculul stâng se contractă, deschide valva aortică și ejectează sângele în aortă, iar presiunea crește până la valoarea sistolică. În timpul diastolei, ventriculul se relaxează, valva aortică se închide, iar presiunea scade progresiv până la valoarea diastolică.

Presiunea nu ajunge la zero între două bătăi, deoarece pereții elastici ai aortei și ai arterelor mari, întinși în sistolă, revin treptat la diametrul inițial și continuă să împingă sângele spre periferie. Acest rol de rezervor elastic se numește efect Windkessel și transformă un flux intermitent într-unul aproape continuu.

Presiunea arterială medie este relevantă deoarece sângele circulă dintr-o zonă cu presiune mai mare spre una cu presiune mai mică. Diferența dintre MAP și presiunea din sistemul venos este forța motrice a circulației sistemice.

Relația fundamentală care o leagă de restul hemodinamicii este MAP − PVC ≈ DC × RVS, unde PVC este presiunea venoasă centrală, DC debitul cardiac și RVS rezistența vasculară sistemică. Presiunea arterială medie depinde deci simultan de cât sânge pompează inima și de rezistența opusă de circulația sistemică.

Cele trei forme echivalente ale formulei

Forma clasică

MAP ≈ (TAS + 2 × TAD) / 3. Este varianta cea mai răspândită în manuale și în calculatoarele online. Pentru 120/80 mmHg: (120 + 160) / 3 = 93,3 mmHg.

Forma pornind de la diastolică

MAP ≈ TAD + (TAS − TAD) / 3. Aceeași relație, scrisă ca tensiune diastolică la care se adaugă o treime din diferența dintre sistolică și diastolică.

Această formă este utilă pentru calculul mental, deoarece diferența dintre sistolică și diastolică se reține mai ușor decât suma ponderată.

Forma cu presiunea pulsului

MAP ≈ TAD + PP / 3, unde PP este presiunea pulsului, adică diferența dintre sistolică și diastolică. Pentru 120/80 mmHg, presiunea pulsului este 40 mmHg, o treime din ea aproximativ 13,3 mmHg, iar MAP 80 + 13,3 = 93,3 mmHg.

Cele trei scrieri sunt echivalente matematic și dau același rezultat. Niciuna nu este mai precisă decât celelalte, pentru că toate pornesc de la aceeași aproximare.

De ce diastolica are pondere dublă

La o frecvență cardiacă de repaus, diastola durează aproximativ de două ori mai mult decât sistola. La 60 de bătăi pe minut, un ciclu cardiac durează o secundă, din care sistola ocupă aproximativ o treime, iar diastola aproximativ două treimi.

Presiunea arterială petrece astfel mai mult timp aproape de valoarea diastolică decât aproape de cea sistolică, iar formula transformă această observație într-o medie ponderată: o treime pentru sistolă, două treimi pentru diastolă.

Valori estimate pentru tensiuni frecvente

Tensiune arterială Presiunea pulsului MAP estimată
80/50 mmHg 30 mmHg 60 mmHg
90/60 mmHg 30 mmHg 70 mmHg
100/70 mmHg 30 mmHg 80 mmHg
120/80 mmHg 40 mmHg 93,3 mmHg
140/90 mmHg 50 mmHg 106,7 mmHg
160/70 mmHg 90 mmHg 100 mmHg
180/110 mmHg 70 mmHg 133,3 mmHg

Valorile sunt calculate cu formula clasică, nu măsurate, și rotunjite la o zecimală. Rândul 160/70 mmHg arată o situație frecventă la vârstnici: tensiune sistolică ridicată, diastolică relativ mică și o MAP care pare apropiată de normal, deși riscul cardiovascular este determinat în mare măsură de sistolica crescută.

Tabelul nu se folosește pentru diagnosticarea sau clasificarea hipertensiunii arteriale și nici pentru ajustarea autonomă a tratamentului.

Relevanță clinică

În terapia intensivă, presiunea arterială medie este parametrul după care se ajustează de obicei doza de vasopresor, din două motive. Primul este stabilitatea ei de-a lungul arborelui arterial: MAP scade doar cu câțiva mmHg între aortă și arterele mari ale membrelor, în timp ce tensiunea sistolică măsurată periferic poate fi amplificată de undele reflectate. Al doilea este rezistența la artefactele măsurării invazive: chiar când sistolica și diastolica sunt afectate de amortizarea sistemului, media lor în timp se modifică puțin.

Ținta inițială de 65 mmHg pentru adulții cu șoc septic tratați cu vasopresoare provine din ghidurile Surviving Sepsis Campaign, ediția 2021. Studiul SEPSISPAM, publicat în 2014 în New England Journal of Medicine, a comparat o țintă de 65–70 mmHg cu una de 80–85 mmHg la pacienți cu șoc septic: mortalitatea la 28 și la 90 de zile nu a diferit semnificativ, iar fibrilația atrială nou apărută a fost mai frecventă în grupul cu țintă mare.

În anestezie, pragul apare dintr-o altă direcție. O analiză retrospectivă publicată în 2017 de Salmasi și colaboratorii, pe peste 57.000 de pacienți supuși unor intervenții chirurgicale non-cardiace, a arătat că expunerea la valori MAP sub 65 mmHg în timpul operației se asociază progresiv cu leziunea miocardică și renală postoperatorie.

Cum se măsoară, invaziv și neinvaziv

Tensiometrele automate folosesc metoda oscilometrică: manșeta se umflă peste tensiunea sistolică, apoi se dezumflă treptat, iar aparatul înregistrează oscilațiile presiunii din manșetă produse de pulsațiile arterei. Amplitudinea maximă a oscilațiilor apare aproximativ la presiunea arterială medie, iar sistolica și diastolica sunt calculate ulterior din forma curbei, prin algoritmi proprii fiecărui producător. Cu alte cuvinte, aparatul nu calculează MAP din sistolică și diastolică, ci adesea face invers.

În terapia intensivă și în chirurgia majoră, presiunea se monitorizează continuu printr-un cateter introdus de obicei în artera radială sau femurală, conectat la un traductor care afișează forma completă a undei. MAP este calculată prin integrarea presiunii în raport cu timpul, ceea ce o face cea mai fidelă măsurătoare disponibilă.

Diferențele între MAP afișată de un tensiometru și MAP calculată cu formula din valorile aceluiași aparat sunt frecvente și nu indică o defecțiune: prima provine din semnalul propriu al aparatului, a doua reconstruiește o curbă întreagă din două puncte estimate.

Factori care influențează valoarea măsurată sau estimată

Debitul cardiac și rezistența vasculară sistemică, componentele ecuației hemodinamice.

Presiunea venoasă centrală, de obicei neglijabilă, dar nu la pacienții cu insuficiență cardiacă dreaptă sau ventilație mecanică cu presiuni mari.

Frecvența cardiacă: în tahicardie diastola se scurtează disproporționat, iar ponderea fixă de două treimi devine inexactă.

Rigiditatea arterială, care lărgește presiunea pulsului și crește eroarea formulei clasice.

Poziția corpului, efortul, somnul, temperatura mediului, hidratarea și starea emoțională.

Tehnica măsurării: dimensiunea manșetei, poziția brațului la nivelul inimii, repausul prealabil.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă MAP pe tensiometru?

Este presiunea arterială medie, a treia valoare afișată de unele aparate, notată uneori „M”. Pentru o persoană sănătoasă care își monitorizează tensiunea, ea nu aduce informații suplimentare utile: ținta de tratament și clasificarea hipertensiunii se exprimă în valori sistolice și diastolice.

Cât ar trebui să fie MAP la un adult sănătos?

De obicei între 70 și 100 mmHg, în repaus. Intervalul reflectă distribuția tensiunii arteriale în populație: 90/60 mmHg corespunde unei MAP de 70 mmHg, iar 130/85 mmHg unei MAP de aproximativ 100 mmHg. Nu are statutul unui interval de referință validat de laborator.

De ce nu se calculează MAP ca medie între sistolică și diastolică?

Pentru că presiunea nu petrece la fel de mult timp aproape de fiecare valoare. La frecvențe de repaus, diastola ocupă majoritatea ciclului, iar curba are un vârf scurt și o pantă descendentă lungă. Media aritmetică produce valori mai mari cu aproximativ 5–10 mmHg decât MAP reală.

MAP de 65 mmHg este periculoasă?

Nu în sine. Cifra este o țintă inițială de tratament pentru adulții cu șoc septic monitorizați în terapie intensivă, nu o limită sub care o persoană sănătoasă intră în pericol. Multe persoane tinere au fără simptome o MAP de 65–70 mmHg pe tot parcursul zilei.

Cum se calculează MAP pentru 120/80?

(120 + 2 × 80) / 3 = 280 / 3 ≈ 93,3 mmHg. Echivalent: 80 + (120 − 80) / 3 = 80 + 13,3 ≈ 93,3 mmHg. Rezultatul este o estimare, nu o măsurătoare.

De ce MAP afișată de aparat diferă de cea calculată?

Aparatul oscilometric determină MAP din semnalul propriu, iar formula o reconstruiește din sistolica și diastolica pe care aparatul le-a estimat la rândul lui. La presiuni ale pulsului foarte mari, formula clasică tinde să subestimeze MAP reală, iar diferența poate depăși 5 mmHg.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Presiunea medie disponibilă pentru împingerea sângelui spre organe Cât sânge pompează efectiv inima
Un reper pentru titrarea vasopresoarelor în terapie intensivă Dacă microcirculația livrează oxigen țesuturilor
Evoluția presiunii de la o oră la alta la un pacient monitorizat Tipul de șoc sau cauza hipotensiunii
Componenta principală a presiunii de perfuzie cerebrală și renală Rigiditatea arterială sau presiunea pulsului
Un nivel de presiune relativ stabil de-a lungul arterelor mari Diagnosticul de hipertensiune sau de preeclampsie

Greșeli frecvente de interpretare

Media aritmetică în locul mediei ponderate

Calculul (TAS + TAD) / 2 pare intuitiv, dar presupune că presiunea petrece la fel de mult timp aproape de fiecare valoare. Eroarea crește odată cu presiunea pulsului, deci este mai mare la vârstnicii cu artere rigide. În terapia intensivă, diferența poate face ca o valoare aflată sub ținta terapeutică să pară acceptabilă.

Tratarea formulei ca măsurătoare

Orice formulă care pornește de la două cifre reconstruiește o curbă întreagă din două puncte. Pierde precizie în tahicardie, aritmii, rigiditate arterială sau valvulopatii și moștenește erorile măsurării inițiale: o manșetă de dimensiune greșită modifică ambele valori și, implicit, rezultatul.

Confuzia dintre presiune și perfuzie

MAP este o presiune, iar perfuzia este un flux, dependent și de debitul cardiac, de rezistența vasculară și de microcirculație. Presiunea poate fi menținută prin vasoconstricție chiar când debitul cardiac scade, iar o MAP de 75 mmHg nu exclude un șoc compensat.

Când e nevoie de evaluare medicală

O valoare MAP scăzută devine relevantă mai ales dacă apare brusc sau este însoțită de simptome. Semnele care impun evaluare urgentă, la 112, includ pierderea conștienței, confuzia, durerea toracică, dificultățile de respirație, slăbiciunea severă, tegumentele reci și umede și reducerea marcată a cantității de urină.

O MAP calculată nu se folosește pentru a decide că o situație este sigură atunci când există simptome severe. Simptomele au prioritate în fața oricărei cifre.

De ce contează

Istoria măsurării presiunii arteriale parcurge un drum întreg, de la presiunea citită direct ca înălțime a unei coloane, la valori reconstruite din semnal prin algoritmi. Stephen Hales a introdus în secolul al XVIII-lea un tub în artera unui cal și a văzut sângele urcând aproape 2,5 metri; Poiseuille a înlocuit coloana de sânge cu un manometru cu mercur, de unde provine unitatea folosită astăzi; Riva-Rocci a adăugat manșeta gonflabilă în 1896, iar Korotkoff zgomotele auzite sub manșetă în 1905. Drumul acesta explică de ce MAP afișată de un aparat și MAP calculată din valorile aceluiași aparat pot diferi cu câțiva mmHg: nu provin din aceeași operație.

Concluzie

Presiunea arterială medie exprimă nivelul mediu al presiunii din artere pe durata unui ciclu cardiac și reprezintă forța de bază care împinge sângele spre organe. Formula MAP ≈ (TAS + 2 × TAD) / 3 permite o estimare rapidă, dar rămâne o aproximare a unei curbe care se modifică după frecvența cardiacă, rigiditatea arterelor și metoda de măsurare. În terapia intensivă este un reper central pentru ghidarea tratamentului șocului, iar ținta inițială de 65 mmHg este un punct de plecare individualizat, nu o graniță universală. Interpretarea corectă presupune integrarea presiunii cu debitul cardiac, rezistența vasculară și presiunile care se opun perfuziei în fiecare organ.

Referințe

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține definiția MAP, relația cu debitul cardiac și rezistența vasculară sistemică și rolul efectului Windkessel.

Evans L, Rhodes A, Alhazzani W, et al. Surviving Sepsis Campaign: international guidelines for management of sepsis and septic shock 2021. Intensive Care Med. 2021;47(11):1181–1247. doi:10.1007/s00134-021-06506-y

Susține ținta inițială de 65 mmHg la adulții cu șoc septic tratați cu vasopresoare.

Asfar P, Meziani F, Hamel JF, et al. High versus low blood-pressure target in patients with septic shock. N Engl J Med. 2014;370(17):1583–1593. doi:10.1056/NEJMoa1312173

Susține rezultatele studiului SEPSISPAM privind țintele de 65–70 față de 80–85 mmHg și frecvența fibrilației atriale în grupul cu țintă mare.

Salmasi V, Maheshwari K, Yang D, et al. Relationship between intraoperative hypotension, defined by either reduction from baseline or absolute thresholds, and acute kidney and myocardial injury after noncardiac surgery. Anesthesiology. 2017;126(1):47–65. doi:10.1097/ALN.0000000000001432

Susține asocierea dintre MAP sub 65 mmHg în timpul operației și leziunea renală și miocardică postoperatorie, pe peste 57.000 de pacienți.

Meaney E, Alva F, Moguel R, et al. Formula and nomogram for the sphygmomanometric calculation of the mean arterial pressure. Heart. 2000;84(1):64. doi:10.1136/heart.84.1.64

Susține afirmația că formula clasică este o aproximare și că factorul de o treime pierde precizie la presiuni ale pulsului mari.

Termeni corelați

Presiunea pulsului, Debit cardiac, Rezistență vasculară sistemică, Presiune venoasă centrală, Efect Windkessel, Presiune de perfuzie cerebrală, Șoc septic, Vasopresor

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00