Zgomotele Korotkoff by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 15 « Înapoi la enciclopedieTermeni medicaliZgomotele Korotkoff sunt sunetele care se aud cu stetoscopul plasat pe artera brahială, sub manșeta tensiometrului, în timpul dezumflării acesteia. Apariția și dispariția lor marchează tensiunea sistolică și, respectiv, pe cea diastolică. Fenomenul a fost descris în 1905 de chirurgul rus Nikolai Korotkoff, la câțiva ani după ce Scipione Riva-Rocci introdusese, în 1896, manșeta gonflabilă care comprimă artera brahială. Descoperirea a fost decisivă: până atunci, metodele neinvazive puteau aproxima doar sistolica. Metoda auscultatorie a rămas timp de un secol standardul clinic. Astăzi ea a fost în mare parte înlocuită în practică de oscilometrie, dar rămâne metoda de referință față de care se validează tensiometrele automate. Pe scurt Sunt sunetele auzite sub manșetă în timpul dezumflării, descrise în 1905 de Nikolai Korotkoff. Se clasifică în cinci faze succesive. Faza I, apariția primului sunet, marchează tensiunea sistolică. Faza V, dispariția sunetelor, marchează tensiunea diastolică la adult. Sunt produse de curgerea turbulentă prin artera parțial comprimată. Metoda a fost în mare parte înlocuită de oscilometrie în practica curentă. Rămâne referința pentru validarea tensiometrelor automate. Cum funcționează Când manșeta este umflată peste presiunea sistolică, artera este complet comprimată și nu curge sânge prin ea. Nu se aude nimic. Pe măsură ce presiunea din manșetă scade sub presiunea sistolică, sângele începe să treacă, dar printr-un lumen îngustat și doar în vârful sistolei. Trecerea printr-o îngustare transformă curgerea din laminară în turbulentă. Apar vârtejuri, iar energia disipată produce vibrații ale peretelui arterial, care se transmit ca sunet. Acesta este primul zgomot auzit, iar presiunea din manșetă în acel moment este tensiunea sistolică. Pe măsură ce presiunea continuă să scadă, lumenul se deschide tot mai mult, turbulența se reduce treptat, iar sunetele își schimbă caracterul. Când presiunea din manșetă coboară sub cea diastolică, artera rămâne deschisă pe tot ciclul cardiac, curgerea redevine laminară și sunetele dispar. Cele cinci faze și utilizarea lor Fazele I–III Faza I este apariția bruscă a unor sunete clare, ritmice, de tip lovitură. Presiunea din acel moment reprezintă tensiunea sistolică. Faza II aduce sunete mai estompate, uneori cu caracter de suflu, iar faza III sunete din nou mai clare și mai intense. Faza II prezintă o particularitate importantă: la unii pacienți, în special la vârstnicii hipertensivi, sunetele pot dispărea temporar și reapărea ulterior. Acest interval tăcut se numește gol auscultatoriu. Fazele IV și V Faza IV este momentul în care sunetele devin brusc estompate, mai joase și mai surde. Faza V este dispariția completă a sunetelor. La adult, tensiunea diastolică se citește la faza V. Există însă situații în care sunetele se aud până aproape de zero, precum sarcina, regurgitarea aortică, anemia severă, hipertiroidismul sau starea după efort. În aceste cazuri se folosește faza IV, iar valoarea se consemnează ca atare. Golul auscultatoriu Dispariția temporară a sunetelor între faza I și faza III poate induce o eroare semnificativă: dacă manșeta nu a fost umflată suficient, reapariția sunetelor după gol este luată drept sistolică, iar valoarea citită este mult mai mică decât cea reală. Prevenirea este simplă: se palpează pulsul radial în timpul umflării și se umflă manșeta cu încă 20–30 mmHg peste presiunea la care pulsul dispare. Fenomenul este mai frecvent la vârstnici și la hipertensivii cu rigiditate arterială. Cele cinci faze Faza Caracterul sunetului Semnificație I apariție bruscă, sunete clare, ritmice tensiunea sistolică II sunete estompate, uneori cu caracter de suflu fază de tranziție III sunete din nou clare și intense fază de tranziție IV estompare bruscă, sunete surde diastolica în situații speciale V dispariția completă a sunetelor tensiunea diastolică la adult Fazele II și III nu au semnificație clinică proprie și nu se consemnează. Ele sunt relevante doar pentru recunoașterea golului auscultatoriu, care apare în intervalul lor. La copii, la gravide și în situațiile cu sunete audibile până aproape de zero, tensiunea diastolică se citește la faza IV, iar acest lucru se menționează explicit. Relevanță clinică Măsurarea auscultatorie corectă presupune dezumflarea lentă, cu aproximativ 2–3 mmHg pe secundă. O dezumflare prea rapidă duce la subestimarea sistolicei și la supraestimarea diastolicei, întrucât fazele sunt depășite înainte de a fi recunoscute. Preferința inconștientă pentru cifre terminate în zero sau în cinci este o sursă clasică de eroare sistematică a metodei, documentată în numeroase studii. Ea a fost unul dintre argumentele pentru trecerea la dispozitive automate. Deși înlocuită în rutina clinică, metoda rămâne indispensabilă în două situații: validarea tensiometrelor automate, care se face prin comparație cu măsurători auscultatorii simultane efectuate de observatori antrenați, și măsurarea la pacienții la care oscilometria este nefiabilă. Diferența dintre cele două brațe se evaluează tot prin această metodă la prima consultație. O diferență constantă de peste 15 mmHg la tensiunea sistolică poate indica o stenoză arterială subclaviculară sau o altă afectare a vaselor mari, iar brațul cu valorile mai mari devine ulterior cel de referință pentru monitorizare. Cum se efectuează corect Pacientul stă așezat, cu spatele rezemat, picioarele pe podea și brațul sprijinit la nivelul inimii, după cel puțin cinci minute de repaus. Manșeta se aplică pe brațul dezgolit, cu marginea inferioară la aproximativ 2–3 cm deasupra plicii cotului. Se palpează pulsul radial și se umflă manșeta cu 20–30 mmHg peste presiunea la care acesta dispare, pentru a evita golul auscultatoriu. Stetoscopul se plasează peste artera brahială, fără a fi prins sub manșetă. Dezumflarea se face lent, cu 2–3 mmHg pe secundă, iar valorile se citesc la cel mai apropiat 2 mmHg, nu rotunjite la 5 sau 10. Se efectuează cel puțin două măsurători, la interval de un minut, iar la prima evaluare se măsoară la ambele brațe. Factori care influențează acuratețea măsurării auscultatorii Viteza de dezumflare a manșetei. Umflarea insuficientă, care expune la eroarea prin gol auscultatoriu. Dimensiunea manșetei raportată la circumferința brațului. Poziția brațului față de nivelul inimii. Auzul și experiența observatorului. Preferința pentru cifre rotunde, sursă de eroare sistematică. Zgomotul ambiental și calitatea stetoscopului. Situațiile în care sunetele se aud până aproape de zero. Întrebări frecvente Ce sunt zgomotele Korotkoff? Sunetele auzite cu stetoscopul sub manșeta tensiometrului, în timpul dezumflării acesteia. Sunt produse de curgerea turbulentă prin artera parțial comprimată, iar apariția și dispariția lor marchează tensiunea sistolică și pe cea diastolică. Câte faze sunt și care contează? Cinci. Faza I, apariția primelor sunete, marchează sistolica. Faza V, dispariția lor, marchează diastolica la adult. Fazele II și III sunt de tranziție, iar faza IV se folosește pentru diastolică în situații speciale. Când se folosește faza IV în loc de faza V? Atunci când sunetele se aud până aproape de zero: în sarcină, în regurgitarea aortică, în anemia severă, în hipertiroidism și după efort. La copii se folosește frecvent tot faza IV, iar valoarea se consemnează explicit ca atare. Ce este golul auscultatoriu? Dispariția temporară a sunetelor între faza I și faza III, mai frecventă la vârstnicii hipertensivi. Dacă manșeta nu a fost umflată suficient, reapariția sunetelor după gol este luată drept sistolică, iar valoarea citită este mult mai mică decât cea reală. Cum se evită această eroare? Prin palparea pulsului radial în timpul umflării și umflarea manșetei cu încă 20–30 mmHg peste presiunea la care pulsul dispare. Astfel, măsurarea începe sigur deasupra sistolicei reale. Mai se folosește metoda? Rar în rutină, unde a fost înlocuită de oscilometrie. Rămâne însă metoda de referință pentru validarea tensiometrelor automate și este utilă la pacienții la care măsurarea oscilometrică este nefiabilă. Ce arată și ce nu arată Ce arată Ce nu arată Momentul apariției turbulenței în artera comprimată Forma undei de presiune Tensiunea sistolică și cea diastolică, prin faze distincte Presiunea arterială medie, care trebuie calculată Prezența unui gol auscultatoriu Cauza rigidității arteriale care îl produce O măsurătoare de referință, la observator antrenat O măsurătoare independentă de operator Situațiile cu sunete audibile până aproape de zero Diagnosticul care le explică Greșeli frecvente de interpretare Umflarea insuficientă a manșetei Fără palparea prealabilă a pulsului radial, măsurarea poate începe în interiorul unui gol auscultatoriu. Reapariția sunetelor este atunci interpretată ca sistolică, iar eroarea poate depăși 30 mmHg, în sensul subestimării. Dezumflarea prea rapidă Viteza corectă este de 2–3 mmHg pe secundă. O dezumflare rapidă face ca fazele să fie depășite înainte de a fi recunoscute, ceea ce subestimează sistolica și supraestimează diastolica. Rotunjirea valorilor Preferința pentru cifre terminate în zero sau în cinci este o eroare sistematică bine documentată a metodei. Valorile se citesc la cel mai apropiat 2 mmHg, iar rotunjirea poate schimba încadrarea unui pacient față de un prag de diagnostic. Când e nevoie de evaluare medicală O singură măsurătoare, oricât de corect efectuată, nu stabilește un diagnostic. Hipertensiunea se confirmă prin măsurători repetate, la vizite diferite, și adesea prin monitorizare în afara cabinetului. O diferență constantă de peste 15 mmHg între cele două brațe se discută cu medicul, întrucât poate indica o afectare arterială. De ce contează Descoperirea lui Korotkoff a fost una dintre cele mai scurte lucrări cu impact major din istoria medicinei: o comunicare de mai puțin de o pagină, prezentată în 1905, care a făcut posibilă măsurarea separată a celor două valori ale tensiunii arteriale. Timp de un secol, toată epidemiologia hipertensiunii, toate pragurile de diagnostic și toate studiile de tratament s-au construit pe aceste sunete. Faptul că practica le-a abandonat în favoarea unui algoritm nu le-a scos din joc: ele rămân etalonul față de care se verifică algoritmul. Concluzie Zgomotele Korotkoff sunt sunetele produse de curgerea turbulentă prin artera parțial comprimată sub manșetă și se clasifică în cinci faze. Faza I marchează tensiunea sistolică, faza V pe cea diastolică la adult, iar faza IV se folosește în situațiile în care sunetele se aud până aproape de zero. Metoda cere dezumflare lentă, umflare suficientă pentru evitarea golului auscultatoriu și citire la cel mai apropiat 2 mmHg, și rămâne referința pentru validarea tensiometrelor automate. Referințe Pickering TG, Hall JE, Appel LJ, et al. Recommendations for blood pressure measurement in humans and experimental animals: Part 1. Circulation. 2005;111(5):697–716. doi:10.1161/01.CIR.0000154900.76284.F6 Susține descrierea celor cinci faze, utilizarea fazei V și a fazei IV, tehnica de măsurare, viteza de dezumflare și eroarea prin preferința pentru cifre rotunde. Booth J. A short history of blood pressure measurement. Proc R Soc Med. 1977;70(11):793–799. doi:10.1177/003591577707001112 Susține contextul istoric: manșeta Riva-Rocci din 1896 și descrierea sunetelor de către Nikolai Korotkoff în 1905. Stergiou GS, Palatini P, Parati G, et al. 2021 European Society of Hypertension practice guidelines for office and out-of-office blood pressure measurement. J Hypertens. 2021;39(7):1293–1302. doi:10.1097/HJH.0000000000002843 Susține condițiile de măsurare, numărul de măsurători recomandat, măsurarea la ambele brațe și rolul metodei auscultatorii în validarea dispozitivelor automate. Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021. Susține mecanismul fizic al producerii sunetelor prin trecerea de la curgere laminară la curgere turbulentă în artera parțial comprimată. Termeni corelați Oscilometrie, Presiune arterială medie (MAP), Presiunea pulsului, Hipertensiune sistolică izolată, Cateter arterial « Înapoi la enciclopedie Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Oscilometrie next post Cateter arterial