Hipotensiune intraoperatorie by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 20 « Înapoi la enciclopedieTermeni medicaliHipotensiunea intraoperatorie este scăderea presiunii arteriale în timpul unei intervenții chirurgicale, sub valorile considerate sigure pentru perfuzia organelor. Presiunea arterială medie este parametrul folosit cel mai des pentru a o defini. Anestezia generală și cea regională scad frecvent presiunea arterială, prin relaxarea vaselor, prin reducerea tonusului simpatic și, uneori, prin pierderile de sânge sau de lichide. Fenomenul este atât de frecvent încât a devenit un subiect de cercetare în sine. În 2019, grupul internațional Perioperative Quality Initiative a publicat un document de consens privind tensiunea arterială în chirurgia programată, concluzionând că valorile sub aproximativ 60–70 mmHg în operațiile non-cardiace se asociază cu leziunea miocardică, cu leziunea renală acută și cu decesul. Pe scurt Se definește cel mai frecvent prin presiunea arterială medie sub 60–70 mmHg. Apare prin vasodilatație, reducerea tonusului simpatic și pierderi de volum. Riscul depinde simultan de adâncimea scăderii și de durata ei. Chiar episoade relativ scurte se asociază cu leziuni de organ. Se asociază cu leziunea miocardică, leziunea renală acută și mortalitatea. Asocierea provine din studii observaționale, nu demonstrează cauzalitatea. Prevenirea include anticiparea, monitorizarea atentă și corectarea rapidă. Cum funcționează Agenții anestezici scad presiunea arterială prin mai multe mecanisme simultane. Reduc tonusul simpatic central, produc vasodilatație arteriolară și venoasă directă și deprimă contractilitatea miocardică, în grade care depind de agent și de doză. Vasodilatația venoasă redistribuie sângele în rezervorul venos și reduce întoarcerea venoasă, deci preîncărcarea. Vasodilatația arteriolară scade rezistența vasculară. Ambele componente ale ecuației presiunii arteriale sunt astfel afectate în același timp. La acestea se adaugă factori chirurgicali: hemoragia, pierderile de lichide prin evaporare și prin sechestrare, poziționarea pacientului, insuflarea de dioxid de carbon în chirurgia laparoscopică, care crește presiunea intraabdominală, și manevrele care stimulează vagul. Ce s-a învățat din cercetare Pragul nu este singurul element Elementul central al consensului din 2019 este că riscul depinde de două dimensiuni simultan: cât de mult scade presiunea și cât timp rămâne scăzută. Chiar și episoade relativ scurte de hipotensiune se asociază cu leziuni, iar riscul crește progresiv cu adâncimea și cu durata. Această observație a schimbat modul de raportare în studii: în loc de prezența sau absența hipotensiunii, se folosesc indicatori care cumulează abaterea în timp, similari cu suprafața de sub curbă. Organele afectate Leziunea miocardică după chirurgia non-cardiacă este adesea silențioasă, detectată doar prin creșterea troponinei, și se asociază cu un prognostic mai prost. Leziunea renală acută este a doua complicație documentată consecvent. Creierul este și el vulnerabil, în special la pacienții cu hipertensiune arterială cronică, la care curba de autoreglare este deplasată spre valori mai mari, și la cei cu stenoze carotidiene. Individualizarea pragului Un prag unic nu se potrivește tuturor pacienților. Abordarea propusă în literatură este raportarea la valoarea de bază a pacientului, măsurată înainte de intervenție, cu acceptarea unei scăderi relative de până la aproximativ 20%. Această abordare are limita ei: valoarea de bază măsurată în preoperator poate fi ea însăși afectată de anxietate, iar la pacienții cu hipertensiune netratată ea nu reprezintă nici o valoare normală, nici una sigură. Praguri folosite în literatură Prag Tip Observație MAP sub 65 mmHg absolut cel mai folosit în studii MAP sub 60 mmHg absolut asociere mai puternică cu leziunile MAP sub 55 mmHg absolut risc crescut chiar la durate scurte scădere de peste 20% față de valoarea de bază relativ abordare individualizată sistolică sub 100 mmHg absolut folosit istoric, mai puțin acum Pragurile absolute sunt mai ușor de aplicat, iar cele relative sunt teoretic mai potrivite fiecărui pacient. Literatura nu a stabilit superioritatea clară a uneia dintre abordări. Toate pragurile provin din studii observaționale. Ele descriu asocieri la nivel de populație și nu stabilesc o valoare sub care leziunea apare cu certitudine. Relevanță clinică Asocierea dintre hipotensiunea intraoperatorie și complicațiile postoperatorii este documentată consecvent în studii observaționale mari. Aceste studii nu pot însă demonstra cauzalitatea: hipotensiunea poate fi și un marker al unui pacient mai fragil sau al unei intervenții mai complexe. Studiile de intervenție care au urmărit menținerea unei presiuni mai apropiate de valoarea de bază au arătat rezultate încurajatoare pentru unele rezultate secundare, dar dovezile privind beneficiul asupra complicațiilor majore rămân limitate. În practică, abordarea actuală combină anticiparea — identificarea pacienților cu risc, optimizarea preoperatorie, ajustarea medicației antihipertensive — cu monitorizarea atentă în timpul intervenției și corectarea rapidă a episoadelor apărute. Tratamentul episodului depinde de mecanism, la fel ca în orice altă formă de hipotensiune. Reducerea dozei de anestezic, umplerea volemică și administrarea unui vasoconstrictor cu durată scurtă acoperă majoritatea situațiilor, dar o scădere bruscă și rezistentă la aceste măsuri impune căutarea unei cauze chirurgicale: hemoragie, compresie a venei cave, embolie gazoasă sau reacție anafilactică la un medicament administrat. Cum se monitorizează Monitorizarea intermitentă cu manșetă, la intervale de câteva minute, este standardul pentru majoritatea intervențiilor. Limita ei este rezoluția temporală: un episod de hipotensiune apărut între două măsurători rămâne nedetectat. Cateterul arterial oferă valori continue, bătaie cu bătaie, și este indicat în intervențiile majore, la pacienții cu comorbidități importante și atunci când se anticipează variații rapide. Măsurarea continuă neinvazivă prin metode de volum-clamp la deget este o alternativă în dezvoltare. Au fost dezvoltate și sisteme de predicție care analizează forma undei de presiune și semnalează probabilitatea apariției unui episod de hipotensiune în minutele următoare. Utilitatea lor clinică este studiată, iar rezultatele sunt deocamdată mixte. Factori care influențează apariția și severitatea Tipul și doza agenților anestezici. Anestezia regională, în special blocajul neuraxial înalt. Statusul volemic preoperator și postul prelungit. Hemoragia și pierderile de lichide intraoperatorii. Poziționarea pacientului și manevrele chirurgicale. Medicația antihipertensivă administrată în ziua intervenției. Vârsta, fragilitatea și comorbiditățile cardiovasculare. Presiunea intraabdominală în chirurgia laparoscopică. Întrebări frecvente Cum se definește hipotensiunea intraoperatorie? Cel mai frecvent prin presiunea arterială medie sub 60–70 mmHg, conform documentului de consens al Perioperative Quality Initiative din 2019. Se folosesc și praguri relative, precum o scădere de peste 20% față de valoarea de bază a pacientului. De ce scade tensiunea în timpul anesteziei? Prin mai multe mecanisme simultane: reducerea tonusului simpatic central, vasodilatația arteriolară și venoasă directă și deprimarea contractilității miocardice. La acestea se adaugă pierderile de sânge și de lichide și efectele poziționării. Contează cât durează? Da, la fel de mult ca adâncimea scăderii. Elementul central al consensului din 2019 este că riscul depinde simultan de cele două dimensiuni, iar chiar episoade relativ scurte se asociază cu leziuni. Ce complicații sunt asociate? Leziunea miocardică după chirurgia non-cardiacă, adesea silențioasă și detectată doar prin troponină, leziunea renală acută și mortalitatea. Creierul este vulnerabil în special la hipertensivii cronici și la cei cu stenoze carotidiene. Asocierea înseamnă că hipotensiunea produce leziunile? Nu neapărat. Dovezile provin din studii observaționale, care nu pot demonstra cauzalitatea. Hipotensiunea poate fi și un marker al unui pacient mai fragil sau al unei intervenții mai complexe. Cum se previne? Prin anticipare — identificarea pacienților cu risc, optimizare preoperatorie, ajustarea medicației antihipertensive — prin monitorizare atentă în timpul intervenției și prin corectarea rapidă a episoadelor apărute. Ce arată și ce nu arată Ce arată Ce nu arată O asociere documentată cu complicațiile postoperatorii O relație cauzală demonstrată Importanța simultană a adâncimii și a duratei Pragul sigur pentru un pacient anume Vulnerabilitatea crescută a hipertensivului cronic Valoarea de bază reală a pacientului Limitele monitorizării intermitente cu manșetă Episoadele apărute între două măsurători Un obiectiv de prevenire în practica anestezică Beneficiul dovedit al intervențiilor de prevenire Greșeli frecvente de interpretare Raportarea doar la prezența sau absența hipotensiunii Un episod de 50 mmHg timp de 15 minute nu este echivalent cu unul de 64 mmHg timp de două minute, deși ambele trec pragul. Riscul se cumulează în timp, iar indicatorii moderni măsoară suprafața de sub curbă, nu doar depășirea pragului. Aplicarea aceluiași prag tuturor pacienților La hipertensivul cronic, curba de autoreglare a organelor este deplasată spre valori mai mari, iar o presiune arterială medie de 65 mmHg poate fi deja insuficientă. Raportarea la valoarea de bază a pacientului este o abordare mai potrivită. Încrederea excesivă în monitorizarea intermitentă O manșetă care măsoară la fiecare cinci minute ratează episoadele apărute între determinări. În intervențiile majore sau la pacienții cu risc, monitorizarea continuă schimbă substanțial ce se vede. Tratarea reflexă cu vasoconstrictor, fără a căuta cauza O doză de efedrină sau de fenilefrină corectează cifra și ascunde întrebarea. O hipotensiune care reapare imediat sau care nu răspunde la dozele uzuale semnalează o hemoragie, o compresie a venei cave sau o reacție anafilactică, nu un efect obișnuit al anesteziei. Când e nevoie de evaluare medicală Medicația antihipertensivă nu se oprește și nu se continuă din proprie inițiativă înaintea unei intervenții chirurgicale. Instrucțiunile se primesc de la medicul anestezist în cadrul consultului preanestezic. Postul preoperator se respectă conform indicațiilor primite, dar perioadele excesiv de lungi fără lichide nu sunt necesare și se discută cu echipa medicală. De ce contează Hipotensiunea intraoperatorie este un exemplu de problemă care a existat dintotdeauna și a devenit vizibilă abia când a putut fi măsurată continuu. Odată ce monitoarele au început să înregistreze fiecare minut, s-a văzut cât de frecvente sunt episoadele scurte pe care nimeni nu le consemna. Trecerea de la întrebarea „a fost hipotensiv?” la „cât de jos și cât timp?” este una dintre cele mai clare ilustrări ale felului în care instrumentul de măsură redefinește problema. Concluzie Hipotensiunea intraoperatorie se definește cel mai frecvent prin presiunea arterială medie sub 60–70 mmHg și apare prin vasodilatație, reducerea tonusului simpatic și pierderi de volum. Consensul Perioperative Quality Initiative din 2019 a stabilit că riscul depinde simultan de adâncimea scăderii și de durata ei, iar asocierea cu leziunea miocardică, leziunea renală acută și mortalitatea este documentată în studii observaționale. Pragul se individualizează, iar monitorizarea continuă schimbă substanțial ce se vede. Referințe Sessler DI, Bloomstone JA, Aronson S, et al. Perioperative Quality Initiative consensus statement on intraoperative blood pressure, risk and outcomes for elective surgery. Br J Anaesth. 2019;122(5):563–574. doi:10.1016/j.bja.2019.01.013 Susține pragurile de 60–70 mmHg, principiul dependenței riscului de adâncime și durată, asocierea cu leziunea miocardică și renală și abordarea individualizată. Walsh M, Devereaux PJ, Garg AX, et al. Relationship between intraoperative mean arterial pressure and clinical outcomes after noncardiac surgery: toward an empirical definition of hypotension. Anesthesiology. 2013;119(3):507–515. doi:10.1097/ALN.0b013e3182a10e26 Susține asocierea dintre durata expunerii la presiuni arteriale medii scăzute și leziunea renală acută și miocardică după chirurgia non-cardiacă. Mancia G, Kreutz R, Brunström M, et al. 2023 ESH Guidelines for the management of arterial hypertension. J Hypertens. 2023;41(12):1874–2071. doi:10.1097/HJH.0000000000003480 Susține deplasarea curbei de autoreglare la hipertensivul cronic și implicațiile acesteia pentru pragurile de presiune acceptabile. Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021. Susține mecanismele prin care vasodilatația arteriolară și venoasă reduc simultan rezistența și preîncărcarea și efectul presiunii intraabdominale asupra întoarcerii venoase. Termeni corelați Hipotensiune permisivă, Presiune arterială medie (MAP), Cateter arterial, Oscilometrie, Vasopresor, Presiune de perfuzie renală « Înapoi la enciclopedie Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Hipotensiune permisivă next post Decuplare macrocirculație-microcirculație