Vasopresor by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 21 « Înapoi la enciclopedieTermeni medicaliVasopresoarele sunt medicamente care cresc presiunea arterială prin contracția musculaturii netede din peretele vaselor, în principal al arteriolelor. Ele acționează asupra rezistenței vasculare sistemice, una dintre cele două variabile care determină presiunea arterială. Se administrează exclusiv intravenos, de regulă pe cateter venos central, în perfuzie continuă și cu titrarea dozei după răspuns. Monitorizarea tensiunii, de preferință invazivă, este necesară pe toată durata administrării. Nu trebuie confundate cu inotropele, care cresc forța de contracție a inimii. Unele medicamente au ambele efecte, în proporții care depind de doză, iar distincția contează pentru că mecanismul hipotensiunii decide ce clasă este indicată. Pe scurt Cresc presiunea arterială prin vasoconstricție, acționând asupra rezistenței vasculare. Se administrează intravenos continuu, cu titrare după răspuns. Noradrenalina este prima opțiune în șocul septic, conform ghidurilor actuale. Ținta inițială uzuală este o presiune arterială medie de cel puțin 65 mmHg. Nu se confundă cu inotropele, care cresc contractilitatea. Creșterea presiunii prin vasoconstricție are un cost: crește postîncărcarea. Extravazarea pe venă periferică poate produce necroză tisulară locală. Cum funcționează Majoritatea vasopresoarelor acționează pe receptorii alfa-1 adrenergici din musculatura netedă vasculară. Stimularea lor declanșează o cascadă intracelulară care crește concentrația de calciu și produce contracția, cu îngustarea arteriolelor și creșterea rezistenței vasculare sistemice. Prin relația dintre presiune, debit cardiac și rezistență, creșterea rezistenței ridică presiunea arterială medie. Efectul asupra fluxului este însă mai complicat: vasoconstricția crește presiunea tocmai prin îngustarea vaselor, ceea ce poate reduce fluxul prin unele teritorii. Vasopresina acționează pe o cale complet diferită, prin receptorii V1 din musculatura netedă vasculară, independent de sistemul adrenergic. Această particularitate o face utilă în situațiile în care răspunsul la catecolamine este diminuat, de pildă în acidoza severă din șocul refractar. Indicații, alegere și limite Când sunt indicate Indicația principală este hipotensiunea produsă de o rezistență vasculară scăzută, adică șocul distributiv: septic, anafilactic, neurogen. În aceste situații, debitul cardiac este normal sau crescut, iar prăbușirea rezistenței este mecanismul dominant. Ghidurile Surviving Sepsis Campaign din 2021 recomandă noradrenalina ca primă opțiune în șocul septic și o țintă inițială de presiune arterială medie de cel puțin 65 mmHg, ajustată ulterior după răspunsul clinic. Vasopresina se adaugă atunci când doza de noradrenalină crește, pentru a limita expunerea la catecolamine. Costul hemodinamic Creșterea rezistenței vasculare ridică postîncărcarea, adică rezistența împotriva căreia ventriculul trebuie să ejecteze. La o inimă cu contractilitate normală, costul este tolerabil. La una slabă, în șocul cardiogen, el poate reduce suplimentar volumul-bătaie: cifra tensională se ameliorează în timp ce fluxul real scade. Din acest motiv, în șocul cardiogen tratamentul vizează în primul rând susținerea pompei, iar vasopresoarele se folosesc la doza minimă necesară pentru menținerea unei presiuni de perfuzie acceptabile. Decuplarea dintre presiune și perfuzie Vasoconstricția este selectivă și afectează mai întâi teritoriile mai puțin prioritare: pielea, mușchii, rinichiul, intestinul. O presiune arterială medie corectată prin vasopresoare nu garantează deci o perfuzie adecvată a tuturor organelor. Consecința practică este că eficacitatea tratamentului se judecă prin markerii de perfuzie — lactat, diureză, timp de recolorare capilară, starea de conștiență — nu prin atingerea unei cifre pe monitor. Principalele vasopresoare și profilul lor Medicament Mecanism principal Efect pe debitul cardiac Utilizare tipică Noradrenalină alfa-1, beta-1 slab ușor crescut sau neutru prima opțiune în șocul septic Vasopresină receptori V1 neutru sau ușor scăzut adjuvant, pentru reducerea dozei de catecolamine Adrenalină alfa-1 și beta-1 puternic crescut anafilaxie, resuscitare, șoc refractar Fenilefrină alfa-1 pur neutru sau scăzut situații selectate, perioperator Dopamină dependent de doză crescut utilizare restrânsă, risc aritmic mai mare Dobutamina și milrinona nu sunt vasopresoare, ci inotrope: cresc contractilitatea și pot scădea presiunea arterială prin vasodilatație. Includerea lor în aceeași categorie este o confuzie frecventă. Alegerea medicamentului depinde de mecanismul hipotensiunii, de efectele asupra frecvenței cardiace și de profilul de siguranță, iar în practică se folosesc adesea combinații. Relevanță clinică Cifra de 65 mmHg, cea mai citată țintă de presiune arterială medie, provine din studii pe adulți cu șoc septic tratați cu vasopresoare în terapie intensivă. Ea nu descrie limita sub care o persoană sănătoasă intră în pericol și nici valoarea peste care organele sunt irigate în mod sigur. Este o țintă inițială, ajustată ulterior după răspunsul clinic. Un pacient cu hipertensiune arterială cronică poate avea curba de autoreglare a organelor deplasată spre valori mai mari, iar o țintă de 65 mmHg poate fi insuficientă pentru el. Invers, la o persoană tânără cu tensiune obișnuit redusă, aceeași valoare poate fi confortabilă. Administrarea pe venă periferică este posibilă pentru perioade scurte, cu precauții, dar extravazarea poate produce vasoconstricție intensă locală și necroză tisulară. Antidotul local este fentolamina, infiltrată în zona afectată. Durata expunerii contează, nu doar doza. Administrarea prelungită la doze mari se asociază cu scăderea răspunsului receptorilor adrenergici, ceea ce impune creșteri succesive pentru același efect. Strategia de adăugare precoce a unui al doilea agent, cu mecanism diferit, urmărește tocmai limitarea acestei expuneri. Cum se conduce tratamentul Înainte de inițiere se evaluează dacă hipotensiunea are o componentă volemică necorectată. Administrarea unui vasopresor la un pacient hipovolemic ridică presiunea prin constricția unui pat vascular deja gol și poate agrava perfuzia tisulară. Doza se titrează continuu, după presiunea arterială medie măsurată, de preferință invaziv. Monitorizarea include electrocardiograma, pentru detectarea aritmiilor, și evaluarea repetată a markerilor de perfuzie. Reducerea dozei se face treptat, pe măsură ce cauza se corectează. O nevoie crescândă de vasopresor, în pofida resuscitării adecvate, semnalează fie o cauză necorectată, fie un șoc refractar care necesită reevaluarea diagnosticului. Factori care influențează răspunsul la vasopresoare Mecanismul hipotensiunii: distributiv, hipovolemic, cardiogen sau obstructiv. Statusul volemic în momentul inițierii. Echilibrul acidobazic: acidoza severă reduce răspunsul la catecolamine. Nivelul de calciu ionic și de cortizol. Reglarea receptorilor adrenergici, diminuată în expunerea prelungită. Contractilitatea miocardică și rezerva cardiacă. Medicația anterioară, în special betablocantele. Temperatura corporală și gradul de sedare. Întrebări frecvente Ce este un vasopresor? Un medicament care crește presiunea arterială prin contracția musculaturii netede din peretele vaselor, în principal al arteriolelor. Acționează asupra rezistenței vasculare sistemice și se administrează intravenos, în perfuzie continuă, cu titrare după răspuns. Cu ce diferă de un inotrop? Vasopresorul crește rezistența vasculară, inotropul crește forța de contracție a inimii. Unele medicamente au ambele efecte, în proporții dependente de doză. Dobutamina și milrinona sunt inotrope și pot chiar scădea tensiunea prin vasodilatație. Care este primul ales în șocul septic? Noradrenalina, conform ghidurilor Surviving Sepsis Campaign din 2021, cu o țintă inițială de presiune arterială medie de cel puțin 65 mmHg. Vasopresina se adaugă atunci când doza de noradrenalină crește, pentru a limita expunerea la catecolamine. De unde vine cifra de 65 mmHg? Din studii pe adulți cu șoc septic tratați cu vasopresoare în terapie intensivă. Este o țintă inițială, ajustată după răspunsul clinic, nu o graniță între sănătos și bolnav. La hipertensivul cronic poate fi insuficientă. De ce nu se dau în șocul cardiogen ca primă măsură? Pentru că vasoconstricția crește postîncărcarea împotriva unei pompe deja slabe și poate reduce suplimentar volumul-bătaie. Cifra tensională se ameliorează în timp ce fluxul real scade. Tratamentul vizează întâi susținerea pompei. Ce riscuri au? Aritmii, ischemie periferică și digitală, ischemie mezenterică la doze mari și necroză tisulară locală în caz de extravazare pe venă periferică. Antidotul local pentru extravazare este fentolamina, infiltrată în zona afectată. Ce arată și ce nu arată Ce arată Ce nu arată Capacitatea de a crește presiunea arterială Dacă perfuzia tisulară s-a ameliorat Un tratament al rezistenței vasculare scăzute O soluție pentru orice hipotensiune Necesarul de doză ca indicator de severitate Cauza care întreține hipotensiunea Efectul asupra cifrei de pe monitor Efectul asupra fluxului în fiecare organ O clasă distinctă de inotrope Medicamentele cu efect mixt, la o doză anume Greșeli frecvente de interpretare Administrarea fără corectarea volemiei Un vasopresor dat unui pacient hipovolemic constrictă un pat vascular deja gol. Presiunea pe monitor crește, dar fluxul tisular poate scădea. Evaluarea statusului volemic precede inițierea, cu excepția situațiilor în care hipotensiunea pune viața în pericol imediat. Urmărirea cifrei în locul perfuziei Atingerea unei presiuni arteriale medii de 65 mmHg nu înseamnă că organele sunt irigate. Lactatul, diureza, timpul de recolorare capilară și starea de conștiență spun dacă intervenția a ajutat; monitorul spune doar că presiunea a crescut. Confundarea cu inotropele Dobutamina și milrinona cresc contractilitatea și pot scădea tensiunea prin vasodilatație. Administrarea lor ca „vasopresor” la un pacient cu rezistență vasculară prăbușită agravează hipotensiunea. Când e nevoie de evaluare medicală Vasopresoarele se administrează exclusiv în spital, sub monitorizare continuă, de către personal medical. Nu există echivalent oral sau la domiciliu al acestor medicamente, iar hipotensiunea simptomatică apărută acasă necesită evaluare medicală, nu automedicație. De ce contează Vasopresoarele sunt cel mai bun exemplu al distanței dintre a trata un număr și a trata un pacient. Ele fac exact ce li se cere — ridică presiunea — și fac asta prin singurul mecanism care, în unele situații, lucrează împotriva scopului final, care este fluxul. Întreaga practică modernă a terapiei intensive hemodinamice s-a construit în jurul acestei tensiuni: presiunea este mijlocul, perfuzia este scopul, iar instrumentul care rezolvă primul punct nu îl garantează pe al doilea. Concluzie Vasopresoarele cresc presiunea arterială prin vasoconstricție, acționând asupra rezistenței vasculare sistemice, și sunt indicate în primul rând în șocul distributiv. Noradrenalina este prima opțiune în șocul septic, cu o țintă inițială de cel puțin 65 mmHg, ajustată după răspunsul clinic. Creșterea presiunii are un cost: crește postîncărcarea și poate reduce fluxul prin teritoriile mai puțin prioritare, motiv pentru care eficacitatea se judecă prin markerii de perfuzie, nu prin cifra de pe monitor. Referințe Evans L, Rhodes A, Alhazzani W, et al. Surviving Sepsis Campaign: International Guidelines for Management of Sepsis and Septic Shock 2021. Crit Care Med. 2021;49(11):e1063–e1143. doi:10.1097/CCM.0000000000005337 Susține recomandarea noradrenalinei ca primă opțiune, ținta inițială de 65 mmHg, adăugarea vasopresinei și urmărirea markerilor de perfuzie. Cecconi M, De Backer D, Antonelli M, et al. Consensus on circulatory shock and hemodynamic monitoring. Task force of the European Society of Intensive Care Medicine. Intensive Care Med. 2014;40(12):1795–1815. doi:10.1007/s00134-014-3525-z Susține distincția dintre vasopresoare și inotrope, alegerea în funcție de mecanismul șocului și necesitatea corectării volemiei înaintea inițierii. Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021. Susține mecanismul receptorilor alfa-1, relația dintre rezistență și presiune, redistribuția selectivă a fluxului și calea independentă a vasopresinei. De Backer D, Biston P, Devriendt J, et al. Comparison of dopamine and norepinephrine in the treatment of shock. N Engl J Med. 2010;362(9):779–789. doi:10.1056/NEJMoa0907118 Susține afirmația privind riscul aritmic mai mare al dopaminei și utilizarea restrânsă a acesteia față de noradrenalină. Termeni corelați Șoc compensat, Rezistență vasculară sistemică, Postîncărcare, Presiune arterială medie (MAP), Contractilitate miocardică, Timp de recolorare capilară « Înapoi la enciclopedie Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Șoc compensat next post Șoc hipovolemic