Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Volum-bătaie

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Volumul-bătaie este cantitatea de sânge pe care ventriculul o ejectează la fiecare contracție. Se exprimă în mililitri și, la adultul în repaus, este de aproximativ 60–100 mL, cu o valoare tipică în jur de 70 mL.

Se calculează ca diferența dintre volumul telediastolic, cel aflat în ventricul la finalul umplerii, și volumul telesistolic, cel rămas după contracție. La un volum telediastolic de 120 mL și unul telesistolic de 50 mL, volumul-bătaie este de 70 mL.

Împreună cu frecvența cardiacă, volumul-bătaie determină debitul cardiac. Este, totodată, principala determinantă a presiunii pulsului: cât sânge intră în aortă la fiecare bătaie decide cât de mare este oscilația presiunii.

Pe scurt

Este volumul ejectat la o singură contracție, de aproximativ 60–100 mL în repaus.
Se obține ca diferență între volumul telediastolic și cel telesistolic.
Depinde de trei factori: preîncărcare, contractilitate și postîncărcare.
Înmulțit cu frecvența cardiacă, dă debitul cardiac.
Determină amplitudinea presiunii pulsului, nu nivelul presiunii arteriale medii.
Un volum-bătaie scăzut poate compromite perfuzia înainte ca tensiunea arterială să scadă evident.
Indexat la suprafața corporală, se numește indice de volum-bătaie, cu valori obișnuite de 33–47 mL/m².

Cum funcționează

În diastolă, ventriculul se umple cu sânge venit din atriu. Volumul atins la finalul umplerii, numit volum telediastolic, determină gradul de întindere a fibrelor miocardice. Conform legii lui Frank și Starling, o întindere mai mare a fibrelor, în limite fiziologice, produce o contracție mai puternică, deci un volum-bătaie mai mare. Aceasta este baza mecanismului prin care inima se adaptează automat la cantitatea de sânge care îi este oferită.

În sistolă, forța de contracție trebuie să depășească presiunea din aortă pentru ca valva aortică să se deschidă și sângele să fie ejectat. Dacă această presiune de opoziție crește, ventriculul ejectează mai puțin la aceeași forță de contracție. Dacă forța intrinsecă a mușchiului scade, rezultatul este același.

Volumul-bătaie este deci rezultatul unui echilibru între cât sânge primește ventriculul, cât de puternic se contractă și împotriva cărei rezistențe lucrează. Modificarea oricăruia dintre cei trei factori îl schimbă, iar în patologie ei se modifică adesea simultan și în direcții opuse.

Cele trei determinante

Preîncărcarea

Gradul de umplere a ventriculului înaintea contracției. Depinde de volumul sanguin, de întoarcerea venoasă, de tonusul venos și de durata diastolei. Scade în hemoragie, deshidratare și în tahicardiile foarte rapide, care scurtează timpul de umplere.

Relația cu volumul-bătaie nu este liniară. Pe porțiunea ascendentă a curbei Frank-Starling, o creștere a umplerii crește volumul-bătaie, iar pacientul este, în termeni clinici, responsiv la umplere volemică. Pe porțiunea de platou, aceeași cantitate de lichid nu mai crește volumul-bătaie și produce doar congestie.

Contractilitatea

Forța intrinsecă de contracție a mușchiului cardiac, independentă de gradul de umplere și de rezistența la ejecție. Crește sub acțiunea stimulării simpatice și a medicamentelor inotrope pozitive, scade în infarctul miocardic, în cardiomiopatii, în acidoza severă și în sepsisul cu disfuncție miocardică.

O contractilitate redusă se reflectă în fracția de ejecție, adică în proporția volumului telediastolic care este ejectată. Valorile obișnuite ale fracției de ejecție a ventriculului stâng sunt de 50–70%.

Postîncărcarea

Rezistența împotriva căreia ventriculul trebuie să ejecteze, determinată în principal de presiunea arterială și de tonusul arteriolar. O postîncărcare crescută reduce volumul-bătaie la aceeași contractilitate.

Consecința are importanță practică în șocul cardiogen: creșterea presiunii arteriale prin vasoconstricție ridică postîncărcarea împotriva unei pompe deja slabe și poate reduce suplimentar volumul-bătaie, chiar dacă cifra tensională arată mai bine.

Valori de referință

Parametru Valoare obișnuită Unitate
Volum-bătaie în repaus 60–100 mL
Indice de volum-bătaie 33–47 mL/m²
Volum telediastolic al ventriculului stâng 100–160 mL
Volum telesistolic al ventriculului stâng 30–70 mL
Fracție de ejecție a ventriculului stâng 50–70 %
Variația volumului-bătaie, prag de responsivitate la umplere peste 10–13 %

Intervalele variază cu metoda de măsurare, cu dimensiunea corporală și cu vârsta. Indicele de volum-bătaie elimină influența dimensiunii corporale și este preferat atunci când se compară pacienți.

Variația volumului-bătaie în cursul ciclului respirator este folosită la pacientul ventilat mecanic pentru a estima dacă o umplere volemică va crește debitul cardiac. Pragurile uzuale nu sunt valabile în respirație spontană, în aritmii și la volume curente mici.

Relevanță clinică

Un volum-bătaie redus poate compromite perfuzia organelor înainte ca tensiunea arterială să scadă evident, fiindcă vasoconstricția compensatorie menține presiunea pe seama fluxului. Semnele precoce sunt o presiune a pulsului îngustă, extremitățile reci, timpul de reumplere capilară prelungit și diureza scăzută.

În terapie intensivă, volumul-bătaie și variația lui stau la baza deciziei de a administra sau nu lichide. Dacă volumul-bătaie crește după o umplere de probă sau după o manevră de ridicare pasivă a membrelor inferioare, pacientul se află pe porțiunea ascendentă a curbei Frank-Starling. Dacă nu crește, lichidul suplimentar produce congestie fără beneficiu hemodinamic.

În insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă, ventriculul se dilată, iar un volum telediastolic mare poate menține un volum-bătaie aproape normal în repaus, cu o fracție de ejecție scăzută. Acesta este motivul pentru care fracția de ejecție și volumul-bătaie nu sunt informații echivalente.

Cum se estimează

Ecocardiografia este metoda cea mai folosită: volumul-bătaie se estimează înmulțind aria tractului de ejecție al ventriculului stâng cu integrala viteză-timp a fluxului măsurat prin Doppler. Metoda este neinvazivă și repetabilă, dar depinde de calitatea imaginii și de corectitudinea măsurării diametrului tractului de ejecție, a cărui eroare se ridică la pătrat în calcul.

Alternativele includ termodiluția, care oferă debitul cardiac din care se deduce volumul-bătaie prin împărțire la frecvența cardiacă, analiza conturului undei de puls și rezonanța magnetică cardiacă, considerată referința pentru volume ventriculare.

Ca la debitul cardiac, tendința după o intervenție este mai utilă decât valoarea absolută, iar metodele diferite nu dau cifre perfect interschimbabile.

Factori care influențează volumul-bătaie

Volumul sanguin circulant și întoarcerea venoasă.

Durata diastolei, scurtată de frecvențele cardiace mari.

Contractilitatea miocardică și integritatea mușchiului cardiac.

Presiunea arterială și tonusul arteriolar, prin postîncărcare.

Funcția valvulară: stenoza aortică și regurgitarea mitrală reduc volumul ejectat efectiv înainte.

Ritmul cardiac: fibrilația atrială elimină contribuția atrială la umplerea ventriculară.

Presiunea intratoracică, crescută de ventilația mecanică, care reduce întoarcerea venoasă.

Întrebări frecvente

Cât este volumul-bătaie normal?

Aproximativ 60–100 mL la adultul în repaus, cu o valoare tipică în jur de 70 mL. Raportat la suprafața corporală, indicele de volum-bătaie normal este de aproximativ 33–47 mL/m², ceea ce permite comparația între persoane de dimensiuni diferite.

Volumul-bătaie e la fel cu fracția de ejecție?

Nu. Volumul-bătaie este o cantitate, exprimată în mililitri. Fracția de ejecție este o proporție, exprimată în procente, și arată cât din volumul aflat în ventricul la finalul diastolei a fost ejectat. Un ventricul dilatat poate avea o fracție de ejecție scăzută și un volum-bătaie aproape normal.

Ce crește volumul-bătaie?

O umplere ventriculară mai bună, o contractilitate mai mare și o postîncărcare mai mică. În efort, primele două cresc simultan. În antrenamentul de anduranță, volumul-bătaie de repaus crește durabil, motiv pentru care sportivii au frecvențe cardiace de repaus mai mici la același debit cardiac.

De ce scade volumul-bătaie în tahicardie?

Pentru că diastola, intervalul de umplere, se scurtează mai mult decât sistola atunci când frecvența crește. Ventriculul intră în contracție mai puțin umplut, deci ejectează mai puțin. Peste un anumit prag de frecvență, scăderea volumului-bătaie anulează câștigul adus de bătăile suplimentare.

Se poate măsura volumul-bătaie fără cateter?

Da, cel mai frecvent prin ecocardiografie, care îl estimează din diametrul tractului de ejecție și din viteza fluxului. Rezonanța magnetică cardiacă este metoda cea mai exactă pentru volumele ventriculare, dar nu este utilizabilă la patul bolnavului instabil.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Cantitatea de sânge ejectată la o singură contracție Volumul total pompat pe minut, care cere și frecvența
Principala determinantă a presiunii pulsului Nivelul presiunii arteriale medii
Dacă ventriculul mai are rezervă de umplere Cauza pentru care umplerea este insuficientă
Răspunsul circulației la o umplere de probă Dacă umplerea este sigură pentru pulmon
Performanța de pompă a unei singure bătăi Proporția ejectată, adică fracția de ejecție

Greșeli frecvente de interpretare

Confuzia cu fracția de ejecție

Cele două descriu lucruri diferite: o cantitate și o proporție. Un pacient cu ventricul dilatat și fracție de ejecție de 30% poate avea un volum-bătaie de repaus apropiat de normal, iar unul cu ventricul mic și fracție de ejecție de 60% poate avea un volum-bătaie insuficient.

Administrarea de lichide fără a verifica responsivitatea

Pe platoul curbei Frank-Starling, lichidul suplimentar nu mai crește volumul-bătaie și produce doar congestie pulmonară și edem tisular. Decizia de umplere se sprijină pe un test de responsivitate, nu pe presupunerea că un pacient hipotensiv are nevoie de lichide.

Ignorarea costului vasoconstricției în pompa slabă

Creșterea presiunii arteriale prin vasoconstrictoare ridică postîncărcarea. La un ventricul cu contractilitate redusă, acest lucru poate scădea suplimentar volumul-bătaie, astfel încât cifra tensională se ameliorează în timp ce fluxul se înrăutățește.

De ce contează

Volumul-bătaie este veriga în care se citește cel mai direct performanța mecanică a inimii la o singură bătaie. Debitul cardiac îl combină cu frecvența și ascunde astfel compensările: o inimă slabă poate menține debitul bătând mai repede. Volumul-bătaie arată cât costă fiecare contracție și de ce o inimă obosită ajunge, la un moment dat, să nu mai poată compensa prin frecvență.

Concluzie

Volumul-bătaie este cantitatea de sânge ejectată la fiecare contracție, de aproximativ 60–100 mL în repaus, obținută ca diferență între volumul telediastolic și cel telesistolic. Depinde de preîncărcare, contractilitate și postîncărcare, iar împreună cu frecvența cardiacă determină debitul cardiac și, în mare parte, amplitudinea presiunii pulsului. Nu se confundă cu fracția de ejecție, iar scăderea lui poate compromite perfuzia înainte ca tensiunea arterială să scadă evident.

Referințe

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține definiția volumului-bătaie, legea lui Frank și Starling, cele trei determinante și valorile de referință ale volumelor ventriculare.

Monnet X, Marik PE, Teboul JL. Prediction of fluid responsiveness: an update. Ann Intensive Care. 2016;6(1):111. doi:10.1186/s13613-016-0216-7

Susține afirmațiile despre responsivitatea la umplere volemică, pragurile de variație a volumului-bătaie și limitele acestora în respirație spontană și aritmii.

Cecconi M, De Backer D, Antonelli M, et al. Consensus on circulatory shock and hemodynamic monitoring. Task force of the European Society of Intensive Care Medicine. Intensive Care Med. 2014;40(12):1795–1815. doi:10.1007/s00134-014-3525-z

Susține rolul volumului-bătaie în monitorizarea hemodinamică și recomandarea de a urmări tendința în locul unei valori absolute.

Mitchell C, Rahko PS, Blauwet LA, et al. Guidelines for performing a comprehensive transthoracic echocardiographic examination in adults: recommendations from the American Society of Echocardiography. J Am Soc Echocardiogr. 2019;32(1):1–64. doi:10.1016/j.echo.2018.06.004

Susține metoda ecocardiografică de estimare a volumului-bătaie din tractul de ejecție și integrala viteză-timp, precum și limitele ei.

Termeni corelați

Debit cardiac, Preîncărcare, Postîncărcare, Contractilitate miocardică, Presiunea pulsului, Fracție de ejecție, Legea lui Frank-Starling, Presiune arterială medie (MAP)

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00