Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Presiune de perfuzie cerebrală

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Presiunea de perfuzie cerebrală este presiunea efectiv disponibilă pentru irigarea creierului. Se calculează ca diferența dintre presiunea arterială medie și presiunea intracraniană, prin formula CPP = MAP − PIC, și se exprimă în mmHg.

Formula pornește de la o observație simplă: creierul se află într-o cutie osoasă inextensibilă, iar presiunea din interiorul acesteia se opune intrării sângelui. Presiunea care împinge sângele prin circulația cerebrală este deci diferența, nu presiunea arterială singură.

La o presiune arterială medie de 85 mmHg și o presiune intracraniană de 20 mmHg, presiunea de perfuzie cerebrală este de 65 mmHg. Dacă presiunea intracraniană urcă la 35 mmHg, ea scade la 50 mmHg, deși tensiunea arterială a rămas neschimbată.

Pe scurt

Se calculează ca CPP = MAP − PIC, unde PIC este presiunea intracraniană.
Descrie presiunea disponibilă pentru irigarea creierului, nu fluxul propriu-zis.
Ghidurile pentru traumatismul cranio-cerebral sever recomandă un interval-țintă de 60–70 mmHg.
Formula se aplică atunci când presiunea intracraniană depășește presiunea venoasă de ieșire din craniu.
O presiune arterială medie normală poate corespunde unei perfuzii insuficiente, dacă presiunea intracraniană e crescută.
Pragurile populaționale nu descriu limitele individuale ale autoreglării.
Abordarea individualizată folosește presiunea de perfuzie cerebrală optimă, derivată din indicele de reactivitate a presiunii.

Cum funcționează

Fluxul printr-un circuit depinde de diferența de presiune între intrare și ieșire, nu de presiunea de intrare. În majoritatea organelor, presiunea de ieșire este presiunea venoasă, de câțiva mmHg. În craniu, însă, venele traversează un spațiu în care presiunea tisulară poate fi mare, iar atunci când presiunea intracraniană depășește presiunea venoasă jugulară, ea devine forța dominantă care se opune perfuziei.

De aici provine forma formulei. Presiunea intracraniană înlocuiește presiunea venoasă ca termen scăzător, deoarece venele cerebrale sunt parțial colabate de presiunea din jur și transmit presiunea tisulară, nu propria lor presiune internă.

Relația are o excepție importantă. Dacă presiunea venoasă jugulară este mai mare decât presiunea intracraniană, de exemplu din cauza unei obstrucții venoase sau a unor presiuni toracice crescute, atunci ea devine termenul relevant, iar interpretarea formulei standard devine înșelătoare.

Cum se folosește în practică

Ținta terapeutică în traumatismul cranio-cerebral

Ghidurile Brain Trauma Foundation, ediția a patra, recomandă menținerea presiunii de perfuzie cerebrală între 60 și 70 mmHg la adultul cu traumatism cranio-cerebral sever. Valoarea exactă în interiorul acestui interval depinde de starea autoreglării la pacientul respectiv.

Ținta se atinge pe două căi: prin creșterea presiunii arteriale medii, cu lichide și vasopresoare, și prin reducerea presiunii intracraniene, cu sedare, osmoterapie, drenaj de lichid cefalorahidian sau decompresiune chirurgicală. Alegerea depinde de care dintre cei doi termeni este problema.

Limitele unui prag populațional

Autoreglarea cerebrală menține fluxul relativ constant într-un interval de presiuni, dar limitele acestui interval variază de la o persoană la alta. La pacienții cu hipertensiune arterială veche, întreaga curbă de autoreglare se poate deplasa spre valori mai mari, astfel încât o presiune de perfuzie de 60 mmHg poate fi insuficientă.

Datele disponibile sugerează, de asemenea, un platou mai îngust decât se credea și o protecție mai eficientă împotriva creșterilor decât împotriva scăderilor de presiune. Un prag unic nu poate deci garanta siguranța pentru orice pacient.

Diferența față de fluxul sanguin cerebral

Presiunea de perfuzie cerebrală este o presiune, nu un flux. Fluxul sanguin cerebral, exprimat în mililitri pe 100 de grame de țesut pe minut, depinde și de rezistența vasculară cerebrală, care se modifică activ prin autoreglare.

Consecința este că o presiune de perfuzie adecvată nu garantează un flux adecvat. La un creier cu autoreglare pierdută, cu vasoconstricție severă sau cu leziuni microcirculatorii, fluxul poate fi insuficient în ciuda unei valori calculate acceptabile.

Exemple de calcul

Presiune arterială medie Presiune intracraniană Presiune de perfuzie cerebrală Interpretare
90 mmHg 10 mmHg 80 mmHg confortabil
85 mmHg 20 mmHg 65 mmHg în intervalul-țintă
85 mmHg 35 mmHg 50 mmHg sub țintă, deși MAP neschimbată
70 mmHg 25 mmHg 45 mmHg insuficientă
65 mmHg 5 mmHg 60 mmHg la limita inferioară a țintei

Rândurile doi și trei sunt esențiale: presiunea arterială medie este identică, iar presiunea de perfuzie diferă cu 15 mmHg. Monitorul care afișează doar tensiunea arterială nu surprinde această diferență.

Intervalul-țintă de 60–70 mmHg se referă la traumatismul cranio-cerebral sever la adult și nu se extrapolează automat la alte patologii sau la copii.

Relevanță clinică

Monitorizarea presiunii de perfuzie cerebrală presupune măsurarea simultană, continuă și invazivă a presiunii arteriale și a presiunii intracraniene. Ea se practică în unitățile de neuroterapie intensivă, la pacienți cu traumatism cranio-cerebral sever, hemoragie subarahnoidiană sau edem cerebral extins.

Atât valorile prea mici, cât și cele prea mari sunt problematice. Sub limita inferioară de autoreglare apare ischemie, iar peste limita superioară apare hiperperfuzie, cu creșterea volumului sanguin cerebral, agravarea edemului și creșterea suplimentară a presiunii intracraniene. Urmărirea agresivă a unor valori mari a fost asociată cu complicații respiratorii.

Pentru a depăși limitele unui prag populațional, cercetarea a dezvoltat conceptul de presiune de perfuzie cerebrală optimă, individualizată pe baza indicelui de reactivitate a presiunii. Studiul de fezabilitate COGiTATE a arătat că o astfel de țintă poate fi aplicată în siguranță, iar beneficiul clinic rămâne de confirmat prin studii mai mari.

Cum se obține valoarea

Presiunea de perfuzie cerebrală nu se măsoară direct: se calculează de monitor, din presiunea arterială medie și presiunea intracraniană înregistrate continuu. Precizia rezultatului depinde de precizia ambelor măsurători.

Un detaliu tehnic cu consecințe practice este nivelul de referință al transductorului arterial. Pentru calculul presiunii de perfuzie cerebrală, convenția acceptată este referențierea la nivelul conductului auditiv extern, aproximativ la nivelul găurii lui Monro, și nu la nivelul atriului drept. Diferența poate ajunge la peste 10 mmHg la pacientul cu capul ridicat.

Informația se completează cu metode care descriu fluxul sau oxigenarea: Doppler transcranian, oximetrie cerebrală, presiunea parțială a oxigenului în țesutul cerebral. Niciuna nu înlocuiește celelalte, iar interpretarea lor împreună descrie mai bine starea creierului decât o singură cifră.

Factori care influențează presiunea de perfuzie cerebrală

Presiunea arterială medie, prin toate determinantele ei.

Presiunea intracraniană, prin volumul oricăreia dintre cele trei componente intracraniene.

Presiunea venoasă jugulară, atunci când depășește presiunea intracraniană.

Poziția capului și nivelul de referință al transductorului de presiune.

Nivelul de dioxid de carbon din sânge, prin efectul asupra vaselor cerebrale.

Presiunile toracice, crescute de ventilația mecanică, care împiedică drenajul venos cerebral.

Starea autoreglării cerebrale, care decide ce flux rezultă dintr-o presiune dată.

Întrebări frecvente

Care este formula presiunii de perfuzie cerebrală?

CPP = MAP − PIC, adică presiunea arterială medie minus presiunea intracraniană. Formula descrie presiunea efectiv disponibilă pentru irigarea creierului, care se află într-o cutie osoasă inextensibilă.

Cât ar trebui să fie?

Ghidurile pentru traumatismul cranio-cerebral sever la adult recomandă un interval de 60–70 mmHg. Intervalul este populațional și nu descrie limitele individuale de autoreglare, care pot fi deplasate spre valori mai mari la pacienții cu hipertensiune arterială veche.

De ce nu se folosește presiunea venoasă în formulă?

Pentru că venele cerebrale sunt parțial colabate de presiunea tisulară din jur și transmit această presiune, nu propria lor presiune internă. Atunci când presiunea intracraniană depășește presiunea venoasă jugulară, ea devine forța dominantă care se opune perfuziei.

O presiune de perfuzie bună garantează un flux bun?

Nu. Fluxul depinde și de rezistența vasculară cerebrală. La un creier cu autoreglare pierdută sau cu leziuni microcirculatorii, fluxul poate fi insuficient în ciuda unei presiuni de perfuzie calculate acceptabile.

Poate fi prea mare?

Da. Peste limita superioară de autoreglare apare hiperperfuzie, care crește volumul sanguin cerebral, agravează edemul și ridică suplimentar presiunea intracraniană. Urmărirea agresivă a unor valori mari a fost asociată și cu complicații respiratorii.

Ce este presiunea de perfuzie cerebrală optimă?

O țintă individualizată, derivată din indicele de reactivitate a presiunii: valoarea de presiune de perfuzie la care autoreglarea funcționează cel mai bine la pacientul respectiv. Este deocamdată un instrument de cercetare și de centre specializate.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Presiunea disponibilă pentru irigarea creierului Fluxul sanguin cerebral efectiv
De ce o MAP normală poate fi insuficientă Care dintre cei doi termeni trebuie corectat
Un interval-țintă populațional Limitele individuale de autoreglare ale pacientului
Efectul unei creșteri a presiunii intracraniene Cauza acestei creșteri
O valoare calculată, dependentă de două măsurători Oxigenarea țesutului cerebral

Greșeli frecvente de interpretare

Referențierea transductorului la atriul drept

Pentru calculul presiunii de perfuzie cerebrală, convenția este referențierea la nivelul conductului auditiv extern. Folosirea nivelului atriului drept la un pacient cu capul ridicat supraestimează presiunea arterială medie cerebrală cu peste 10 mmHg și, prin aceasta, presiunea de perfuzie.

Tratarea pragului de 60–70 mmHg ca graniță biologică

Intervalul provine din date populaționale privind traumatismul cranio-cerebral sever. Limitele de autoreglare variază individual, iar la hipertensivul vechi curba se poate deplasa spre valori mai mari, astfel încât 60 mmHg poate fi deja insuficient.

Confundarea presiunii de perfuzie cu perfuzia

Presiunea de perfuzie cerebrală este o presiune; perfuzia cerebrală este un flux, exprimat în mililitri pe 100 de grame pe minut. Între cele două se află rezistența vasculară cerebrală, care se modifică activ și poate rupe legătura dintre ele.

Când e nevoie de evaluare medicală

Presiunea de perfuzie cerebrală este un parametru de terapie intensivă și nu are corespondent în măsurătorile efectuate în afara spitalului.

Orice alterare a stării de conștiență, cefalee intensă neobișnuită sau deficit neurologic nou necesită evaluare medicală de urgență, independent de valorile tensionale.

De ce contează

Presiunea de perfuzie cerebrală este cel mai clar exemplu al principiului că presiunea arterială nu înseamnă nimic fără presiunea care i se opune. Aceeași tensiune arterială poate fi generoasă sau insuficientă, în funcție de ce se întâmplă în compartimentul în care se află organul. Formula CPP = MAP − PIC a transformat această idee fiziologică într-un număr afișat pe monitor, iar evoluția ulterioară, către o țintă individualizată, arată limitele oricărui prag stabilit pentru o populație.

Concluzie

Presiunea de perfuzie cerebrală este diferența dintre presiunea arterială medie și presiunea intracraniană și descrie presiunea efectiv disponibilă pentru irigarea creierului. Ghidurile pentru traumatismul cranio-cerebral sever recomandă un interval de 60–70 mmHg, dar limitele individuale de autoreglare variază, iar o presiune de perfuzie adecvată nu garantează un flux adecvat. Precizia ei depinde de ambele măsurători și de nivelul la care este referențiat transductorul arterial.

Referințe

Carney N, Totten AM, O’Reilly C, et al. Guidelines for the Management of Severe Traumatic Brain Injury, Fourth Edition. Neurosurgery. 2017;80(1):6–15. doi:10.1227/NEU.0000000000001432

Susține intervalul-țintă de 60–70 mmHg, pragul presiunii intracraniene și observația privind complicațiile respiratorii ale urmăririi agresive a unor valori mari.

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține principiul că fluxul depinde de diferența de presiune, mecanismul prin care presiunea tisulară se opune perfuziei și descrierea autoreglării cerebrale.

Nag DS, Sahu S, Swain A, Kant S. Intracranial pressure monitoring: Gold standard and recent innovations. World J Clin Cases. 2019;7(13):1535–1553. doi:10.12998/wjcc.v7.i13.1535

Susține descrierea metodelor de măsurare, convenția de referențiere a transductorului și metodele complementare de evaluare a fluxului și a oxigenării.

Tas J, Beqiri E, van Kaam RC, et al. Targeting Autoregulation-Guided Cerebral Perfusion Pressure after Traumatic Brain Injury (COGiTATE): A Feasibility Randomized Controlled Clinical Trial. J Neurotrauma. 2021;38(20):2790–2800. doi:10.1089/neu.2021.0197

Susține afirmația că o țintă individualizată de presiune de perfuzie cerebrală poate fi aplicată în siguranță, cu beneficiul clinic rămas de confirmat.

Termeni corelați

Presiune intracraniană, Presiune arterială medie (MAP), Indicele de reactivitate a presiunii, Presiune de perfuzie cerebrală optimă, Autoreglare cerebrală, Perfuzie cerebrală

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00