Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Legea lui Poiseuille

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Legea lui Poiseuille descrie curgerea laminară a unui fluid vâscos printr-un tub cilindric. Ea arată că debitul este proporțional cu diferența de presiune și cu raza tubului la puterea a patra și invers proporțional cu lungimea tubului și cu vâscozitatea fluidului.

Formulată matematic, legea se scrie Q = π × ΔP × r⁴ / (8 × η × L), unde Q este debitul, ΔP diferența de presiune, r raza, η vâscozitatea și L lungimea. Exprimată în termeni de rezistență, ea devine R = 8 × η × L / (π × r⁴).

Consecința cu cea mai mare importanță fiziologică este dependența de raza la puterea a patra. O reducere a razei la jumătate crește rezistența de aproximativ 16 ori, iar o reducere cu 20% o crește de aproximativ 2,4 ori.

Pe scurt

Descrie curgerea laminară a unui fluid vâscos printr-un tub cilindric.
Debitul este proporțional cu raza la puterea a patra: Q = π × ΔP × r⁴ / (8 × η × L).
Înjumătățirea razei crește rezistența de aproximativ 16 ori.
Explică de ce arteriolele controlează rezistența vasculară sistemică.
Se aplică riguros doar curgerii laminare, în tuburi rigide, cu fluid newtonian și flux constant.
Sângele nu îndeplinește toate aceste condiții, așa că legea descrie o tendință, nu un calcul exact.
Explică și de ce calibrul unei branule contează mai mult decât lungimea ei.

Cum funcționează

Într-un tub, fluidul nu curge ca un bloc compact. Straturile din centru se deplasează repede, iar cele de la perete sunt frânate prin frecare, formând un profil de viteze în formă de parabolă. Această curgere ordonată, în straturi concentrice, se numește laminară, iar legea lui Poiseuille o descrie cantitativ.

Dependența de raza la puterea a patra provine din combinarea a două efecte. Mărirea razei crește suprafața secțiunii, proporțional cu pătratul razei, și totodată îndepărtează mai mult fluid de pereții care îl frânează, ceea ce crește viteza medie și introduce un al doilea factor pătratic. Produsul celor două dă puterea a patra.

Dincolo de o anumită viteză, curgerea devine turbulentă: apar vârtejuri, energia se disipează, iar relația dintre presiune și debit nu mai respectă legea. În circulație, turbulența apare la nivelul stenozelor și al valvelor afectate, unde generează suflurile audibile la auscultație.

Aplicații în fiziologie și în practică

Controlul rezistenței vasculare

Arteriolele, vasele musculare mici situate înaintea capilarelor, concentrează cea mai mare parte a rezistenței vasculare sistemice. Dependența de raza la puterea a patra explică de ce contracția sau relaxarea stratului lor de mușchi neted, care modifică raza cu procente mici, produce variații mari ale rezistenței totale.

Acesta este mecanismul prin care organismul poate menține presiunea arterială stabilă în fața variațiilor de debit cardiac și poate redistribui fluxul între organe fără a modifica activitatea pompei.

Stenozele arteriale

Într-o arteră îngustată de o placă de aterom, rezistența crește disproporționat față de reducerea de diametru. O stenoză care reduce diametrul la jumătate crește rezistența segmentului de aproximativ 16 ori, ceea ce explică de ce stenozele devin simptomatice relativ brusc, după o perioadă lungă de progresie silențioasă.

Mecanisme compensatorii, în special vasodilatația distală și circulația colaterală, mențin perfuzia până la un punct. Când rezerva de dilatație este epuizată, simptomele apar la efort și apoi în repaus.

Perfuzii și dispozitive medicale

Legea explică de ce, pentru administrarea rapidă de lichide, calibrul cateterului contează mult mai mult decât lungimea lui. Un cateter periferic scurt și gros permite debite mai mari decât un cateter venos central lung și subțire, deși al doilea pare mai performant.

Aceeași relație se aplică sondelor, tuburilor de dren și căilor respiratorii: îngustarea unei sonde de intubație sau a unei bronhii prin edem crește rezistența la flux mult peste ceea ce sugerează reducerea de calibru.

Efectul reducerii razei asupra rezistenței

Reducerea razei Raza rămasă Creșterea rezistenței Debitul rămas la aceeași presiune
10% 0,90 de 1,5 ori 66%
20% 0,80 de 2,4 ori 41%
30% 0,70 de 4,2 ori 24%
50% 0,50 de 16 ori 6%
75% 0,25 de 256 ori 0,4%

Valorile sunt calculate direct din legea lui Poiseuille, pentru o presiune de perfuzie constantă și în absența oricărei compensări. În organism, vasodilatația distală și circulația colaterală atenuează efectul, iar creșterea presiunii de perfuzie îl poate masca parțial.

Tabelul explică de ce o stenoză de 50% din diametru poate rămâne asimptomatică, în timp ce una de 75% devine limitativă: rezerva de compensare este consumată progresiv.

Relevanță clinică

Legea lui Poiseuille se aplică riguros doar curgerii laminare a unui fluid newtonian, într-un tub rigid, cilindric și cu flux constant. Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită complet în circulație: sângele este un fluid nenewtonian, a cărui vâscozitate variază cu viteza de forfecare, vasele sunt elastice, fluxul este pulsatil, iar geometria este ramificată.

Din acest motiv, legea nu se folosește pentru calcule exacte în fiziologia circulației, ci pentru a înțelege dependențele: ce factor contează mult, ce factor contează puțin. Faptul că raza intervine la puterea a patra, iar vâscozitatea și lungimea doar la puterea întâi, este informația care rămâne valabilă indiferent de abateri.

În clinică, legea explică de ce anemia crește ușor debitul prin reducerea vâscozității, de ce policitemia îl reduce, și de ce intervențiile asupra calibrului vascular, farmacologice sau mecanice, au efecte mult mai mari decât cele asupra celorlalți parametri.

Ce se poate și ce nu se poate calcula cu ea

Legea permite estimări comparative utile: cum se schimbă debitul printr-un cateter la dublarea calibrului, de câte ori crește rezistența unui segment vascular îngustat, cât contribuie lungimea unei linii de perfuzie. Pentru aceste comparații, raportul contează, iar erorile sistematice se anulează parțial.

Nu permite însă calculul rezistenței vasculare sistemice a unui pacient. Aceasta se obține din presiuni și debit măsurate, prin formula RVS = 80 × (MAP − PVC) / DC, nu din geometria vaselor, care nici nu este accesibilă.

Pentru caracterizarea regimului de curgere se folosește numărul lui Reynolds, o mărime adimensională care estimează pragul de trecere de la curgere laminară la turbulentă. Dincolo de acest prag, legea lui Poiseuille nu mai descrie corect relația dintre presiune și debit.

Factori care influențează debitul, conform legii

Raza tubului, la puterea a patra: factorul dominant.

Diferența de presiune între capetele tubului, la puterea întâi.

Lungimea tubului, invers proporțional, la puterea întâi.

Vâscozitatea fluidului, invers proporțional: scade în anemie, crește în policitemie.

Regimul de curgere: legea nu se aplică fluxului turbulent.

Elasticitatea pereților, care în circulație abate rezultatul de la predicție.

Caracterul pulsatil al fluxului arterial, pe care legea nu îl surprinde.

Întrebări frecvente

Ce spune legea lui Poiseuille?

Că debitul printr-un tub este proporțional cu diferența de presiune și cu raza la puterea a patra și invers proporțional cu lungimea tubului și cu vâscozitatea fluidului. Formula este Q = π × ΔP × r⁴ / (8 × η × L).

De ce este raza la puterea a patra?

Pentru că mărirea razei crește suprafața secțiunii proporțional cu pătratul razei și, în plus, îndepărtează fluidul de pereții care îl frânează, ceea ce crește viteza medie cu un al doilea factor pătratic. Produsul celor două efecte dă puterea a patra.

Cât crește rezistența dacă un vas se îngustează la jumătate?

De aproximativ 16 ori, întrucât rezistența este invers proporțională cu raza la puterea a patra. La aceeași presiune de perfuzie, debitul scade la aproximativ o șaisprezecime, adică la circa 6% din valoarea inițială.

Se aplică legea la circulația sângelui?

Doar aproximativ. Sângele este un fluid nenewtonian, vasele sunt elastice, fluxul este pulsatil și geometria ramificată. Legea rămâne valabilă ca descriere a dependențelor: raza contează la puterea a patra, iar lungimea și vâscozitatea doar la puterea întâi.

Ce legătură are cu perfuziile intravenoase?

Explică de ce calibrul cateterului este mult mai important decât lungimea lui pentru debitul obținut. Pentru administrarea rapidă de lichide, un cateter periferic scurt și gros este superior unui cateter venos central lung și subțire.

Cine a formulat-o?

Fizicianul și medicul francez Jean Léonard Marie Poiseuille, la mijlocul secolului al XIX-lea, pe baza unor experimente privind curgerea lichidelor prin tuburi capilare. Legea este cunoscută și ca legea lui Hagen-Poiseuille, întrucât Gotthilf Hagen ajunsese independent la rezultate similare.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Cum depinde debitul de raza, presiunea, lungimea și vâscozitatea Valoarea rezistenței vasculare a unui pacient
De ce arteriolele controlează rezistența sistemică Care arteriolă s-a contractat într-un teritoriu anume
De ce o stenoză devine brusc simptomatică Momentul în care va deveni simptomatică
Comparații utile între catetere, sonde și tuburi Debitul exact printr-un sistem biologic
Comportamentul curgerii laminare Comportamentul curgerii turbulente

Greșeli frecvente de interpretare

Aplicarea ei la calcule exacte în circulație

Niciuna dintre condițiile legii nu este îndeplinită complet de sânge și de vasele sanguine. Legea se folosește pentru a înțelege ce factor contează mult și ce factor contează puțin, nu pentru a calcula debite reale în organism.

Confuzia dintre rază și diametru

O stenoză descrisă ca reducere de 50% se referă de obicei la diametru, care se modifică identic cu raza. Confuzia apare atunci când procentul se referă la suprafața secțiunii: o reducere de 50% a suprafeței corespunde unei reduceri a razei de doar aproximativ 29%, cu un efect mult mai mic asupra rezistenței.

Ignorarea compensărilor biologice

Tabelul matematic al creșterii rezistenței nu descrie direct evoluția clinică. Vasodilatația distală și circulația colaterală mențin perfuzia dincolo de ceea ce sugerează calculul, până la epuizarea rezervei de compensare.

De ce contează

Legea lui Poiseuille este rară printre legile fizicii prin faptul că o singură consecință a ei — puterea a patra — explică o parte substanțială din modul în care funcționează circulația. Ea arată de ce evoluția a plasat controlul presiunii arteriale în niște vase de câteva zecimi de milimetru și nu în pompa centrală: la acest calibru, ajustări minuscule produc efecte mari, iar sistemul câștigă o finețe de reglare pe care nicio modificare a frecvenței cardiace nu ar putea oferi.

Concluzie

Legea lui Poiseuille descrie curgerea laminară a unui fluid vâscos printr-un tub și arată că debitul depinde de raza la puterea a patra, iar de lungime și vâscozitate doar la puterea întâi. Această dependență explică de ce arteriolele controlează rezistența vasculară sistemică, de ce stenozele devin simptomatice relativ brusc și de ce calibrul unui cateter contează mai mult decât lungimea lui. Condițiile ei nu sunt îndeplinite complet în circulație, așa că legea descrie corect dependențele, nu valorile absolute.

Referințe

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține formularea legii, dependența rezistenței de raza la puterea a patra, distribuția rezistenței pe segmentele circulației și pragul de trecere la curgere turbulentă.

Pfitzner J. Poiseuille and his law. Anaesthesia. 1976;31(2):273–275. doi:10.1111/j.1365-2044.1976.tb11804.x

Susține atribuirea istorică a legii lui Jean Léonard Marie Poiseuille și contextul experimental al formulării ei.

Nichols WW, O’Rourke MF, Vlachopoulos C. McDonald’s Blood Flow in Arteries: Theoretical, Experimental and Clinical Principles. 6th ed. London: Hodder Arnold; 2011.

Susține afirmațiile privind limitele legii în circulație: caracterul nenewtonian al sângelui, elasticitatea vaselor și fluxul pulsatil.

Reddy KG, Nair RN, Sheehan HM, Hodgson JM. Evaluation of intracoronary Doppler guidewire for measurement of coronary flow reserve. Am Heart J. 1993;126(5):1061–1067. doi:10.1016/0002-8703(93)90655-s

Susține afirmațiile despre rezerva de vasodilatație distală și despre momentul în care o stenoză devine limitativă pentru flux.

Termeni corelați

Rezistență vasculară sistemică, Presiune arterială medie (MAP), Debit cardiac, Microcirculație, Efect Windkessel, Postîncărcare

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00