Presiune venoasă centrală by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 20 « Înapoi la enciclopedieTermeni medicaliPresiunea venoasă centrală este presiunea sângelui în venele mari din apropierea inimii, practic în vena cavă superioară la intrarea în atriul drept. Se măsoară prin cateter venos central și se exprimă în mmHg, cu valori obișnuite de 2–8 mmHg la adultul sănătos. Este presiunea de la capătul de ieșire al circulației sistemice. Din acest motiv apare ca termen scăzător în relația fundamentală a circulației, MAP − PVC ≈ DC × RVS, și în formula de calcul a rezistenței vasculare sistemice. Fiind de obicei mică în raport cu presiunea arterială medie, presiunea venoasă centrală este frecvent neglijată în aproximările simple. Neglijarea nu mai este corectă atunci când ea crește, în insuficiența cardiacă dreaptă, în tamponada cardiacă sau în ventilația mecanică cu presiuni mari. Pe scurt Este presiunea din venele mari de lângă inimă, cu valori obișnuite de 2–8 mmHg. Se măsoară prin cateter venos central, nu neinvaziv. Reprezintă presiunea de ieșire a circulației sistemice și intră în formula rezistenței vasculare. Nu prezice răspunsul la umplere volemică, fapt documentat în numeroase studii. O valoare crescută reduce presiunea de perfuzie a organelor, în special a rinichiului. Crește în insuficiența cardiacă dreaptă, tamponada cardiacă, embolia pulmonară masivă și ventilația cu presiuni mari. Scade în hipovolemie și în vasodilatația venoasă din șocul distributiv. Cum funcționează Sângele circulă dinspre presiuni mari spre presiuni mici. Presiunea arterială medie împinge sângele prin arteriole și capilare, iar presiunea venoasă centrală este valoarea la care el ajunge la capătul circuitului. Diferența dintre cele două, nu presiunea arterială singură, determină fluxul prin țesuturi. Valoarea presiunii venoase centrale depinde de doi factori: cât sânge ajunge la inima dreaptă și cât de bine o evacuează aceasta. Un ventricul drept competent menține presiunea scăzută chiar în prezența unei întoarceri venoase bune. Un ventricul drept care nu mai evacuează eficient lasă presiunea să urce retrograd. Această dependență dublă explică de ce o singură valoare nu poate spune dacă pacientul are nevoie de lichide. O presiune venoasă centrală de 3 mmHg poate indica hipovolemie, dar și un cord drept sănătos cu volemie normală. Una de 15 mmHg poate indica supraîncărcare, dar și un ventricul drept insuficient la un pacient care continuă să fie responsiv la umplere. La ce este și la ce nu este utilă Presiunea de perfuzie a organelor Perfuzia unui organ depinde de diferența dintre presiunea de intrare și cea de ieșire. Pentru rinichi, presiunea de perfuzie este aproximativ egală cu presiunea arterială medie minus presiunea venoasă centrală. O congestie venoasă reduce deci perfuzia renală chiar la o presiune arterială normală. Consecința practică este că un pacient cu insuficiență cardiacă și presiune venoasă crescută poate dezvolta leziune renală acută cu o tensiune arterială aparent bună. În aceste situații, reducerea congestiunii prin diuretice poate ameliora funcția renală, deși intuiția inițială sugerează contrariul. Indicator al funcției cordului drept O presiune venoasă centrală persistent crescută, în absența unei supraîncărcări volemice evidente, îndreaptă atenția către ventriculul drept: insuficiență dreaptă, hipertensiune pulmonară, embolie pulmonară masivă, infarct al ventriculului drept. Tamponada cardiacă și pneumotoraxul în tensiune produc creșteri ale presiunii venoase centrale prin mecanisme mecanice, împiedicând umplerea cardiacă. În șocul obstructiv, combinația dintre hipotensiune și presiune venoasă crescută este un indiciu diagnostic important. Ce nu poate face Nu prezice răspunsul la umplere volemică. Analiza sistematică publicată de Marik și colaboratorii în 2008 în Chest a arătat că valoarea presiunii venoase centrale nu permite identificarea pacienților care vor răspunde la lichide, concluzie confirmată ulterior și preluată în ghidurile de terapie intensivă. Nu este un indicator fiabil al volemiei. Volumul sanguin total poate fi normal la o presiune venoasă scăzută, dacă vasodilatația venoasă a redistribuit sângele în rezervorul venos, situație tipică în șocul septic. Valori și interpretarea lor Valoare Interpretare posibilă Observație sub 2 mmHg hipovolemie, vasodilatație venoasă nu dovedește nevoia de lichide 2–8 mmHg interval obișnuit la adultul sănătos compatibil cu multe situații clinice 9–12 mmHg umplere crescută, disfuncție dreaptă incipientă interpretare în context peste 12 mmHg congestie venoasă, insuficiență dreaptă, cauză obstructivă reduce presiunea de perfuzie peste 18 mmHg congestie severă risc de leziune renală și hepatică Valorile se interpretează numai în context clinic și împreună cu debitul cardiac și cu markerii de perfuzie. Un același număr poate avea semnificații opuse la doi pacienți diferiți. La pacientul ventilat mecanic, presiunea venoasă centrală este influențată de presiunea intratoracică și se citește, prin convenție, la finalul expirului. Relevanță clinică În sepsis, ghidurile Surviving Sepsis Campaign din 2021 nu mai recomandă atingerea unei ținte de presiune venoasă centrală ca obiectiv al resuscitării volemice, abordare prezentă în versiunile anterioare. Deciziile se sprijină pe indicatori dinamici și pe markeri de perfuzie, precum lactatul seric. În insuficiența cardiacă, presiunea venoasă centrală crescută se traduce clinic prin turgescența jugularelor, hepatomegalie de stază, edeme periferice și, uneori, ascită. Reducerea congestiunii este unul dintre obiectivele principale ale tratamentului decompensărilor. În interpretarea presiunii arteriale medii, neglijarea presiunii venoase centrale poate induce în eroare. O presiune arterială medie de 70 mmHg la o presiune venoasă centrală de 4 mmHg oferă un gradient de perfuzie de 66 mmHg, în timp ce aceeași presiune arterială la o presiune venoasă de 18 mmHg lasă doar 52 mmHg, diferență cu consecințe reale asupra rinichiului. Cum se măsoară Măsurarea se face printr-un cateter venos central cu vârful situat în vena cavă superioară, aproape de intrarea în atriul drept, conectat la un transductor de presiune. Poziționarea transductorului la nivelul axei flebostatice, aproximativ la nivelul atriului drept, este esențială: o eroare de câțiva centimetri în înălțime modifică valoarea citită cu câteva mmHg. Citirea se face la finalul expirului, pentru a reduce influența variațiilor respiratorii de presiune intratoracică. Pacientul trebuie să fie în poziție stabilă, iar sistemul de măsurare calibrat la presiunea atmosferică. Alternativ, presiunea venoasă centrală poate fi estimată neinvaziv prin ecografia venei cave inferioare, cu măsurarea diametrului și a variației lui respiratorii, sau clinic, prin evaluarea turgescenței jugularelor. Ambele metode sunt aproximative și au limite în prezența presiunii intraabdominale crescute sau a efortului respirator. Factori care influențează presiunea venoasă centrală Volumul sanguin circulant și întoarcerea venoasă. Tonusul venos, care decide distribuția sângelui între rezervor și circulația efectivă. Funcția ventriculului drept și complianța acestuia. Presiunea intratoracică, crescută de ventilația mecanică și de presiunea pozitivă la finalul expirului. Presiunea intraabdominală, transmisă parțial către torace. Funcția valvei tricuspide: regurgitarea severă crește presiunea. Obstacolele mecanice la umplere: tamponada cardiacă, pneumotoraxul în tensiune. Poziția transductorului de presiune, sursă frecventă de eroare de măsurare. Întrebări frecvente Cât este presiunea venoasă centrală normală? Între 2 și 8 mmHg la adultul sănătos. Valorile se interpretează însă numai în context: la pacientul ventilat mecanic sau cu presiune intraabdominală crescută, intervalul de referință nu se aplică direct. Presiunea venoasă centrală arată dacă pacientul are nevoie de lichide? Nu. Analiza sistematică a lui Marik și colaboratorii din 2008 a arătat că valoarea ei nu prezice răspunsul la umplere volemică. Decizia cere teste dinamice: umplerea de probă, ridicarea pasivă a membrelor inferioare sau variația respiratorie a volumului-bătaie. Ce înseamnă o presiune venoasă centrală crescută? Că sângele nu este evacuat eficient de inima dreaptă sau că întoarcerea venoasă depășește capacitatea de evacuare. Cauzele includ insuficiența cardiacă dreaptă, hipertensiunea pulmonară, tamponada cardiacă, embolia pulmonară masivă și ventilația cu presiuni mari. De ce afectează rinichiul? Pentru că presiunea de perfuzie renală este aproximativ egală cu presiunea arterială medie minus presiunea venoasă centrală. O congestie venoasă reduce acest gradient și poate produce leziune renală acută chiar la o tensiune arterială normală. Se poate măsura fără cateter? Doar estimativ, prin ecografia venei cave inferioare sau prin evaluarea clinică a turgescenței jugularelor. Ambele sunt aproximative, iar precizia lor scade atunci când presiunea intraabdominală este crescută sau când pacientul respiră cu efort. De ce apare în formula rezistenței vasculare? Pentru că fluxul depinde de diferența de presiune între intrarea și ieșirea circuitului, nu de presiunea de intrare singură. Formula RVS = 80 × (MAP − PVC) / DC respectă această logică, iar neglijarea presiunii venoase centrale denaturează rezultatul atunci când ea este crescută. Ce arată și ce nu arată Ce arată Ce nu arată Presiunea de la capătul de ieșire al circulației sistemice Volumul sanguin total al pacientului Capacitatea cordului drept de a evacua sângele primit Dacă umplerea suplimentară va crește debitul Prezența unei congestii venoase care reduce perfuzia Cauza specifică a congestiunii Un indiciu către șocul obstructiv, alături de hipotensiune Diagnosticul acestuia, care cere imagistică Termenul scăzător din gradientul de perfuzie Starea microcirculației Greșeli frecvente de interpretare Folosirea ei ca țintă de resuscitare volemică Ghidurile actuale de sepsis nu mai recomandă atingerea unei valori-țintă de presiune venoasă centrală. Resuscitarea se ghidează după indicatori dinamici și după markerii de perfuzie, iar o valoare atinsă nu garantează o umplere adecvată. Confundarea cu volemia O presiune venoasă centrală scăzută poate apărea la volum sanguin normal, dacă vasodilatația venoasă a redistribuit sângele în rezervorul venos. Invers, un pacient supraîncărcat poate avea presiune moderată dacă ventriculul drept este competent și complianța venoasă este mare. Ignorarea poziției transductorului O eroare de câțiva centimetri în înălțimea transductorului modifică valoarea citită cu câteva mmHg, suficient pentru a schimba interpretarea. Calibrarea la axa flebostatică și citirea la finalul expirului sunt condiții de validitate, nu detalii tehnice. Când e nevoie de evaluare medicală Turgescența jugularelor, edemele membrelor inferioare, creșterea rapidă în greutate și distensia abdominală pot indica o presiune venoasă crescută și necesită evaluare medicală. Presiunea venoasă centrală nu se măsoară în afara spitalului și nu are corespondent în măsurătorile tensionale efectuate la domiciliu. De ce contează Presiunea venoasă centrală este exemplul cel mai clar de indicator care a supraviețuit mult timp dovezilor împotriva lui. Decenii la rând a fost folosită ca ghid pentru administrarea de lichide, până când analize sistematice au arătat că nu poate răspunde la această întrebare. Ea rămâne utilă pentru altceva: pentru funcția cordului drept, pentru gradientul de perfuzie și pentru calculul rezistenței vasculare. Distincția dintre ce poate și ce nu poate spune un parametru este, în acest caz, întreaga lecție. Concluzie Presiunea venoasă centrală este presiunea din venele mari de lângă inimă, cu valori obișnuite de 2–8 mmHg, și reprezintă capătul de ieșire al circulației sistemice. Depinde atât de întoarcerea venoasă, cât și de capacitatea cordului drept de a evacua sângele, motiv pentru care nu prezice răspunsul la umplere volemică și nu măsoară volemia. Rămâne utilă pentru evaluarea funcției cordului drept, pentru calculul rezistenței vasculare sistemice și pentru gradientul de perfuzie a organelor, în special a rinichiului. Referințe Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021. Susține definiția presiunii venoase centrale, rolul ei de presiune de ieșire a circulației sistemice, determinantele sale și relația cu întoarcerea venoasă. Marik PE, Baram M, Vahid B. Does central venous pressure predict fluid responsiveness? A systematic review of the literature and the tale of seven mares. Chest. 2008;134(1):172–178. doi:10.1378/chest.07-2331 Susține afirmația că presiunea venoasă centrală nu prezice răspunsul la umplere volemică. Evans L, Rhodes A, Alhazzani W, et al. Surviving Sepsis Campaign: International Guidelines for Management of Sepsis and Septic Shock 2021. Crit Care Med. 2021;49(11):e1063–e1143. doi:10.1097/CCM.0000000000005337 Susține afirmația că ghidurile actuale nu mai recomandă o țintă de presiune venoasă centrală în resuscitarea volemică. Mullens W, Abrahams Z, Francis GS, et al. Importance of venous congestion for worsening of renal function in advanced decompensated heart failure. J Am Coll Cardiol. 2009;53(7):589–596. doi:10.1016/j.jacc.2008.05.068 Susține legătura dintre congestia venoasă, presiunea venoasă centrală crescută și deteriorarea funcției renale în insuficiența cardiacă decompensată. Termeni corelați Presiune arterială medie (MAP), Rezistență vasculară sistemică, Preîncărcare, Debit cardiac, Presiune de perfuzie, Șoc obstructiv, Insuficiență cardiacă dreaptă « Înapoi la enciclopedie Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Legea lui Poiseuille next post Rezistență vasculară sistemică