Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Embolie pulmonară

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Embolia pulmonară este obstrucția acută a arterelor pulmonare, cel mai frecvent prin trombi migrați din venele profunde ale membrelor inferioare sau ale bazinului.

În formele severe, obstacolul reduce debitul cardiac prin suprasolicitarea și dilatarea ventriculului drept, cu hipotensiune și perfuzie insuficientă — adică o formă de șoc obstructiv.

Diagnosticul urmează un algoritm secvențial: estimarea probabilității clinice, dozarea D-dimerilor la probabilitate mică și imagistica la probabilitate mare sau la D-dimeri pozitivi.

Pe scurt

Obstrucția acută a arterelor pulmonare.
Cel mai frecvent prin trombi din venele profunde.
În formele severe, o formă de șoc obstructiv.
Suprasolicitarea ventriculului drept reduce debitul cardiac.
Diagnostic secvențial: probabilitate, D-dimeri, imagistică.
Un indice de șoc de cel puțin 1 se asociază cu evoluție nefavorabilă.
Indicele nu este un test diagnostic.

Cum funcționează

Trombul care ajunge în circulația pulmonară crește brusc rezistența vasculară pulmonară. Ventriculul drept, obișnuit cu presiuni mici, nu poate genera presiunile necesare și se dilată, iar performanța lui scade.

Dilatarea ventriculului drept are o consecință suplimentară: prin interdependența ventriculară, el comprimă ventriculul stâng în pericardul inextensibil, reducând umplerea acestuia. Debitul cardiac scade, deși ventriculul stâng este intact.

Simultan, perfuzia coronariană a ventriculului drept se reduce, pentru că presiunea sistemică scade în timp ce presiunea din interiorul lui crește. Se închide un cerc: mai puțină perfuzie, mai puțină contractilitate, mai puțin debit.

La aceasta se adaugă efectul respirator: zonele pulmonare ventilate, dar neperfuzate, nu participă la schimbul de gaze, ceea ce crește spațiul mort și explică hipoxemia alături de hipocapnia dată de hiperventilație.

Tahicardia și hipotensiunea care rezultă explică de ce indicele de șoc crește. Unele studii au constatat că o valoare de cel puțin 1 se asociază cu evoluție nefavorabilă după confirmarea emboliei — dar indicele nu este un test diagnostic.

Diagnosticul, stratificarea și locul indicelui de șoc

Algoritmul diagnostic

Indicele de șoc nu înlocuiește scorurile de probabilitate clinică, precum scorul Wells, dozarea D-dimerilor sau angiografia pulmonară prin tomografie computerizată.

Logica secvențială este esențială: la probabilitate mică și D-dimer negativ, diagnosticul se exclude fără imagistică; la probabilitate mare, imagistica este necesară indiferent de rezultatul D-dimerilor. La un pacient instabil, algoritmul se scurtează drastic.

Stratificarea după confirmare

După confirmarea diagnosticului, scorurile de risc folosite în practică — precum varianta simplificată a indicelui de severitate al emboliei pulmonare — includ pulsul și tensiunea separat, alături de vârstă, oxigenare, boli asociate și funcția ventriculului drept.

Categoria de risc înalt este definită prin instabilitate hemodinamică și are o conduită proprie, care poate include tromboliza. Pentru celelalte categorii, stratificarea folosește funcția ventriculului drept și markerii de leziune miocardică.

Distincția are consecințe directe: un pacient de risc înalt poate primi tratament de repermeabilizare, în timp ce unul de risc mic poate fi anticoagulat și, în anumite condiții, externat devreme. Scorurile servesc exact această separare.

Locul indicelui de șoc

Indicele crește în embolia pulmonară severă, dar creșterea lui nu este specifică: aceeași combinație de tahicardie și hipotensiune apare în hemoragie, în sepsis, în tamponadă sau în șocul cardiogen.

Valoarea lui este, prin urmare, în severitate și în urmărire, nu în diagnostic. Un indice crescut la un pacient cu dispneea brusc instalată este un argument pentru evaluare urgentă, nu pentru un diagnostic anume.

Există și situația inversă, mai periculoasă: o embolie importantă poate evolua, un timp, cu indice normal, pentru că mecanismele compensatorii mențin tensiunea. Un indice liniștitor nu exclude diagnosticul.

Etapele algoritmului diagnostic

Situația Pasul următor
Pacient instabil hemodinamic imagistică imediată sau ecocardiografie la patul pacientului
Probabilitate clinică mică, D-dimer negativ diagnosticul se exclude
Probabilitate clinică mică, D-dimer pozitiv angiografie pulmonară prin tomografie
Probabilitate clinică mare angiografie pulmonară prin tomografie, indiferent de D-dimeri
Diagnostic confirmat stratificarea riscului

La pacientul instabil, algoritmul se scurtează: tratamentul poate fi inițiat înaintea confirmării.

Indicele de șoc nu apare în niciunul dintre pașii diagnostici; contribuția lui este la evaluarea severității.

Relevanță clinică

Pentru un pacient cu dispnee sau durere toracică instalate brusc, embolia pulmonară este una dintre ipotezele care trebuie luate în calcul, iar estimarea probabilității clinice este primul pas — nu o analiză, nu o imagine.

Pentru un pacient hipotensiv cu suspiciune de embolie, prioritatea se schimbă complet. Ecocardiografia la patul pacientului poate arăta dilatarea ventriculului drept în câteva minute, iar tratamentul poate fi inițiat înaintea confirmării imagistice.

Pentru diagnosticul diferențial al unui indice de șoc crescut, embolia pulmonară intră în aceeași categorie cu tamponada cardiacă: șoc obstructiv, în care volumul nu este soluția și obstacolul trebuie îndepărtat. Distincția dintre ele se face ecocardiografic.

Pentru un pacient aflat deja sub anticoagulare, apariția simptomelor nu exclude diagnosticul: aderența incompletă la tratament, dozele insuficiente și o neoplazie activă sunt situații în care embolia se produce în ciuda tratamentului.

Pentru pacientele gravide, atât scorurile de probabilitate cât și D-dimerii au performanțe diferite, iar algoritmii specifici sarcinii au fost dezvoltați separat. Decizia privind investigațiile aparține echipei, cu luarea în calcul a iradierii fetale.

Pentru pacienții care au avut deja o embolie, riscul de recurență și durata anticoagulării se evaluează în funcție de contextul primului episod — provocat de un factor temporar, precum o imobilizare sau o intervenție, ori neprovocat. Această distincție contează mai mult decât severitatea episodului inițial.

Ce cuprinde evaluarea

Estimarea probabilității clinice.

Dozarea D-dimerilor, acolo unde este indicată.

Angiografia pulmonară prin tomografie computerizată.

Ecocardiografia, la pacientul instabil.

Troponina și peptidele natriuretice, pentru stratificare.

Căutarea unei surse — tromboză venoasă profundă.

Factori care influențează severitatea unei embolii pulmonare

Amploarea obstrucției vasculare.

Funcția ventriculului drept.

Rezerva cardiopulmonară anterioară.

Prezența unei boli pulmonare cronice.

Vârsta.

Momentul inițierii anticoagulării.

Prezența unei neoplazii active.

Localizarea trombilor.

Întrebări frecvente

Ce este embolia pulmonară?

Obstrucția acută a arterelor pulmonare, cel mai frecvent prin trombi migrați din venele profunde ale membrelor inferioare sau ale bazinului.

De ce scade debitul cardiac?

Ventriculul drept, obișnuit cu presiuni mici, nu poate genera presiunile necesare și se dilată. Prin interdependență ventriculară, el comprimă ventriculul stâng, reducând umplerea acestuia, deși ventriculul stâng este intact.

Ce formă de șoc produce?

Obstructiv. Problema nu este nici volumul circulant, nici contractilitatea ventriculului stâng, ci un obstacol în calea circulației — ca în tamponada cardiacă.

Cum se pune diagnosticul?

Secvențial: estimarea probabilității clinice, dozarea D-dimerilor la probabilitate mică și imagistica la probabilitate mare sau la D-dimeri pozitivi. La un pacient instabil, algoritmul se scurtează drastic.

Indicele de șoc ajută la diagnostic?

Nu. Creșterea lui nu este specifică: aceeași combinație de tahicardie și hipotensiune apare în hemoragie, în sepsis, în tamponadă sau în șocul cardiogen. Valoarea lui este în severitate și în urmărire.

Ce arată studiile despre indicele de șoc aici?

Unele au constatat că o valoare de cel puțin 1 se asociază cu evoluție nefavorabilă după confirmarea emboliei. Este un indicator prognostic, nu un test diagnostic.

Ce se face la un pacient hipotensiv?

Prioritatea se schimbă complet. Ecocardiografia la patul pacientului poate arăta dilatarea ventriculului drept în câteva minute, iar tratamentul poate fi inițiat înaintea confirmării imagistice.

Se aplică același algoritm în sarcină?

Nu. Atât scorurile de probabilitate cât și D-dimerii au performanțe diferite, iar algoritmii specifici sarcinii au fost dezvoltați separat, cu luarea în calcul a iradierii fetale.

Un indice de șoc normal exclude diagnosticul?

Nu. O embolie importantă poate evolua, un timp, cu indice normal, pentru că mecanismele compensatorii mențin tensiunea. Un indice liniștitor nu exclude diagnosticul.

De ce apare hipoxemia?

Zonele pulmonare ventilate, dar neperfuzate, nu participă la schimbul de gaze. Spațiul mort crește, iar hiperventilația care urmează explică hipocapnia asociată.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Un obstacol în circulația pulmonară Amploarea lui, din semnele vitale
O formă de șoc obstructiv Diagnosticul, dintr-un indice crescut
Nevoia unui algoritm secvențial Rezultatul investigațiilor
Că volumul nu este soluția Momentul potrivit al trombolizei
Suprasolicitarea ventriculului drept Funcția lui, fără ecocardiografie

Greșeli frecvente de interpretare

Folosirea indicelui de șoc ca indiciu diagnostic

Creșterea lui nu este specifică. Aceeași combinație de tahicardie și hipotensiune apare în hemoragie, în sepsis, în tamponadă sau în șocul cardiogen.

Aplicarea algoritmului standard la un pacient instabil

Instabilitatea hemodinamică scurtează algoritmul. Ecocardiografia la patul pacientului și inițierea tratamentului pot preceda confirmarea imagistică.

Administrarea de volum ca prim reflex

Este o formă de șoc obstructiv, în care volumul suplimentar poate agrava dilatarea ventriculului drept. Obstacolul trebuie îndepărtat, nu patul vascular umplut.

Excluderea diagnosticului pe baza unui indice de șoc normal

Mecanismele compensatorii pot menține tensiunea un timp. O embolie importantă poate evolua cu indice normal, iar excluderea se face prin algoritmul diagnostic, nu prin semnele vitale.

Dozarea D-dimerilor la probabilitate clinică mare

La probabilitate mare, un rezultat negativ nu schimbă conduita, iar imagistica este necesară oricum. Dozarea întârzie evaluarea fără să aducă informație utilă.

De ce contează

Embolia pulmonară este diagnosticul care explică cel mai bine de ce indicele de șoc nu poate fi un instrument autonom. Un pacient cu dispnee brusc instalată, puls 125 și tensiune 95 are un indice de 1,32 — clar crescut, perfect neinformativ. Aceeași cifră ar apărea la o hemoragie internă, la un sepsis, la o tamponadă. Indicele spune că ceva nu este în regulă cu circulația, iar aceasta este, de regulă, deja evident. Restul îl face algoritmul, iar primul pas al algoritmului nu este o măsurătoare, ci o întrebare.

Concluzie

Embolia pulmonară este obstrucția acută a arterelor pulmonare, cel mai frecvent prin trombi din venele profunde, iar în formele severe produce un șoc obstructiv: ventriculul drept se dilată, comprimă ventriculul stâng prin interdependență ventriculară și debitul cardiac scade. Diagnosticul urmează un algoritm secvențial — probabilitate clinică, D-dimeri, imagistică — scurtat drastic la pacientul instabil. Indicele de șoc crește, iar o valoare de cel puțin 1 s-a asociat cu evoluție nefavorabilă, dar creșterea nu este specifică și nu are valoare diagnostică.

Referințe

Konstantinides SV, Meyer G, Becattini C, et al. 2019 ESC Guidelines for the diagnosis and management of acute pulmonary embolism developed in collaboration with the European Respiratory Society. European Heart Journal. 2020;41(4):543–603. doi:10.1093/eurheartj/ehz405

Susține algoritmul diagnostic secvențial, scurtarea lui la pacientul instabil, stratificarea riscului după confirmare și conduita în categoria de risc înalt.

Vincent JL, De Backer D. Circulatory shock. New England Journal of Medicine. 2013;369(18):1726–1734. doi:10.1056/NEJMra1208943

Susține încadrarea emboliei pulmonare masive ca formă de șoc obstructiv și distincția față de celelalte forme prin mecanism.

Harjola VP, Mebazaa A, Čelutkienė J, et al. Contemporary management of acute right ventricular failure: a statement from the Heart Failure Association and the Working Group on Pulmonary Circulation and Right Ventricular Function of the European Society of Cardiology. European Journal of Heart Failure. 2016;18(3):226–241. doi:10.1002/ejhf.478

Susține descrierea suprasolicitării ventriculului drept, a interdependenței ventriculare și a cercului de agravare prin reducerea perfuziei coronariene.

Koch E, Lovett S, Nghiem T, Riggs RA, Rech MA. Shock index in the emergency department: utility and limitations. Open Access Emergency Medicine. 2019;11:179–199. doi:10.2147/OAEM.S178358

Susține asocierea unui indice de șoc de cel puțin 1 cu evoluția nefavorabilă după confirmarea emboliei și lipsa valorii diagnostice a indicelui.

Termeni corelați

Scor Wells, Indice PESI simplificat, Tamponadă cardiacă, Șoc cardiogen, Angiografie prin tomografie computerizată

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00