Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Shock Index

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Shock Index este raportul dintre frecvența cardiacă și tensiunea arterială sistolică, ambele exprimate în unitățile lor obișnuite: bătăi pe minut împărțite la milimetri de mercur.

La adulții sănătoși, în repaus, valoarea este descrisă frecvent în intervalul aproximativ 0,5–0,7. Creșterea lui reflectă dezechilibrul dintre un puls care accelerează și o tensiune care încă se menține.

Tensiunea diastolică nu intră în formula standard. Două persoane cu aceeași sistolică și același puls au același indice, chiar dacă una are diastolica 90 și cealaltă 50 mmHg.

Pe scurt

Frecvența cardiacă împărțită la tensiunea sistolică.
Interval descris la adulți sănătoși: aproximativ 0,5–0,7.
Crește înaintea scăderii tensiunii.
Nu include tensiunea diastolică.
Specificitate bună, sensibilitate modestă.
Un indice normal nu exclude șocul.
Un indice crescut nu confirmă șocul.

Cum funcționează

Debitul cardiac este produsul dintre frecvența cardiacă și volumul-bătaie, iar tensiunea arterială depinde de debitul cardiac și de rezistența vasculară periferică. Orice scădere a volumului circulant reduce sângele care se întoarce la inimă, iar inima umplută mai puțin ejectează un volum-bătaie mai mic.

Organismul nu așteaptă ca tensiunea să scadă pentru a reacționa. Baroreceptorii detectează reducerea întinderii pereților arteriali, crește activitatea simpatică, se eliberează catecolamine, iar vasoconstricția periferică redistribuie sângele către creier și inimă.

Rezultatul net poate fi o tensiune sistolică aproape normală, menținută cu prețul unui puls tot mai rapid. Indicele surprinde exact acest dezechilibru: numărătorul se mărește înainte ca numitorul să se micșoreze.

Studiile hemodinamice au arătat că indicele se corelează invers cu volumul-bătaie și cu lucrul mecanic al ventriculului stâng. Nu măsoară direct aceste mărimi, dar le reflectă indirect, prin modul în care organismul reacționează la scăderea lor.

Un studiu pe donatori de sânge sănătoși, cărora li s-a recoltat o unitate standard de aproximativ 450 ml, a ilustrat principiul: după donare, indicele s-a modificat într-un mod mai ușor de detectat decât pulsul sau tensiunea luate separat. Modelul are limite, fiindcă o pierdere controlată la o persoană sănătoasă, în repaus, nu seamănă cu o hemoragie traumatică însoțită de durere și stres.

Originea, pragurile și cele două limite simetrice

Allgöwer și Burri, 1967

Indicele a fost propus de chirurgii Martin Allgöwer și Caius Burri, într-o lucrare intitulată simplu „Schockindex”, apărută în 1967 în Deutsche Medizinische Wochenschrift.

Contextul explică forma formulei. Chirurgul de gardă al anilor 1960 nu avea monitorizare hemodinamică invazivă sau măsurarea rapidă a lactatului, iar hemoglobina se modifica prea târziu pentru a ghida decizia din primele minute. Avea însă pulsul și un tensiometru.

Faptul că un instrument conceput pentru chirurgia de traumă a fost preluat în obstetrică, în medicina de urgență și în terapia intensivă spune ceva despre valoarea ideii de bază. Spune însă și ceva despre limitele lui: formula a rămas aceeași, în timp ce populațiile la care se aplică s-au diversificat considerabil.

Pragurile folosite

Pragul de 0,9 este unul dintre cele mai frecvent citate. Un studiu din departamentul de urgență publicat în 1994 a arătat că pacienții cu indice de cel puțin 0,9 la sosire aveau mai des boli acute critice, chiar dacă pulsul și tensiunea luate separat nu păreau alarmante.

Analiza registrului german de traumă, pe peste 21.000 de pacienți, a propus o clasificare construită direct pe indice: sub 0,6 fără șoc, 0,6–1,0 șoc ușor, 1,0–1,4 șoc moderat, de la 1,4 șoc sever. Clasificarea provine dintr-o populație de traumă predominant contuzivă și nu se transferă automat în alte contexte.

Cele două limite

Un indice normal nu exclude șocul. Pulsul poate fi încetinit de beta-blocante, de verapamil sau diltiazem, de un stimulator cardiac sau de o tulburare de conducere; la vârstnici răspunsul tahicardic este diminuat; hipertensiunea cronică ridică tensiunea de bază; în hemoragia intraabdominală poate apărea bradicardie relativă.

Un indice crescut nu confirmă șocul. Tahicardia poate fi produsă de febră, durere, anxietate, efort recent, anemie cronică, hipertiroidism, cafeină, sevraj alcoolic sau bronhodilatatoare beta-agoniste. Studiile de performanță confirmă această asimetrie: specificitate bună, sensibilitate modestă.

Praguri folosite în literatură

Valoarea Interpretarea uzuală Observație
sub 0,6 fără șoc clasificarea registrului german
0,5–0,7 interval descris la adulți sănătoși variază cu vârsta și sexul
0,6–1,0 șoc ușor clasificarea registrului german
de la 0,9 invitație la atenție pragul cel mai citat în literatură
1,0–1,4 șoc moderat puls egal sau mai mare decât sistolica
de la 1,4 șoc sever asociat cu necesar transfuzional mare

Valorile sunt rezultate matematice și repere de triaj, nu categorii diagnostice.

Pragul optim diferă în funcție de populație și de rezultatul urmărit: un studiu găsește 0,9, altul 1, altul 1,2.

Relevanță clinică

Cel mai important avantaj al indicelui este disponibilitatea: orice tensiometru care afișează și pulsul oferă cele două valori, fără aparatură specială, analize sau calcule complexe. Din acest motiv a fost propus pentru triajul din urgență, pentru evaluarea prespitalicească și pentru contextele cu resurse limitate.

Cea mai utilă valoare de referință este adesea propria valoare de bază a persoanei. Un sportiv cu puls de repaus 50 și tensiune 120 are un indice de 0,42; dacă după un traumatism ajunge la puls 85 și tensiune 115, indicele de 0,74 pare banal, dar a crescut cu peste 70% față de nivelul obișnuit.

Pragurile nu se transferă între populații. Valorile fiziologice din sarcină sunt mai mari și se pot apropia de 0,9; la copii, indicele unui copil sănătos poate depăși 1 fără semnificație patologică; la vârstnici, valoarea obișnuită este mai mică, iar o deteriorare reală poate rămâne sub prag.

Indicele nu știe de ce pulsul a crescut sau de ce tensiunea a scăzut și nu măsoară oxigenarea țesuturilor. El spune doar că relația dintre cele două semne vitale s-a schimbat suficient cât să merite o explicație — pe care o dau examenul clinic, istoricul, lactatul, ecografia sau evoluția în timp.

Ce trebuie verificat înainte de a interpreta o valoare

Lista medicamentelor care încetinesc pulsul.

Vârsta pacientului.

Prezența unei aritmii.

Valoarea obișnuită a persoanei, dacă este cunoscută.

Contextul clinic — traumatism, infecție, sarcină, hemoragie.

Celelalte semne de perfuzie: tegumente, conștiență, diureză.

Factori care influențează valoarea indicelui

Volumul circulant.

Capacitatea inimii de a accelera.

Medicația bradicardizantă.

Vârsta și rigiditatea arterială.

Febra, durerea și anxietatea.

Tensiunea arterială obișnuită a persoanei.

Prezența unei aritmii.

Momentul măsurării față de debutul evenimentului.

Întrebări frecvente

Cum se calculează Shock Index?

Se împarte frecvența cardiacă la tensiunea arterială sistolică. Pentru un puls de 90 și o tensiune de 110 mmHg, indicele este 90 / 110, adică aproximativ 0,82.

Care sunt valorile normale?

La adulții sănătoși, în repaus, intervalul descris frecvent este aproximativ 0,5–0,7. Valorile normale variază însă cu vârsta și cu sexul: tinerii și femeile au, în medie, indici ușor mai mari.

De ce crește înaintea hipotensiunii?

Pentru că organismul apără tensiunea prin accelerarea pulsului și vasoconstricție. Numărătorul formulei se mărește înainte ca numitorul să se micșoreze — tensiunea este una dintre ultimele variabile care cedează.

Ce înseamnă un indice peste 0,9?

Este pragul cel mai citat. Un studiu din 1994 a arătat că pacienții cu cel puțin 0,9 la sosirea în urgență aveau mai des boli acute critice. Este o invitație la atenție, nu un test diagnostic.

Ce înseamnă un indice de 1?

Că valoarea numerică a pulsului egalează tensiunea sistolică. În mod normal sistolica este considerabil mai mare decât pulsul, iar întâlnirea celor două sugerează funcționare în afara zonei obișnuite.

Un indice normal exclude șocul?

Nu. Pulsul poate fi încetinit de beta-blocante, de verapamil sau diltiazem, de un stimulator cardiac sau de o tulburare de conducere. La vârstnici răspunsul tahicardic este diminuat, iar hipertensiunea cronică ridică tensiunea de bază.

Un indice crescut confirmă șocul?

Nu. Febra, durerea, anxietatea, efortul recent, anemia cronică, hipertiroidismul, cafeina sau bronhodilatatoarele beta-agoniste pot produce tahicardie fără hipoperfuzie.

Ce este mai util, valoarea sau evoluția?

Evoluția. Un sportiv cu indice obișnuit de 0,42 care ajunge la 0,74 are o valoare care pare banală, dar a crescut cu peste 70%. În spital contează adesea mai mult direcția decât cifra izolată.

Se aplică la fel în sarcină și la copii?

Nu. Valorile fiziologice din sarcină sunt mai mari și se pot apropia de 0,9, iar la copii indicele unui copil sănătos poate depăși 1 fără semnificație patologică. Pragurile adultului nu se transferă.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Dezechilibrul dintre puls și tensiunea sistolică Cantitatea de sânge pierdut
O schimbare care merită explicată Cauza acelei schimbări
Un reper de triaj rapid Un diagnostic de șoc
Evoluția în timp, la aceeași persoană Severitatea la o singură măsurătoare
Specificitate bună la valori mari Capacitate de excludere la valori normale

Greșeli frecvente de interpretare

Folosirea unui indice normal pentru a exclude șocul

Sensibilitatea este modestă. Un indice normal nu are valoarea unui test de excludere și nu trebuie folosit pentru a liniști un pacient care are semne clinice îngrijorătoare.

Interpretarea valorii fără lista medicamentelor

Beta-blocantele, verapamilul, diltiazemul, digoxina și ivabradina reduc numărătorul formulei. Un puls liniștit în timpul unei sângerări poate fi un mecanism de apărare blocat, nu un semn bun.

Transferul pragurilor între populații

Un prag care funcționează într-un registru de traumă poate funcționa modest într-un departament de urgență general, iar valorile fiziologice din sarcină și la copii sunt complet diferite.

De ce contează

Shock Index este una dintre puținele idei din medicină care au supraviețuit șase decenii fără nicio modificare a formulei. Ce s-a schimbat este tot restul: populațiile la care se aplică, rezultatele urmărite, pragurile propuse, variantele derivate. Ideea de bază — semnele vitale citite împreună spun mai mult decât citite separat — a rezistat pentru că este corectă și ieftină. Limitele ei au rezistat la fel de bine, iar aproape toată literatura de după 1967 se ocupă de ele.

Concluzie

Shock Index este raportul dintre frecvența cardiacă și tensiunea arterială sistolică, propus în 1967 de Allgöwer și Burri. La adulții sănătoși, în repaus, intervalul descris este aproximativ 0,5–0,7, iar creșterea lui reflectă compensarea: pulsul accelerează înainte ca tensiunea să cedeze. Pragul de 0,9 este cel mai citat, iar clasificarea registrului german de traumă folosește 0,6, 1,0 și 1,4. Indicele are specificitate bună și sensibilitate modestă: un indice crescut nu confirmă șocul, iar unul normal nu îl exclude.

Referințe

Allgöwer M, Burri C. Schockindex. Deutsche Medizinische Wochenschrift. 1967;92(43):1947–1950. doi:10.1055/s-0028-1106070

Susține originea indicelui, formula propusă și contextul chirurgical în care a fost dezvoltat.

Rady MY, Smithline HA, Blake H, Nowak R, Rivers E. A comparison of the shock index and conventional vital signs to identify acute, critical illness in the emergency department. Annals of Emergency Medicine. 1994;24(4):685–690. doi:10.1016/S0196-0644(94)70279-3

Susține pragul de 0,9 și asocierea lui cu boala acută critică la pacienții din departamentul de urgență.

Mutschler M, Nienaber U, Münzberg M, et al. The Shock Index revisited – a fast guide to transfusion requirement? A retrospective analysis on 21,853 patients derived from the TraumaRegister DGU. Critical Care. 2013;17(4):R172. doi:10.1186/cc12851

Susține clasificarea pe baza indicelui cu pragurile 0,6, 1,0 și 1,4 și asocierea cu necesarul transfuzional și mortalitatea.

Koch E, Lovett S, Nghiem T, Riggs RA, Rech MA. Shock index in the emergency department: utility and limitations. Open Access Emergency Medicine. 2019;11:179–199. doi:10.2147/OAEM.S178358

Susține descrierea specificității bune și a sensibilității modeste, variabilitatea pragurilor între populații și limitele de interpretare.

Termeni corelați

Clase de hemoragie, Age Shock Index, Reverse Shock Index, Rezervă compensatorie, Bradicardie relativă

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00