Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Ivabradină

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Farmaceutic

Ivabradina este un medicament care scade frecvența cardiacă prin inhibarea selectivă a curentului If din nodul sinusal, fără efect asupra contractilității miocardice și fără scăderea tensiunii arteriale.

Această selectivitate o deosebește de blocantele beta-adrenergice și de blocantele de calciu, care scad frecvența, dar afectează simultan contractilitatea, tensiunea sau ambele.

Acționează exclusiv în ritm sinusal, pentru că ținta ei este generatorul propriu al nodului sinusal. În fibrilația atrială nu are efect pe frecvența ventriculară.

Pe scurt

Inhibă selectiv curentul If din nodul sinusal.
Scade frecvența cardiacă fără efect inotrop.
Nu scade tensiunea arterială.
Funcționează numai în ritm sinusal.
Folosită în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă și în angină.
Fosfenele sunt efectul advers caracteristic.
Limitează tahicardia compensatorie.

Cum funcționează

Celulele nodului sinusal nu au un potențial de repaus stabil: ele se depolarizează spontan, iar curentul If, numit și curent de pacemaker, este principalul responsabil de această depolarizare lentă dintre două bătăi.

Ivabradina blochează canalele prin care circulă acest curent, prelungind intervalul dintre două depolarizări spontane. Frecvența scade, dar nimic altceva nu se schimbă: contractilitatea, conducerea atrioventriculară și tonusul vascular rămân neatinse.

Consecința fiziologică este prelungirea diastolei, cu două efecte favorabile în boala coronariană: consumul miocardic de oxigen scade, iar perfuzia coronariană, care are loc în diastolă, crește.

Efectul este dependent de frecvența de pornire: la frecvențe mari scăderea este mai mare, iar la frecvențe deja mici efectul se atenuează. Această proprietate limitează riscul de bradicardie severă, fără să îl elimine.

Spre deosebire de blocantele beta-adrenergice, ivabradina nu are efect pe răspunsul vascular la catecolamine și nu produce bronhospasm, ceea ce o face utilizabilă la pacienți cu boli respiratorii obstructive la care blocantele beta-adrenergice sunt greu tolerate.

Indicațiile, fosfenele și limita în urgență

În insuficiența cardiacă

Se folosește la pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă, în ritm sinusal, la care frecvența cardiacă rămâne crescută în ciuda tratamentului optim, inclusiv al unui blocant beta-adrenergic la doza maximă tolerată.

Studiul care a stabilit această indicație a arătat o reducere a spitalizărilor pentru insuficiență cardiacă și a decesului de cauză cardiacă, cu beneficiul concentrat la pacienții cu frecvență de repaus mai mare la includere.

În angina stabilă

Este o alternativă sau o completare la blocantele beta-adrenergice, atunci când acestea nu sunt tolerate sau nu controlează simptomele. Beneficiul este simptomatic, pe frecvența crizelor și pe toleranța la efort.

Un studiu la pacienți cu boală coronariană fără insuficiență cardiacă nu a arătat o reducere a evenimentelor majore, iar la subgrupul cu angină simptomatică a semnalat un semnal de risc. De aici restrângerea indicației la controlul simptomelor.

Fosfenele și alte limite

Efectul advers caracteristic este fosfena: o senzație luminoasă trecătoare, descrisă ca un halou sau o intensificare bruscă a luminozității, apărută la schimbări de iluminare. Se explică prin prezența unor canale asemănătoare în retină.

Fosfenele sunt, de regulă, ușoare și tranzitorii, dar pot fi deranjante pentru șoferi și pentru cei care lucrează în condiții de iluminare variabilă. Alte limite sunt bradicardia, fibrilația atrială nou apărută și interacțiunile prin calea metabolică hepatică.

Apariția fibrilației atriale sub tratament a fost observată mai frecvent decât la placebo, iar supravegherea electrocardiografică periodică face parte din conduită. Medicamentul se evită în sarcină și în alăptare, iar la pacienții cu disfuncție hepatică severă nu se recomandă.

Comparație cu alte medicamente bradicardizante

Clasa Frecvența Contractilitatea Tensiunea
Ivabradină scade neafectată neafectată
Blocante beta-adrenergice scad scade scade
Diltiazem, verapamil scad scade scade

Selectivitatea ivabradinei explică folosirea ei acolo unde scăderea suplimentară a contractilității sau a tensiunii nu este acceptabilă.

Niciunul dintre aceste efecte nu se manifestă în fibrilația atrială, unde ivabradina nu scade frecvența ventriculară.

Relevanță clinică

Pentru un pacient cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă, în ritm sinusal și cu frecvență de repaus crescută în ciuda tratamentului optim, ivabradina este una dintre opțiunile de adăugat, iar decizia aparține cardiologului.

Pentru un pacient cu angină stabilă care nu tolerează blocantele beta-adrenergice — din cauza bronhospasmului, a fatigabilității sau a hipotensiunii — ivabradina oferă scăderea frecvenței fără aceste efecte.

Pentru un pacient cu fibrilație atrială, medicamentul nu este util pentru controlul frecvenței ventriculare, pentru că ținta lui este nodul sinusal, ocolit în acest ritm. Apariția fibrilației atriale sub tratament impune reevaluarea indicației.

Pentru pacienții tratați concomitent cu medicamente care inhibă aceeași cale metabolică hepatică — unele antifungice, unele antibiotice macrolide, inhibitori de protează — concentrația ivabradinei crește, iar riscul de bradicardie cu ea. Asocierile de acest tip se verifică înaintea inițierii.

Pentru evaluarea unui pacient acut, tratamentul cronic cu ivabradină limitează tahicardia compensatorie. Un indice de șoc aparent normal la un pacient care ia ivabradină este mai puțin liniștitor decât la unul fără acest tratament.

Pentru pacienții care conduc profesional sau lucrează în condiții de iluminare variabilă, fosfenele merită discutate înainte de inițiere, pentru că pot fi motivul real al abandonului tratamentului.

Pentru pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică sau astm, ivabradina este o opțiune de scădere a frecvenței care nu produce bronhospasm, acolo unde blocantele beta-adrenergice sunt greu tolerate — un avantaj care contează mai mult decât pare, pentru că aceste două boli coexistă frecvent cu cea coronariană.

Pentru pacienții care rămân simptomatici în ciuda tratamentului maximal, ivabradina nu este o soluție de ultimă instanță: dacă frecvența de repaus este deja mică, efectul ei este minim, pentru că scăderea depinde de frecvența de pornire. Verificarea acestei condiții precede inițierea.

Ce se verifică înaintea și în timpul tratamentului

Prezența ritmului sinusal.

Frecvența cardiacă de repaus.

Fracția de ejecție a ventriculului stâng.

Tratamentul cu blocant beta-adrenergic și doza atinsă.

Electrocardiograma, repetat.

Apariția fosfenelor.

Funcția hepatică.

Medicația care inhibă aceeași cale metabolică.

Factori care influențează efectul ivabradinei

Frecvența cardiacă de pornire.

Prezența ritmului sinusal.

Funcția nodului sinusal.

Asocierea cu alte medicamente bradicardizante.

Funcția hepatică.

Medicamentele care inhibă aceeași cale metabolică.

Vârsta pacientului.

Aderența la tratament.

Întrebări frecvente

Ce este ivabradina?

Un medicament care scade frecvența cardiacă prin inhibarea selectivă a curentului If din nodul sinusal, fără efect asupra contractilității miocardice și fără scăderea tensiunii arteriale.

Ce este curentul If?

Curentul de pacemaker, principalul responsabil de depolarizarea lentă spontană a celulelor nodului sinusal dintre două bătăi. Blocarea lui prelungește acest interval.

Prin ce diferă de un blocant beta-adrenergic?

Prin selectivitate. Blocantele beta-adrenergice scad frecvența, dar și contractilitatea și tensiunea. Ivabradina scade doar frecvența.

Funcționează în fibrilația atrială?

Nu. Ținta ei este nodul sinusal, ocolit în fibrilația atrială, unde frecvența ventriculară depinde de conducerea atrioventriculară.

La ce se folosește?

În insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă, în ritm sinusal, cu frecvență crescută în ciuda tratamentului optim, și în angina stabilă, pentru controlul simptomelor.

Ce sunt fosfenele?

Senzații luminoase trecătoare — un halou sau o intensificare bruscă a luminozității — apărute la schimbări de iluminare. Se explică prin canale asemănătoare prezente în retină.

De ce prelungirea diastolei este utilă?

Pentru că perfuzia coronariană are loc în diastolă. O diastolă mai lungă înseamnă mai mult timp de perfuzie, în timp ce consumul miocardic de oxigen scade.

Influențează interpretarea semnelor vitale?

Da. Limitează tahicardia compensatorie, deci un indice de șoc aparent normal la un pacient tratat este mai puțin liniștitor decât la unul fără acest tratament.

Produce bronhospasm?

Nu. Nu are efect pe receptorii beta-adrenergici, deci poate fi folosită la pacienți cu boli respiratorii obstructive la care blocantele beta-adrenergice sunt greu tolerate.

Poate provoca fibrilație atrială?

Apariția ei sub tratament a fost observată mai frecvent decât la placebo, iar supravegherea electrocardiografică periodică face parte din conduită.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Scăderea selectivă a frecvenței Efect pe contractilitate
Prelungirea diastolei Beneficiu în fibrilația atrială
Beneficiu simptomatic în angină Reducerea evenimentelor în boala coronariană fără insuficiență cardiacă
Limitarea tahicardiei compensatorii Volemia reală a pacientului
Un profil de efecte adverse propriu Lipsa riscului de bradicardie

Greșeli frecvente de interpretare

Folosirea pentru controlul frecvenței în fibrilația atrială

Ținta medicamentului este nodul sinusal, ocolit în acest ritm. Frecvența ventriculară nu scade, iar indicația trebuie reevaluată dacă fibrilația apare sub tratament.

Inițierea înaintea optimizării blocantului beta-adrenergic

Indicația în insuficiența cardiacă presupune frecvență crescută în ciuda dozei maxime tolerate de blocant beta-adrenergic. Ordinea tratamentelor nu este indiferentă.

Interpretarea unui puls normal ca semn de stabilitate

Tratamentul limitează tahicardia compensatorie. La un pacient cu hemoragie, absența tahicardiei nu exclude hipovolemia.

Ignorarea fosfenelor la discuția de inițiere

Pot fi deranjante pentru șoferi și pentru cei care lucrează în iluminare variabilă, iar nediscutate devin motivul real al abandonului tratamentului.

Inițierea la o frecvență de repaus deja mică

Efectul depinde de frecvența de pornire: la frecvențe mici scăderea este minimă. Verificarea acestei condiții precede inițierea.

De ce contează

Ivabradina este un experiment farmacologic devenit medicament: dacă frecvența cardiacă mare este dăunătoare în insuficiența cardiacă, ce se întâmplă dacă o scădem fără să atingem nimic altceva? Răspunsul a fost, în insuficiența cardiacă, favorabil. În boala coronariană fără insuficiență cardiacă, nu. Aceeași moleculă, același mecanism, două rezultate diferite — o demonstrație că scăderea unui parametru nu este, în sine, un beneficiu, și că valoarea unei intervenții depinde de populația la care se aplică, nu de eleganța mecanismului.

Concluzie

Ivabradina scade frecvența cardiacă prin inhibarea selectivă a curentului If din nodul sinusal, fără efect pe contractilitate și fără scăderea tensiunii arteriale. Acționează exclusiv în ritm sinusal și nu scade frecvența ventriculară în fibrilația atrială. Se folosește în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă, în ritm sinusal, la frecvență crescută în ciuda tratamentului optim, și în angina stabilă, pentru controlul simptomelor. Efectul advers caracteristic este fosfena. La un pacient tratat cronic, tahicardia compensatorie este limitată, iar un indice de șoc normal este mai puțin informativ.

Referințe

Swedberg K, Komajda M, Böhm M, et al. Ivabradine and outcomes in chronic heart failure (SHIFT): a randomised placebo-controlled study. The Lancet. 2010;376(9744):875–885. doi:10.1016/S0140-6736(10)61198-1

Susține indicația în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă în ritm sinusal, criteriul de frecvență crescută și reducerea spitalizărilor și a decesului de cauză cardiacă.

Fox K, Ford I, Steg PG, Tardif JC, Tendera M, Ferrari R. Ivabradine in stable coronary artery disease without clinical heart failure. New England Journal of Medicine. 2014;371(12):1091–1099. doi:10.1056/NEJMoa1406430

Susține absența reducerii evenimentelor majore în boala coronariană fără insuficiență cardiacă și semnalul de risc la subgrupul cu angină simptomatică.

DiFrancesco D, Camm JA. Heart rate lowering by specific and selective If current inhibition with ivabradine: a new therapeutic perspective in cardiovascular disease. Drugs. 2004;64(16):1757–1765. doi:10.2165/00003495-200464160-00003

Susține mecanismul de inhibare a curentului If, dependența efectului de frecvența de pornire și originea retiniană a fosfenelor.

McDonagh TA, Metra M, Adamo M, et al. 2021 ESC Guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure. European Heart Journal. 2021;42(36):3599–3726. doi:10.1093/eurheartj/ehab368

Susține locul ivabradinei în algoritmul de tratament al insuficienței cardiace, condiția de ritm sinusal și necesitatea optimizării prealabile a blocantului beta-adrenergic.

Termeni corelați

Diltiazem, Indice de șoc, Șoc cardiogen, Debit cardiac, Întoarcere venoasă

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00