Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Transfuzie masivă

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Transfuzia masivă este administrarea unui volum mare de produse de sânge într-un interval scurt. Definiția clasică este de zece unități de masă eritrocitară în 24 de ore, adică aproximativ un volum sanguin întreg.

Definițiile mai recente privilegiază intervale scurte, pentru că deciziile se iau în primele minute: patru unități într-o oră, sau trei unități în treizeci de minute, sunt criterii folosite tot mai des.

Termenul descrie, în practică, mai mult decât o cantitate: activarea unui protocol prestabilit, cu raporturi fixe între produse, cu livrare în pachete și cu corectarea paralelă a coagulopatiei, a hipotermiei și a acidozei.

Pe scurt

Definiția clasică: zece unități de masă eritrocitară în 24 de ore.
Definiții moderne: patru unități într-o oră sau trei în treizeci de minute.
Zece unități echivalează, aproximativ, cu un volum sanguin întreg.
Se activează pe criterii clinice, nu pe rezultate de laborator.
Produsele se livrează în pachete, cu raporturi fixe.
Scopul este și corectarea coagulopatiei, nu doar refacerea volumului.
Hipotermia, acidoza și coagulopatia se agravează reciproc.

Cum funcționează

O hemoragie importantă nu produce doar pierdere de volum. Pierde, simultan, eritrocite, factori de coagulare, trombocite și fibrinogen, iar sângerarea continuă atât timp cât coagularea nu funcționează. Administrarea exclusivă de masă eritrocitară corectează transportul de oxigen, dar diluează ce a rămas din sistemul de coagulare.

De aici vine logica raporturilor fixe: masă eritrocitară, plasmă și trombocite livrate în proporții apropiate de cele ale sângelui întreg, fără să se aștepte rezultatele de laborator. Studiile comparative au arătat că un raport echilibrat crește proporția pacienților la care hemoragia este oprită.

Protocolul se activează pe criterii clinice. Scorurile de predicție folosesc elemente disponibile imediat — mecanismul lezional, tensiunea sistolică, pulsul, prezența lichidului liber la ecografie — pentru că timpul necesar unei hemoleucograme depășește intervalul în care decizia contează.

Indicele de șoc are aici o utilizare directă: valorile peste 0,9 sau 1 au fost asociate cu nevoia de transfuzie masivă, iar unele servicii îl includ în criteriile de activare. Avantajul lui este că folosește două cifre pe care le ai oricum, înainte de orice analiză.

Protocolul include și acidul tranexamic, administrat în primele trei ore de la traumatism, pentru că inhibă degradarea cheagurilor deja formate. După acest interval beneficiul dispare, iar administrarea tardivă a fost asociată cu rezultate mai proaste.

Raporturile, triada letală și riscurile

De ce raporturi fixe

Un pacient care primește exclusiv masă eritrocitară ajunge, după câteva unități, cu un sânge care transportă oxigen, dar nu coagulează. Coagulopatia de diluție se adaugă celei produse de traumă în sine.

Raportul apropiat de 1:1:1 între masă eritrocitară, plasmă și concentrat trombocitar urmărește să evite această situație. Nu este o formulă optimă demonstrată, ci o aproximare practică a sângelui întreg, aplicabilă fără așteptare.

Triada letală

Hipotermia, acidoza și coagulopatia se agravează reciproc. Enzimele coagulării funcționează prost la temperatură scăzută și la pH scăzut, iar sângerarea care continuă adâncește amândouă.

De aceea protocolul include încălzirea pacientului și a produselor administrate, limitarea cristaloizilor și corectarea precoce a acidozei. Oprirea hemoragiei rămâne însă tratamentul de fond: niciun produs transfuzat nu compensează o sursă activă.

Riscuri proprii

Transfuzia masivă are complicații specifice: hipocalcemia produsă de citratul folosit ca anticoagulant în pungi, hiperkaliemia din unitățile vechi, supraîncărcarea volemică și leziunea pulmonară acută posttransfuzională.

Monitorizarea calciului ionic este obișnuită în timpul protocolului, iar suplimentarea se face frecvent. Aceste riscuri nu sunt argumente împotriva transfuziei la un pacient care sângerează, ci motive de supraveghere.

Există și riscul opus, al resuscitării excesive: refacerea tensiunii la valori normale înainte de controlul sursei poate disloca cheagurile formate și relua sângerarea. Conceptul de hipotensiune permisivă pornește de aici, cu excepția traumatismului cranian, unde perfuzia cerebrală nu permite compromisul.

Criterii de definiție folosite

Criteriul Intervalul
10 unități de masă eritrocitară 24 de ore
4 unități de masă eritrocitară 1 oră
3 unități de masă eritrocitară 30 de minute
Înlocuirea unui volum sanguin 24 de ore
Înlocuirea a jumătate din volumul sanguin 3 ore

Definițiile cu interval scurt sunt mai utile clinic, pentru că permit identificarea pacientului în timpul util pentru decizie.

Criteriile de activare a protocolului sunt diferite de criteriile de definiție și se bazează pe elemente clinice imediate.

Relevanță clinică

Pentru un pacient traumatizat cu tensiune scăzută și puls crescut, întrebarea nu este dacă are nevoie de o unitate de sânge, ci dacă trebuie activat protocolul. Activarea tardivă este una dintre cauzele recurente de mortalitate evitabilă în traumă.

Pentru un pacient cu hemoragie digestivă superioară, aceleași criterii se aplică, dar cu diferențe: coagulopatia poate preexista, din cauza unei boli hepatice sau a unui tratament anticoagulant, iar corectarea ei devine parte a tratamentului, nu doar a resuscitării.

Pentru o hemoragie obstetricală, protocoalele sunt adaptate, pentru că valorile de referință ale sarcinii sunt diferite și pierderea poate fi subestimată. O pacientă gravidă poate pierde un volum important înainte ca tensiunea să scadă.

Pentru pacienții care refuză transfuzia din convingeri personale, protocoalele prevăd alternative — acid tranexamic, controlul precoce al sursei, strategii de conservare a sângelui — iar decizia aparține pacientului, documentată în prealabil.

Pentru monitorizarea răspunsului, indicele de șoc este util pentru că scade când resuscitarea funcționează. Un indice care rămâne crescut după mai multe pachete de produse indică, de regulă, o sursă de sângerare necontrolată.

Pentru încheierea protocolului, criteriile sunt tot clinice: hemoragia controlată, stabilitatea hemodinamică fără susținere și corectarea coagulopatiei. Continuarea transfuziei dincolo de acest punct adaugă doar riscuri.

Ce se urmărește în timpul protocolului

Tensiunea arterială și pulsul, repetat.

Indicele de șoc, pentru răspunsul la resuscitare.

Hemoglobina și hematocritul.

Fibrinogenul și testele de coagulare.

Calciul ionic.

Temperatura centrală.

Echilibrul acido-bazic și lactatul.

Controlul sursei de sângerare.

Factori care influențează nevoia de transfuzie masivă

Mecanismul lezional.

Tensiunea arterială sistolică.

Frecvența cardiacă și indicele de șoc.

Prezența lichidului liber la ecografie.

Fracturile de bazin.

Tratamentul anticoagulant preexistent.

Bolile hepatice.

Vârsta și rezerva fiziologică.

Întrebări frecvente

Ce este transfuzia masivă?

Administrarea unui volum mare de produse de sânge într-un interval scurt. Definiția clasică este de zece unități de masă eritrocitară în 24 de ore, adică aproximativ un volum sanguin întreg.

De ce se folosesc definiții cu interval scurt?

Pentru că deciziile se iau în primele minute. Patru unități într-o oră sau trei în treizeci de minute identifică pacientul în timpul în care activarea protocolului mai poate schimba evoluția.

De ce se administrează plasmă și trombocite, nu doar masă eritrocitară?

Pentru că hemoragia pierde simultan eritrocite și factori de coagulare. Masa eritrocitară singură corectează transportul de oxigen, dar diluează sistemul de coagulare, iar sângerarea continuă.

Ce este raportul 1:1:1?

O aproximare practică a sângelui întreg: masă eritrocitară, plasmă și concentrat trombocitar în proporții apropiate, administrate fără să se aștepte rezultatele de laborator.

Ce este triada letală?

Asocierea dintre hipotermie, acidoză și coagulopatie, care se agravează reciproc. Enzimele coagulării funcționează prost la temperatură și pH scăzute, iar sângerarea adâncește amândouă.

Ce rol are indicele de șoc?

Valorile peste 0,9 sau 1 au fost asociate cu nevoia de transfuzie masivă, iar unele servicii îl includ în criteriile de activare. Folosește două cifre disponibile înainte de orice analiză.

Ce complicații are?

Hipocalcemia produsă de citratul din pungi, hiperkaliemia din unitățile vechi, supraîncărcarea volemică și leziunea pulmonară acută posttransfuzională. Sunt motive de supraveghere, nu de abținere.

Ce se face dacă indicele rămâne crescut?

Un indice care nu scade după mai multe pachete de produse indică, de regulă, o sursă de sângerare necontrolată. Niciun produs transfuzat nu compensează o hemoragie activă.

Ce rol are acidul tranexamic?

Inhibă degradarea cheagurilor deja formate și se administrează în primele trei ore de la traumatism. După acest interval beneficiul dispare, iar administrarea tardivă a fost asociată cu rezultate mai proaste.

Ce este hipotensiunea permisivă?

Acceptarea deliberată a unei tensiuni sub normal până la controlul sursei, pentru că refacerea rapidă a tensiunii poate disloca cheagurile formate. Excepția este traumatismul cranian, unde perfuzia cerebrală nu permite compromisul.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Nevoia de a activa un protocol Cantitatea exactă necesară
Pierderea simultană de volum și de factori Momentul opririi hemoragiei
Răspunsul la resuscitare, prin indicele de șoc Localizarea sursei
Nevoia de corectare a coagulopatiei Suficiența transfuziei, singură
Riscurile proprii ale transfuziei Un motiv de a o amâna

Greșeli frecvente de interpretare

Administrarea exclusivă de masă eritrocitară

Corectează transportul de oxigen, dar diluează factorii de coagulare rămași. Coagulopatia de diluție se adaugă celei produse de traumă, iar sângerarea continuă.

Așteptarea rezultatelor de laborator pentru activare

Timpul necesar unei hemoleucograme depășește intervalul în care decizia contează. Activarea se face pe criterii clinice imediate.

Umplerea cu cristaloizi în loc de produse de sânge

Cristaloizii refac volumul, dar diluează și răcesc, agravând coagulopatia. Protocoalele moderne limitează cristaloizii în favoarea produselor de sânge.

Tratarea transfuziei ca soluție, nu ca susținere

Oprirea hemoragiei rămâne tratamentul de fond. Transfuzia cumpără timp pentru controlul sursei; nu îl înlocuiește.

De ce contează

Istoria transfuziei în traumă este o succesiune de corecturi ale propriilor reflexe. Timp de decenii, resuscitarea a însemnat cristaloizi în cantități mari și masă eritrocitară la nevoie, iar rezultatul a fost o generație de pacienți resuscitați la tensiuni normale, dar cu un sânge care nu mai coagula. Întoarcerea la raporturi apropiate de sângele întreg nu este o descoperire, ci o revenire: este, aproximativ, ce se făcea când sângele se transfuza întreg, înainte ca separarea pe componente să permită exact greșeala care a trebuit corectată.

Concluzie

Transfuzia masivă este administrarea unui volum mare de produse de sânge într-un interval scurt — clasic, zece unități în 24 de ore, iar în definițiile moderne patru într-o oră sau trei în treizeci de minute. Protocolul se activează pe criterii clinice, nu pe analize, și livrează masă eritrocitară, plasmă și trombocite în raporturi apropiate de sângele întreg, pentru a evita coagulopatia de diluție. Hipotermia, acidoza și coagulopatia se agravează reciproc, iar oprirea hemoragiei rămâne tratamentul de fond. Indicele de șoc peste 0,9 sau 1 este unul dintre criteriile de activare și, ulterior, un indicator al răspunsului.

Referințe

Holcomb JB, Tilley BC, Baraniuk S, et al. Transfusion of plasma, platelets, and red blood cells in a 1:1:1 vs a 1:1:2 ratio and mortality in patients with severe trauma: the PROPPR randomized clinical trial. JAMA. 2015;313(5):471–482. doi:10.1001/jama.2015.12

Susține raționamentul raporturilor fixe între produse și rezultatul privind proporția pacienților la care hemoragia este oprită.

Spahn DR, Bouillon B, Cerny V, et al. The European guideline on management of major bleeding and coagulopathy following trauma: fifth edition. Critical Care. 2019;23(1):98. doi:10.1186/s13054-019-2347-3

Susține criteriile de activare pe elemente clinice, limitarea cristaloizilor, corectarea coagulopatiei, monitorizarea calciului ionic și prevenirea hipotermiei.

Mutschler M, Nienaber U, Münzberg M, et al. The Shock Index revisited — a fast guide to transfusion requirement? A retrospective analysis on 21,853 patients derived from the TraumaRegister DGU. Critical Care. 2013;17(4):R172. doi:10.1186/cc12851

Susține asocierea dintre indicele de șoc crescut și nevoia de transfuzie masivă, pe o cohortă mare de pacienți traumatizați.

Cannon JW, Khan MA, Raja AS, et al. Damage control resuscitation in patients with severe traumatic hemorrhage: a practice management guideline from the Eastern Association for the Surgery of Trauma. Journal of Trauma and Acute Care Surgery. 2017;82(3):605–617. doi:10.1097/TA.0000000000001333

Susține definițiile cu interval scurt, logica activării precoce a protocolului și complicațiile proprii transfuziei masive.

Termeni corelați

Șoc hemoragic, Indice de șoc, Ecografie FAST, Centru de traumă, Acid tranexamic

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00