Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Țesut adipos subcutanat

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Țesutul adipos subcutanat este stratul de grăsime situat imediat sub piele, deasupra fasciei musculare. Reprezintă cea mai mare parte a masei grase la majoritatea oamenilor.

Se deosebește funcțional de țesutul adipos visceral, aflat în cavitatea abdominală, prin localizare, prin drenajul venos și prin comportamentul metabolic.

Depozitul subcutanat, în special cel de pe șolduri și coapse, se asociază cu un profil metabolic mai favorabil decât depozitul visceral, la aceeași cantitate totală de grăsime.

Pe scurt

Stratul de grăsime imediat sub piele.
Cea mai mare parte a masei grase.
Drenaj în circulația sistemică, nu portală.
Profil metabolic mai favorabil decât cel visceral.
Depozitul gluteofemural este cel mai favorabil.
Este singurul estimat prin plicometrie.
Capacitatea lui de expansiune influențează riscul metabolic.

Cum funcționează

Diferența esențială dintre cele două depozite abdominale este anatomică și are consecințe directe. Țesutul adipos visceral își drenează produșii — acizi grași liberi, molecule de semnalizare — direct în vena portă, deci spre ficat, care îi primește în concentrații mari înainte de orice diluție sistemică.

Țesutul subcutanat drenează în circulația sistemică generală. Aceeași cantitate de acizi grași eliberați ajunge la ficat diluată, după trecerea prin circulația generală, cu un efect mult mai mic asupra producției hepatice de glucoză și asupra sintezei de trigliceride.

Depozitul subcutanat are și o funcție protectoare, descrisă prin ipoteza capacității de expansiune. Atunci când acest depozit poate crește și poate prelua surplusul energetic, excesul nu se depune ectopic — în ficat, în mușchi, în pancreas. Când capacitatea lui este limitată, surplusul se redirecționează către depozitele care fac rău.

Această ipoteză explică o observație altfel paradoxală: unele persoane cu masă grasă mare au un profil metabolic bun, în timp ce altele cu grăsime mai puțină dezvoltă rezistență la insulină. Diferența nu este cantitatea, ci unde a fost posibil să se depună.

Capacitatea de expansiune nu este distribuită egal în populație. Ea depinde de genetică, de sex și de vârstă, iar variantele genetice care o limitează se asociază cu rezistență la insulină la cantități mici de grăsime. Această observație explică, în parte, de ce pragurile de acțiune au fost coborâte pentru mai multe populații asiatice: nu cantitatea de grăsime diferă, ci capacitatea depozitului subcutanat de a o prelua fără consecințe.

Depozitele subcutanate, funcția protectoare, implicațiile practice

Nu toate depozitele subcutanate sunt la fel

Depozitul subcutanat abdominal și cel gluteofemural — de pe șolduri și coapse — se comportă diferit. Primul are o activitate lipolitică mai mare și un profil inflamator mai apropiat de cel visceral; al doilea este mai inert metabolic și mai stabil.

Această diferență explică de ce analizele care au separat depozitele au găsit, la aceeași cantitate totală de grăsime, un profil metabolic mai bun la persoanele cu un depozit gluteofemural mai mare. Estrogenii favorizează, înaintea menopauzei, exact acest tipar.

Funcția protectoare

Capacitatea de expansiune a țesutului subcutanat nu este nelimitată. Când se epuizează, apar hipertrofia adipocitelor, hipoxia locală, inflamația și fibroza, iar surplusul energetic se depune în locuri unde nu are ce căuta.

Grăsimea ectopică — hepatică, musculară, pancreatică — este consecința acestei saturări și este cea mai strâns legată de rezistența la insulină. Scăderea în greutate acționează, din acest motiv, mai rapid asupra ei decât asupra depozitului subcutanat.

Implicațiile practice

Plicometria și estimarea din circumferințe măsoară exclusiv acest depozit. O persoană cu pliuri subțiri și grăsime viscerală importantă nu este identificată de niciuna dintre metode — situație mai frecventă la anumite populații asiatice.

Pentru riscul metabolic, circumferința taliei rămâne măsura necesară, pentru că surprinde suma celor două depozite abdominale. Pentru distincția dintre ele sunt necesare metode imagistice.

Mai există o implicație chirurgicală și estetică. Îndepărtarea mecanică a depozitului subcutanat nu produce beneficiile metabolice ale unei scăderi în greutate, iar studiile care au comparat cele două situații au arătat că modificarea sensibilității la insulină apare la pierderea de grăsime viscerală, nu la reducerea celei subcutanate. Depozitul îndepărtat nu era cel care crea problema.

Cele două depozite, comparate

Caracteristica Subcutanat Visceral
Localizarea sub piele, deasupra fasciei în cavitatea abdominală
Drenajul venos circulația sistemică vena portă, spre ficat
Activitatea lipolitică mai mică, mai ales gluteofemural mai mare
Profilul inflamator mai favorabil mai nefavorabil
Estimabil prin plicometrie da nu
Răspuns la scăderea în greutate mai lent mai rapid

Depozitul gluteofemural este cel mai inert metabolic și se asociază cu profilul cel mai favorabil.

Diferența de drenaj venos este explicația anatomică a întregii diferențe de risc metabolic.

Relevanță clinică

Pentru interpretarea unei circumferințe a taliei, important este că aceasta cuprinde ambele depozite abdominale. O valoare mare nu precizează care dintre ele predomină, dar corelează suficient de bine cu depozitul visceral pentru a fi utilă în practică.

Pentru o persoană cu grăsime distribuită predominant pe șolduri și coapse, categoria supraponderal descrie un risc mai mic decât la o persoană cu aceeași cifră și grăsime abdominală. Aceasta este una dintre explicațiile eterogenității acestei categorii.

Pentru urmărirea unei intervenții, consecința este încurajatoare: primele depozite care scad sunt cele mai nocive. Beneficiile metabolice apar înaintea unei schimbări vizibile a aspectului sau a categoriei, pentru că grăsimea hepatică și viscerală răspund rapid.

Pentru evaluarea prin plicometrie, limita trebuie cunoscută: metoda nu vede depozitul visceral. O estimare a procentului de grăsime care pare liniștitoare nu exclude un risc metabolic abdominal, iar talia trebuie măsurată separat.

Ce completează estimarea depozitului subcutanat

Circumferința taliei, pentru suma depozitelor abdominale.

Raportul talie-înălțime, ajustat la statură.

Glicemia și profilul lipidic.

Enzimele hepatice, pentru suspiciunea de grăsime ectopică.

Tensiunea arterială.

Tiparul de distribuție, prin raportul talie-șold.

Factori care influențează cantitatea și distribuția depozitului subcutanat

Sexul biologic.

Statusul hormonal, în special estrogenic.

Vârsta și menopauza.

Genetica distribuției.

Balanța energetică pe termen lung.

Capacitatea de expansiune a depozitului.

Nivelul de activitate fizică.

Stresul cronic și somnul insuficient.

Întrebări frecvente

Ce este țesutul adipos subcutanat?

Stratul de grăsime situat imediat sub piele, deasupra fasciei musculare. Reprezintă cea mai mare parte a masei grase la majoritatea oamenilor.

Prin ce diferă de cel visceral?

Prin localizare, drenaj venos și comportament metabolic. Cel visceral își drenează produșii direct în vena portă, spre ficat; cel subcutanat drenează în circulația sistemică, cu efect mult mai mic.

Este mai puțin nociv?

Da, la aceeași cantitate totală de grăsime, depozitul subcutanat — în special cel de pe șolduri și coapse — se asociază cu un profil metabolic mai favorabil decât cel visceral.

Toate depozitele subcutanate sunt la fel?

Nu. Cel abdominal are activitate lipolitică mai mare și un profil inflamator mai apropiat de cel visceral. Cel gluteofemural este mai inert metabolic și mai stabil.

Ce este capacitatea de expansiune?

Capacitatea depozitului subcutanat de a prelua surplusul energetic. Când se epuizează, apar hipertrofia adipocitelor, hipoxia și inflamația, iar surplusul se depune ectopic — în ficat, în mușchi, în pancreas.

De ce unii oameni cu multă grăsime au un profil metabolic bun?

Pentru că depozitul lor subcutanat a putut prelua surplusul. Diferența nu este cantitatea de grăsime, ci unde a fost posibil să se depună. Această ipoteză explică o observație altfel paradoxală.

Plicometria îl măsoară?

Da, și doar pe el. Plicometria și estimarea din circumferințe măsoară exclusiv depozitul subcutanat, deci o persoană cu pliuri subțiri și grăsime viscerală importantă nu este identificată.

Ce măsurătoare acoperă lipsa?

Circumferința taliei, pentru că surprinde suma celor două depozite abdominale. Pentru distincția dintre ele sunt necesare metode imagistice.

Liposucția aduce beneficii metabolice?

Studiile care au comparat îndepărtarea mecanică a depozitului subcutanat cu scăderea în greutate au arătat că modificarea sensibilității la insulină apare la pierderea de grăsime viscerală, nu la reducerea celei subcutanate.

De ce unele populații au praguri mai joase?

Pentru că capacitatea de expansiune a depozitului subcutanat nu este distribuită egal. Nu cantitatea de grăsime diferă, ci capacitatea depozitului de a o prelua fără consecințe metabolice.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Depozitul de grăsime de sub piele Depozitul visceral
Un profil metabolic mai favorabil Absența riscului metabolic
Capacitatea de stocare a surplusului Cantitatea totală de grăsime
Tiparul de distribuție, prin localizare Grăsimea ectopică din organe
Ce estimează plicometria Riscul metabolic abdominal

Greșeli frecvente de interpretare

Tratarea grăsimii ca o entitate unică

Depozitele au comportamente metabolice diferite în funcție de localizare. Diferența de drenaj venos — sistemic față de portal — este explicația anatomică a întregii diferențe de risc.

Interpretarea unei plicometrii liniștitoare ca absență a riscului

Metoda nu vede depozitul visceral. O estimare bună a procentului de grăsime nu exclude un risc metabolic abdominal, iar talia trebuie măsurată separat.

Presupunerea că depozitul subcutanat este inofensiv

Cel abdominal are activitate lipolitică mai mare și un profil inflamator apropiat de cel visceral. Doar depozitul gluteofemural este cel mai inert metabolic.

De ce contează

Ideea că grăsimea subcutanată protejează este, probabil, cea mai contraintuitivă din acest domeniu și una dintre cele mai bine susținute. Nu este un depozit pasiv de surplus, ci un tampon: cât timp funcționează, surplusul energetic merge unde face cel mai puțin rău. Când se saturează, aceeași energie ajunge în ficat, în mușchi și în pancreas, unde declanșează rezistența la insulină. Din această perspectivă, întrebarea utilă nu este cât de multă grăsime are cineva, ci dacă are unde să o pună.

Concluzie

Țesutul adipos subcutanat este stratul de grăsime situat imediat sub piele și reprezintă cea mai mare parte a masei grase. Se deosebește funcțional de cel visceral prin drenaj venos: cel subcutanat drenează în circulația sistemică, nu în vena portă, cu un efect mult mai mic asupra ficatului. Depozitul gluteofemural este cel mai inert metabolic și se asociază cu profilul cel mai favorabil. Capacitatea lui de expansiune are rol protector: când se epuizează, surplusul se depune ectopic. Plicometria măsoară exclusiv acest depozit, nu pe cel visceral.

Referințe

Tchernof A, Després JP. Pathophysiology of human visceral obesity: an update. Physiological Reviews. 2013;93(1):359–404. doi:10.1152/physrev.00033.2011

Susține diferențele de drenaj venos, de activitate lipolitică și de profil inflamator între depozitul subcutanat și cel visceral.

Virtue S, Vidal-Puig A. Adipose tissue expandability, lipotoxicity and the Metabolic Syndrome — an allostatic perspective. Biochimica et Biophysica Acta. 2010;1801(3):338–349. doi:10.1016/j.bbalip.2009.12.006

Susține ipoteza capacității de expansiune a depozitului subcutanat și rolul ei protector față de depunerea ectopică a surplusului energetic.

Karpe F, Pinnick KE. Biology of upper-body and lower-body adipose tissue — link to whole-body phenotypes. Nature Reviews Endocrinology. 2015;11(2):90–100. doi:10.1038/nrendo.2014.185

Susține diferențele funcționale dintre depozitul subcutanat abdominal și cel gluteofemural și asocierea celui din urmă cu un profil metabolic mai favorabil.

Sun K, Kusminski CM, Scherer PE. Adipose tissue remodeling and obesity. Journal of Clinical Investigation. 2011;121(6):2094–2101. doi:10.1172/JCI45887

Susține descrierea hipertrofiei adipocitare, a hipoxiei locale, a inflamației și a fibrozei care apar la saturarea capacității de stocare.

Termeni corelați

Adipocit, Masă grasă, Compoziție corporală, Circumferința taliei, Plicometrie

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00