Clasificarea NOVA

35 « Back to Glossary Index

(știința alimentației, epidemiologie nutrițională, sănătate publică)

Clasificarea NOVA este un sistem de categorizare a alimentelor după gradul de procesare industrială, dezvoltat de Carlos Monteiro și grupul său de la Universitatea São Paulo (Brazilia), publicat în forma actuală în 2016 și actualizat în 2019. Împarte alimentele în patru grupuri pe baza naturii, extensiunii și scopului procesării industriale aplicate: grupa 1 (alimente neprocesate sau minim procesate), grupa 2 (ingrediente culinare procesate), grupa 3 (alimente procesate) și grupa 4 (alimente și băuturi ultraprocesate). A câștigat acceptare largă în cercetarea epidemiologică nutrițională și în politicile de sănătate publică din mai multe țări, dar a primit și critici substantiale din partea cercetătorilor în știința alimentelor privind validitatea sa științifică ca sistem de clasificare tehnic.

Cele patru grupe NOVA

•  Grupa 1 — alimente neprocesate sau minim procesate: fructe, legume, carne, pește, ouă, lapte, cereale, leguminoase, nuci în stare naturală sau supuse unor procese minimale (spălare, tăiere, fierbere, pasteurizare, congelare, fermentare simplă); nu conțin ingrediente adăugate; scopul procesării este de a face alimentul mai accesibil, sigur sau stabil, fără a-i modifica fundamental compoziția

•  Grupa 2 — ingrediente culinare procesate: uleiuri, grăsimi, făinuri, paste, zahăr, sare, oțet, amidon — substanțe extrase din alimente sau din natură și utilizate în bucătărie pentru prepararea mâncărurilor din grupa 1; nu sunt consumate singure; scopul este de a condimenta, găti sau preserva alimentele de bază

•  Grupa 3 — alimente procesate: produse fabricate prin adăugarea ingredientelor din grupa 2 la alimentele din grupa 1 — brânzeturi, mezeluri simple, legume conservate în saramură, fructe în sirop, pâine și paste artizanale cu puține ingrediente; procesare cu scop de durabilitate, gust sau siguranță, dar fără ingrediente industriale complexe

•  Grupa 4 — alimente ultraprocesate (UPF — ultra-processed foods): formulații industriale cu cinci sau mai multe ingrediente, care includ substanțe nevândute în supermarketuri și neutilizate în gătitul casnic: arome artificiale, coloranți, emulgatori, stabilizatori, îndulcitori, polioli, potențiatori de aromă, agenți de volum, antispumante; exemple: băuturi carbogazoase, snackuri ambalate, cereale pentru micul dejun cu adaos de zahăr, sosuri industriale, unele iaurturi cu adaosuri multiple, produse de panificație industriale, batoane de ciocolată de masă

•  Criteriul definitoriu al UPF — prezența ingredientelor industriale sau a substanțelor create prin hidrogenare, hidrolizare sau alte procedee chimice avansate în locul ingredientelor recunoscute din gătitul tradițional; accentul este pe formula produsului și ingredientele listate, nu pe parametrii tehnici ai procesului industrial aplicat

Contexte epidemiologice și clinice relevante

•  Asocierile epidemiologice cu UPF — studii prospective pe cohorte mari (NutriNet-Santé, UK Biobank, EPIC) au asociat consumul ridicat de UPF cu: mortalitate crescută de toate cauzele (Leon-Munoz et al., 2019), risc crescut de obezitate, diabet tip 2, sindrom metabolic, boli cardiovasculare, depresie și unele cancere; studiul NOVA în UK Biobank (Srour et al., BMJ, 2019) a arătat 12% risc mai mare de cancer la fiecare creștere de 10% a proporției de UPF în dietă; asocierile sunt independente de profilul nutrițional al produselor individuale — sugerând că ceva dincolo de nutrienți este relevant, posibil aditivii, matricea alimentară sau efectele pe microbiom

•  Criticile metodologice ale NOVA — IUFoST (International Union of Food Science and Technology) și alți cercetători au ridicat obiecții: criteriile de clasificare sunt definite imprecis (ce este o substanță industrială vs. tradițională nu are o delimitare tehnică clară); același aliment poate fi clasificat diferit de cercetători diferiți; procesarea este evaluată prin formulă, nu prin parametri tehnici măsurabili; clasificarea nu distinge între efectele benefice (pasteurizarea laptelui, fermentarea iaurtului) și cele potențial dăunătoare ale procesării; confundă diversitatea ingredientelor cu calitatea nutrițională și cu siguranța alimentară

•  NOVA în politicile naționale — Brazilia a integrat clasificarea NOVA în ghidul alimentar național (2014, primul ghid mondial care organizează recomandările pe baza procesării, nu a nutrienților); Ecuador, Peru, Uruguay și alte țări latino-americane au adoptat abordări similare; OMS și FAO citează NOVA în documentele de politici de sănătate publică, deși nu o adoptă ca standard oficial

clasificarea NOVA a produs un salt conceptual important în nutriția de sănătate publică — mutând atenția de la nutrienți individuali la aliment ca întreg și la procesarea industrială ca variabilă relevantă. contribuția sa la evidențierea consumului ridicat de UPF ca factor de risc asociat cu multiple boli cronice este reală și substanțiată de cercetări epidemiologice solide. limitele sale tehnice — imprecizia clasificării, confundarea formulei cu procesul, absența parametrilor măsurabili — sunt reale și nu trebuie ignorate. valoarea NOVA este mai mare ca instrument de politică de sănătate publică și de cercetare epidemiologică decât ca sistem de clasificare tehnic al procesării industriale.

« Back to Glossary Index