Curbă glicemică

84 « Back to Glossary Index

(diabetologie, nutriție clinică, fiziologie)

Curba glicemică descrie evoluția concentrației de glucoză din sânge în timp — de obicei pe un interval de 2–3 ore după consumul unui aliment sau al unei mese. Nu este doar o linie care urcă și coboară: fiecare parametru al său are o semnificație biologică distinctă și poate fi interpretat independent. Analiza curbei glicemice permite evaluarea răspunsului metabolic individual la alimente, identificarea tiparelor patologice și ghidarea intervențiilor dietetice și farmacologice.

Parametrii curbei glicemice

•  Glicemia bazală (à jeun) — punctul de pornire, înainte de masă; valori normale sub 100 mg/dL; 100–125 mg/dL = pre-diabet; peste 126 mg/dL la două măsurători = diabet zaharat tip 2; reflectă echilibrul gluconeogenezei hepatice și captarea bazală de glucoză de țesuturi

•  Vârful glicemic (peak postprandial) — nivelul maxim atins după masă, de obicei la 30–60 minute pentru alimente cu absorbție rapidă, la 60–90 minute pentru mese mixte; la persoane sănătoase rămâne sub 140 mg/dL la 2 ore; vârfuri repetate peste 160–180 mg/dL produc stres oxidativ vascular și glicozilarea proteinelor chiar în absența diabetului diagnosticat

•  Viteza de creștere — panta ascendentă a curbei; o creștere abruptă stimulează secreție insulinică compensatorie intensă, care poate produce hipoglicemie reactivă la 2–3 ore post-prandial; mai importantă decât valoarea absolută atinsă în evaluarea riscului de hipoglicemie reactivă

•  Aria de sub curbă (AUC — area under the curve) — suma totală a expunerii la glucoză pe întreaga perioadă măsurată; reflectă cantitatea totală de glucoză absorbită, nu doar vârful; modificarea secvenței alimentare reduce vârful fără a reduce semnificativ AUC — adică ordinea alimentelor modifică profilul temporal, nu cantitatea totală absorbită

•  Variabilitatea glicemică — amplitudinea oscilațiilor pe parcursul zilei și de la o zi la alta; măsurată prin CGM ca coeficient de variație (CV) sau time in range (TIR); variabilitate mare independent de valorile medii este asociată cu risc cardiovascular și deteriorare cognitivă

Contexte clinice relevante

•  Diagnosticul diabetului și pre-diabetului — curba glicemică în OGTT (test de toleranță orală la glucoză cu 75g glucoză) rămâne standardul de diagnostic; valorile la 2 ore sub 140 mg/dL = normal; 140–199 mg/dL = toleranță alterată la glucoză (pre-diabet); peste 200 mg/dL = diabet

•  Monitorizarea prin CGM — senzori subcutanați care trasează curba glicemică în timp real, la intervale de 1–5 minute, pe 7–14 zile; permite identificarea vârfurilor postprandiale, hipoglicemiilor nocturne și efectelor exercițiului, somnului și stresului pe glicemie

•  Evaluarea intervențiilor dietetice — compararea curbelor glicemice la aceleași mese consumate în ordine diferită, cu sau fără anumite alimente, este metodologia standard a studiilor despre secvența alimentară și glicemie

curba glicemică individuală este mai informativă decât orice tabel de indice glicemic. același aliment poate produce curbe radical diferite la persoane diferite, în funcție de microbiom, sensibilitate la insulină, oră și context al mesei. CGM a democratizat accesul la această informație individualizată — dar interpretarea ei fără context clinic poate produce anxietate nejustificată față de vârfuri fiziologice normale.

« Back to Glossary Index