Mielinizare

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neurobiologie | Dezvoltare | Neuroștiințe

Mielinizarea este procesul de formare a tecii de mielină în jurul axonilor, realizat de oligodendrocite în sistemul nervos central și de celulele Schwann în cel periferic. Teaca de mielină accelerează conducerea impulsului nervos prin conducere saltatorie și reduce consumul energetic al transmiterii. Procesul începe în viața intrauterină, se intensifică marcat în primii doi ani de viață și continuă, pentru anumite regiuni precum cortexul prefrontal, până în a treia decadă.

Mecanismul biologic

  • Un singur oligodendrocit mielinizează segmente din mai mulți axoni, iar viteza de conducere crește de până la o sută de ori față de fibrele nemielinizate
  • Nodurile Ranvier, spațiile dintre segmentele de mielină, concentrează canalele de sodiu și permit propagarea saltatorie a potențialului de acțiune
  • Sinteza mielinei necesită aport adecvat de acizi grași, colesterol, fier, vitamina B12 și iod, ceea ce leagă direct nutriția de dezvoltarea neurologică
  • Somnul, în special somnul activ la nou-născut, este asociat cu sinteza proteică crescută necesară mielinizării și formării sinapselor

Contexte clinice relevante

  • Deficitul de fier în primii ani de viață afectează mielinizarea și se asociază cu consecințe cognitive care pot persista după corectarea anemiei
  • Bolile demielinizante, precum scleroza multiplă, afectează mielina deja formată, cu încetinirea sau blocarea conducerii nervoase
  • Leucodistrofiile sunt boli genetice ale formării sau menținerii mielinei, cu debut frecvent în copilărie și evoluție progresivă
  • Mielinizarea tardivă a cortexului prefrontal explică maturizarea prelungită a controlului inhibitor și a capacității de autoreglare în adolescență
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00