Motilitate colonică

34 « Back to Glossary Index

(gastroenterologie, fiziologie, neuroștiințe)

Motilitatea colonică descrie ansamblul mișcărilor contractile ale peretelui muscular al colonului care realizează propulsia conținutului fecal de la cec la rect, absorbția apei și electroliților, și evacuarea periodică prin defecație. Spre deosebire de intestinul subțire — cu peristaltism regulat și rapid — colonul are un pattern de motilitate complex, cu mișcări de amestecare (haustrale), mișcări de propulsie lentă și mișcări de masă (high amplitude propagating contractions — HAPC) care evacuează conținut pe segmente lungi de colon. Disfuncția motilității colonice este mecanismul central al constipației și al diareei funcționale, și contribuie semnificativ la simptomele IBS.

Mecanismul biologic

•  Contracțiile haustrale — contracții segmentare necoordonate care amestecă conținutul colonic și favorizează absorbția apei; produc aspectul haustrațional al colonului la irigografie; durata în fiecare segment este prelungită (ore), permițând absorbție eficientă a apei

•  Mișcările de masă (HAPC) — contracții de amplitudine înaltă (>75 mmHg) propagate pe 20–40 cm de colon; apar de 1–3 ori pe zi, tipic dimineața (răspuns gastrocolic), și propulsează fecalele spre rect; inhibate de somn, exacerbate de trezire și de mese

•  Reflexul gastrocolic — mâncatul produce o contracție colică reflexă, mediată de gastrina și colecistokinina eliberate postprandial; explică nevoia de defecație la scurt timp după masă (mai ales micul dejun), fiziologică și mai pronunțată în IBS-D

•  Reglarea neurochimică — serotonina intestinală (5-HT3 și 5-HT4) inițiază și reglează peristaltismul colonic; VIP (peptida intestinală vasoactivă) și NO mediată de NANC (non-adrenergic non-cholinergic) produc relaxare; acetilcolina din neuronii colinergici produce contracție; substanța P, motilina și motilinul modulează motilitatea

•  Microbiomul și motilitatea — SCFA (în special propionatul) activează receptorii GPR41 pe celulele enteroendocrine colonice, stimulând secreția de PYY care reduce motilitatea colonică (efect de „frână ileală”); metanul produs de archaea metanogene reduce motilitatea colonică — mecanism implicat în constipație la pacienții cu IMO

Contexte clinice relevante

•  IBS-D vs. IBS-C — hipermotilitate colonică (HAPC mai frecvente, tranzit accelerat) în IBS-D; hipomotilitate colonică (HAPC rare, tranzit încetinit, timp de contact prelungit și absorbție excesivă de apă) în IBS-C; subtipul este identificat prin măsurarea timpului de tranzit colonic (markeri radioopaci, scintigrafie)

•  Constipația cronică — evaluată prin timp de tranzit colonic (normal <72 ore); tipuri: constipație cu tranzit lent (motilitate colonică redusă); disfuncție de evacuare (motilitate colonică normală, dar evacuare rectosigmoidiană deficitară — discoordonare anorectală)

•  Reflexul gastrocolic în IBS — amplificat față de persoanele sănătoase; produce crize de urgentă defecatorie postprandiale la pacienții cu IBS-D; medicamentele antispastice (mebeverina, trimebutina) reduc amplitudinea HAPC

•  Fibrele și motilitatea — fibrele insolubile cresc masa fecală și stimulează mecanoreceptorii colonici, accelerând tranzitul prin reflex de distensie; fibrele solubile (psyllium) formează gel care normalizează consistența scaunului în ambele direcții (diaree și constipație)

motilitatea colonică este mai complexă decât „tranzit rapid = diaree, tranzit lent = constipație” — este un sistem neuroendocrin cu reglare pe mai multe niveluri, influențat de microbiom, serotonina intestinală, SCFA, hormoni digestivi și sistemul nervos autonom. intervențiile pentru motilitatea colonică sunt mai eficiente când vizează mecanismul specific (serotonina în IBS-D, SCFA și fibre în constipație) decât când aplică remedii generice.

« Back to Glossary Index