Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Secreție bronșică

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Mucusul produs de glandele și celulele căilor aeriene, care captează particulele inhalate și este eliminat continuu.

Secreția bronșică este lichidul produs de celulele caliciforme și de glandele submucoase ale căilor aeriene. Conține apă în proporție de aproximativ 95%, mucine — glicoproteinele care îi dau vâscozitatea — plus proteine de apărare, electroliți, lipide și celule descuamate.

Producția este continuă și, în condiții normale, imperceptibilă: aproximativ 10–100 mililitri pe zi, transportați spre faringe și înghițiți fără a fi observați. Secreția devine vizibilă doar când cantitatea crește sau când transportul mucociliar este deficitar.

Pe scurt

Aproximativ 95% apă, plus mucine, proteine de apărare și electroliți.
Producția normală: 10–100 ml pe zi, înghițiți fără a fi observați.
Vâscozitatea depinde în primul rând de conținutul în apă.
Culoarea verde sau galbenă nu indică infecție bacteriană.
Sângele în expectorație necesită întotdeauna evaluare medicală.

Ce face în formulă

Mucinele sunt glicoproteine foarte mari, puternic glicozilate, care formează o rețea legată prin punți disulfurice. Densitatea acestei rețele determină proprietățile reologice ale secreției — cât de vâscoasă și cât de elastică este.

Conținutul în apă este însă variabila dominantă. O creștere mică a concentrației de mucine, prin pierdere de apă, crește vâscozitatea disproporționat. De aceea hidratarea are efect direct pe proprietățile secreției, iar deshidratarea le deteriorează rapid.

Ce se poate și ce nu se poate citi din aspect

Culoarea

Secreția normală este transparentă sau ușor albicioasă. Culoarea galbenă sau verde provine din mieloperoxidaza eliberată de neutrofile — celulele inflamatorii. Prezența neutrofilelor indică inflamație, nu neapărat infecție bacteriană.

Aceasta este una dintre cele mai persistente confuzii din practica autoîngrijirii. Studiile pe pacienți cu bronșită acută arată că sputa colorată nu prezice un beneficiu al antibioticului, iar colorarea apare frecvent în infecțiile virale necomplicate. Culoarea singură nu este un criteriu de prescripție.

Cantitatea

Creșterea cantității are cauze diferite: hipersecreție prin iritație sau inflamație, hiperplazie a celulelor secretoare în bronșita cronică, sau acumulare din cauza unui transport mucociliar deficitar.

Bronhoreea — producția de peste 100 ml pe zi — este rară și are un diagnostic diferențial restrâns, care include carcinomul bronhioloalveolar. O cantitate mare, persistentă, nu este o situație de autoîngrijire.

Consistența

O secreție groasă, greu de eliminat, sugerează deshidratare — sistemică sau a stratului periciliar. Este situația în care hidratarea și umidificarea au cel mai clar efect.

O secreție spumoasă și rozată are o semnificație complet diferită: sugerează edem pulmonar. Este o urgență, nu o variație de consistență.

Sângele

Hemoptizia — sânge în expectorație — are un spectru larg de cauze, de la ruperea unui capilar în timpul unui acces de tuse până la bronșiectazii, tuberculoză, embolie pulmonară sau neoplazie.

Nu există o cantitate de sânge în expectorație care să fie în mod sigur banală la o primă apariție. Evaluarea medicală este necesară, independent de cantitate și de starea generală.

Ce se știe despre siguranță

Hidratarea adecvată este măsura cu cel mai bun raport efect-risc pentru proprietățile secreției, pentru că vâscozitatea depinde în primul rând de conținutul în apă.

Suprimarea tusei la un pacient cu secreție abundentă este contraproductivă: tusea este mecanismul de eliminare când transportul mucociliar nu este suficient. Antitusivele au indicație în tusea seacă, nu în cea productivă.

Cine ar trebui să fie atent

Sângele în expectorație necesită evaluare medicală la prima apariție, independent de cantitate.

Secreția spumoasă și rozată sugerează edem pulmonar și este o urgență.

O cantitate mare de secreție, persistentă, sau o schimbare durabilă a caracteristicilor ei necesită evaluare, nu automedicație.

Culoarea galbenă sau verde nu justifică, singură, un antibiotic. Este un marker de inflamație, nu de infecție bacteriană.

Întrebări frecvente

Cât mucus produce normal o persoană?

Aproximativ 10–100 ml pe zi, transportați spre faringe și înghițiți fără a fi observați. Secreția devine vizibilă doar când cantitatea crește sau când transportul mucociliar este deficitar.

Secreția verde înseamnă infecție bacteriană?

Nu. Culoarea provine din mieloperoxidaza neutrofilelor și indică inflamație. Apare frecvent în infecțiile virale necomplicate, iar studiile arată că sputa colorată nu prezice un beneficiu al antibioticului.

De ce devine groasă?

Pentru că își pierde apa. Vâscozitatea depinde în primul rând de conținutul în apă, iar o creștere mică a concentrației de mucine o crește disproporționat. De aceea hidratarea are efect direct.

Ce înseamnă sângele în expectorație?

Poate veni de la un capilar rupt în timpul tusei, dar și de la bronșiectazii, tuberculoză, embolie pulmonară sau neoplazie. Nu există o cantitate sigur banală la prima apariție — evaluarea este necesară.

Ar trebui să îmi opresc tusea productivă?

Nu. Tusea este mecanismul de eliminare când transportul mucociliar nu este suficient. Antitusivele au indicație în tusea seacă; la secreție abundentă, suprimarea tusei este contraproductivă.

Ce înseamnă secreția spumoasă și rozată?

Sugerează edem pulmonar. Este o urgență medicală, nu o variație de consistență.

Confuzii frecvente

„Verde înseamnă antibiotic”

Culoarea reflectă prezența neutrofilelor, deci inflamație, și apare frecvent în infecțiile virale. Studiile pe bronșita acută nu arată un beneficiu al antibioticului la pacienții cu spută colorată.

„Mai puțin mucus este mai bine”

Producția continuă este necesară: captează particulele inhalate și conține proteine de apărare. Problema este cantitatea excesivă sau transportul deficitar, nu existența secreției.

„Un antitusiv rezolvă tusea cu secreții”

Suprimă exact mecanismul care elimină secreția. Antitusivele au indicație în tusea seacă iritativă — la tusea productivă lucrează împotriva obiectivului.

Concluzie

Secreția bronșică este aproape în întregime apă, iar proprietățile ei depind în primul rând de cât de hidratată este. Producția continuă este normală și necesară.

Culoarea nu distinge infecția virală de cea bacteriană. Ce necesită evaluare este sângele, cantitatea foarte mare, consistența spumoasă și rozată, sau o schimbare durabilă a caracteristicilor.

Referințe

Fahy JV, Dickey BF. „Airway mucus function and dysfunction.” New England Journal of Medicine, 2010.

Susține compoziția secreției bronșice, rolul mucinelor în proprietățile reologice, volumul normal produs zilnic și dependența vâscozității de conținutul în apă.

Altiner A, Wilm S, Däubener W et al. „Sputum colour for diagnosis of a bacterial infection in patients with acute cough.” Scandinavian Journal of Primary Health Care, 2009.

Susține faptul că culoarea sputei nu este un indicator fiabil de infecție bacteriană la pacienții cu tuse acută.

Butler CC, Kelly MJ, Hood K et al. „Antibiotic prescribing for discoloured sputum in acute cough/lower respiratory tract infection.” European Respiratory Journal, 2011.

Susține absența unui beneficiu al antibioticului la pacienții cu spută colorată în infecțiile acute ale căilor respiratorii inferioare.

Termeni corelați

Mucoasă respiratorie, Mucolitic, Expectorant, Căi respiratorii superioare, Bronhodilatator

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00