Sindrom de arsură bucală

(categorie: stomatologie, neurologie)

Sindromul de arsură bucală este o senzație de usturime sau arsură a limbii, a palatului sau a mucoasei bucale, în absența unor leziuni vizibile. Este mai frecvent la femeile aflate în perimenopauză și postmenopauză.

Este una dintre manifestările rar asociate tranziției, alături de senzația de gură uscată și de modificarea percepției gustative.

Cum funcționează

Estrogenul și androgenii acționează asupra mai multor epitelii și anexe, nu doar asupra celor genitale. Mucoasa bucală are receptori pentru acești hormoni, iar modificarea lor influențează trofica și sensibilitatea locală.

Scăderea fluxului salivar contribuie direct. O mucoasă mai puțin lubrifiată devine mai vulnerabilă la iritație mecanică și chimică, iar senzația de arsură apare fără o leziune identificabilă.

Componenta neuropatică este considerată importantă. Modificări ale fibrelor nervoase senzitive din mucoasă pot produce percepția de arsură în absența unui stimul real.

Nu toate cazurile au legătură cu tranziția. Deficitele de fier, de vitamina B12, de folat și de zinc, candidoza orală, diabetul, unele medicamente și bruxismul produc tablouri asemănătoare.

Cauze care trebuie excluse

Deficite nutriționale

Fier, vitamina B12, folat și zinc produc tablouri asemănătoare și sunt corectabile.

Candidoza orală

Poate produce arsură și trebuie exclusă înainte de a stabili diagnosticul.

Xerostomia și medicamentele

Numeroase medicamente reduc fluxul salivar și agravează simptomul.

Diabetul

Merită evaluat, atât ca factor favorizant, cât și prin neuropatia asociată.

Relevanță clinică

Diagnosticul se pune prin excludere. Înainte de a atribui simptomul tranziției, se verifică deficitele nutriționale, candidoza orală, diabetul, medicația în curs și factorii mecanici locali.

Verificarea deficitului de fier are un randament deosebit la această vârstă, întrucât menstruațiile abundente din perimenopauză pot epuiza rezervele cu ani înainte ca hemoglobina să scadă.

Managementul este simptomatic și include măsuri de ameliorare a xerostomiei, evitarea iritantelor — alimente acide, condimentate, alcool, tutun, ape de gură cu alcool — și, în formele persistente, tratament neuropatic.

Componenta anxioasă poate amplifica percepția, iar abordarea care ține cont de acest aspect are rezultate mai bune decât cea strict locală.

Pentru o cititoare, informația utilă este că simptomul nu este imaginar și nu este banal. Este documentat, are cauze verificabile și merită o evaluare, nu o liniștire generală.

Ce se evaluează

Feritina, vitamina B12, folatul și zincul.

Examinarea cavității bucale pentru candidoză și leziuni.

Glicemia.

Revizuirea medicației care reduce fluxul salivar.

Factorii mecanici locali: proteze, bruxism, iritante alimentare.

Factori care influențează intensitatea simptomului

Fluxul salivar.

Deficitele nutriționale.

Medicamentele care produc xerostomie.

Alimentele acide, condimentate și alcoolul.

Fumatul.

Anxietatea.

Factorii mecanici locali.

De ce contează

Este unul dintre simptomele cel mai des respinse ca „nu se vede nimic, deci nu e nimic” — deși are cauze verificabile, dintre care cele nutriționale sunt corectabile.

Pe Healthwise, apare în explicarea simptomelor rar asociate perimenopauzei și în evaluarea deficitelor nutriționale.

Concluzie

Sindromul de arsură bucală este o senzație de usturime a mucoasei bucale în absența leziunilor vizibile, mai frecventă în perimenopauză și postmenopauză.

Ce trebuie reținut: diagnosticul se pune prin excludere — deficite nutriționale, candidoză orală, diabet, medicație — iar verificarea fierului are randament deosebit la această vârstă.