Aspirina în prevenția primară: ce s-a schimbat după studiile ASPREE, ARRIVE și ASCEND

Aspirina în prevenția primară înseamnă administrarea zilnică a unei doze mici de acid acetilsalicilic la persoane care nu au avut niciodată infarct, accident vascular cerebral ischemic sau altă boală aterosclerotică manifestă, cu scopul de a preveni primul eveniment cardiovascular. Mecanismul este inhibarea ireversibilă a enzimei COX-1 din trombocite, care reduce formarea cheagurilor arteriale, dar scade în aceeași măsură capacitatea organismului de a opri o sângerare. Studiile ASPREE, ARRIVE și ASCEND, publicate în 2018, au arătat că la adulții vârstnici fără boală cardiovasculară cunoscută acest echilibru este, în general, nefavorabil: evenimentele cardiovasculare nu scad semnificativ, în timp ce hemoragiile majore cresc. Concluzia privește exclusiv prevenția primară, deoarece aspirina prescrisă după un infarct, un AVC ischemic sau un stent rămâne un tratament de prevenție secundară, care nu se întrerupe fără decizia medicului.

În multe familii, aspirina în doză mică face parte din rutina zilnică a părinților sau bunicilor. Un comprimat dimineața, după micul dejun, „pentru inimă”, „pentru circulație” sau „ca să nu facă un infarct”. Uneori, tratamentul a fost recomandat cu mulți ani în urmă. Alteori, a fost început din proprie inițiativă, după ce persoana a auzit că aspirina „subțiază sângele” și previne formarea cheagurilor.

La prima vedere, raționamentul pare corect. Dacă infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral ischemic pot apărea prin formarea unui tromb, iar aspirina reduce activitatea trombocitelor, administrarea zilnică ar trebui să scadă riscul acestor evenimente. Dar efectul asupra trombocitelor are două consecințe simultane: reduce capacitatea de formare a anumitor cheaguri și crește riscul de sângerare. Nu se poate obține una fără cealaltă, pentru că ambele decurg din aceeași acțiune farmacologică.

Pentru persoanele care au avut deja un infarct, un accident vascular cerebral ischemic sau anumite intervenții cardiovasculare, beneficiul tratamentului antiagregant este adesea important. Pentru o persoană care nu a avut niciodată un eveniment cardiovascular, balanța este diferită. Această distincție se numește prevenție primară versus prevenție secundară și reprezintă cheia de lectură a întregului articol.

În 2018, trei studii randomizate importante — ASPREE, ARRIVE și ASCEND — au schimbat modul în care este evaluată aspirina în prevenția primară. Dintre ele, ASPREE a fost deosebit de important pentru persoanele vârstnice: a inclus peste 19.000 de adulți în general sănătoși, majoritatea cu vârste de cel puțin 70 de ani, și a comparat administrarea zilnică a 100 mg de aspirină cu placebo. Rezultatul a contrazis o convingere răspândită: la vârstnicii fără boală cardiovasculară cunoscută, aspirina nu a redus semnificativ evenimentele cardiovasculare, dar a crescut hemoragiile majore.

Confuzia din jurul subiectului are o explicație simplă. Aceeași denumire comercială, aceeași doză și același comprimat sunt folosite în situații clinice complet diferite. O persoană de 75 de ani care ia aspirină după un infarct nu se află în aceeași situație cu o persoană de 75 de ani care ia aspirină doar pentru că are hipertensiune sau pentru că dorește să prevină primul infarct. Constatările ASPREE nu înseamnă că aspirina a devenit un medicament inutil sau că orice persoană în vârstă trebuie să întrerupă tratamentul. Înseamnă că indicația trebuie reevaluată în funcție de motivul pentru care medicamentul este administrat — iar diferența poate fi decisivă.

Aspirina pentru inimă după studiul ASPREE, în șapte idei

1. Aspirina în doză mică face trombocitele mai puțin „lipicioase”: previne unele cheaguri, dar sângerările se opresc mai greu.
2. Contează motivul pentru care se ia: după un infarct, un AVC sau un stent, folosul este de obicei clar.
3. La oamenii care nu au avut niciodată asemenea evenimente, folosul aspirinei este mic, iar sângerările rămân un risc real.
4. Studiul ASPREE, pe peste 19.000 de vârstnici sănătoși, nu a găsit mai puține infarcte cu aspirină, dar a găsit mai multe sângerări grave.
5. La persoanele cu diabet, aspirina a prevenit câteva infarcte și AVC-uri, dar a provocat aproape tot atâtea hemoragii importante.
6. Urmărite până la zece ani, persoanele vârstnice care au luat aspirină nu au fost protejate nici de cancer, nici de demență.
7. Cine ia aspirină de ani de zile are nevoie de o discuție cu medicul despre motivul tratamentului, nu de o oprire bruscă.

Cum acționează aspirina asupra trombocitelor: COX-1, tromboxanul A2 și efectul de 7–10 zile

Aspirina, denumită farmacologic acid acetilsalicilic, este un medicament utilizat de peste un secol. În doze mai mari, are efecte analgezice, antipiretice și antiinflamatoare. În doze mici, principalul efect urmărit în prevenția cardiovasculară este inhibarea agregării plachetare, adică reducerea capacității trombocitelor de a se lipi unele de altele.

Trombocitele, numite și plachete sanguine, sunt fragmente celulare care participă la hemostază, procesul prin care organismul limitează pierderea de sânge atunci când un vas este lezat. În mod normal, trombocitele aderă la zona lezată, se activează și se agregă, contribuind la formarea unui dop hemostatic. Acest mecanism este indispensabil supraviețuirii: fără el, orice leziune minoră a unui vas ar putea deveni o sângerare greu de controlat. Dar în anumite condiții, activarea trombocitelor poate contribui la formarea unui tromb în interiorul unei artere, acolo unde nu există nicio rană de închis.

Tromboxanul A2, semnalul prin care trombocitele se cheamă unele pe altele

Tromboxanul A2 este o moleculă lipidică produsă de trombocite din acid arahidonic. Are două acțiuni relevante: favorizează activarea și agregarea altor trombocite, amplificând formarea dopului, și contribuie la vasoconstricție, adică la îngustarea vasului. Producerea tromboxanului A2 depinde de o enzimă numită ciclooxigenază-1, sau COX-1. Odată inhibată această enzimă, trombocitul pierde una dintre căile prin care își amplifică propria activare și pe cea a vecinilor săi.

Acetilarea ireversibilă a COX-1: de ce efectul nu se oprește odată cu pastila

Aspirina acetilează ireversibil COX-1 din trombocite, adică atașează permanent o grupare chimică la enzimă, blocându-i situsul activ. Această modificare reduce sinteza tromboxanului A2 și, implicit, capacitatea trombocitelor de a participa la anumite procese de agregare. Efectul este ireversibil pentru trombocitul respectiv.

Trombocitele nu au nucleu și nu pot sintetiza eficient o nouă cantitate de COX-1 care să înlocuiască enzima inactivată. Prin urmare, efectul antiagregant persistă pe durata de viață a trombocitului, aproximativ 7–10 zile, chiar dacă aspirina însăși dispare din sânge în câteva ore. Organismul produce însă continuu trombocite noi, astfel că recuperarea funcției plachetare după oprirea aspirinei este progresivă, nu instantanee: în fiecare zi, o parte din populația de trombocite este înlocuită cu celule nou formate, neinhibate.

De ce sunt suficiente 75–100 mg pe zi

Inhibarea COX-1 plachetare este obținută la doze relativ mici de acid acetilsalicilic. Aspirina absorbită din intestin trece mai întâi prin circulația portală, unde întâlnește trombocitele înainte de a fi metabolizată în ficat, iar efectul se acumulează de la o zi la alta. În practica cardiovasculară sunt utilizate frecvent doze de 75–100 mg pe zi, în funcție de indicație și de recomandările locale. Creșterea dozei nu aduce automat un beneficiu antiagregant suplimentar relevant, dar poate amplifica unele efecte adverse, în special pe cele digestive.

De ce o doză fixă nu se potrivește tuturor: greutatea corporală și răspunsul la aspirină

Studiile clasice de prevenție au testat aproape întotdeauna o singură doză pentru toți participanții, indiferent de talie. O analiză pe date individuale, publicată în The Lancet în 2018 de echipa lui Peter Rothwell de la Universitatea Oxford, a reanalizat zece studii de prevenție primară cu peste 117.000 de participanți și a pus întrebarea pe care cercetarea o ocolise: răspunde la fel un om de 55 de kilograme și unul de 95 de kilograme la aceeași doză de 75–100 mg?

Rezultatul a fost surprinzător. Dozele mici au redus evenimentele cardiovasculare la persoanele cu greutate între aproximativ 50 și 69 de kilograme, dar nu au avut un efect protector demonstrabil la cei de 70 de kilograme sau peste, categorie care includea majoritatea bărbaților și aproape jumătate dintre femei. Dozele mai mari au arătat tiparul invers, iar la persoanele foarte ușoare, cu doză relativ mare raportată la greutate, au apărut semnale de risc suplimentar. Riscul de sângerare majoră a crescut la aproape toate categoriile de greutate.

Analiza nu a schimbat recomandările oficiale și nu justifică ajustarea dozei din proprie inițiativă. Este o analiză retrospectivă a unor studii mai vechi, nu un studiu randomizat construit pentru această întrebare. Contribuția ei este conceptuală: arată că răspunsul la aspirină variază între persoane și că beneficiul modest observat în prevenția primară ar putea ține, parțial, de o doză nepotrivită pentru unii dintre participanți. Autorii au observat și că formularea gastrorezistentă poate reduce cantitatea de substanță absorbită, mai ales la persoanele cu greutate mai mare. Conceptul de „rezistență la aspirină”, discutat frecvent în literatura cardiologică, are o parte din explicație tocmai în aceste diferențe de absorbție, de greutate și de producție a trombocitelor. Pentru cititor, mesajul practic este că același comprimat nu produce același efect la toți oamenii — încă un motiv pentru care decizia aparține medicului, nu rutinei.

Aspirina nu subțiază sângele: diferența dintre antiagregante și anticoagulante

Expresia „subțiază sângele” este frecvent utilizată, dar este imprecisă. Aspirina nu diluează sângele și nu reduce direct vâscozitatea sa în sensul obișnuit al termenului. Ea modifică funcția trombocitelor. Din acest motiv, este clasificată drept antiagregant plachetar.

Antiagregantele acționează predominant asupra activării și agregării trombocitelor. Anticoagulantele acționează asupra unor componente ale cascadei coagulării, lanțul de proteine din plasmă care transformă fibrinogenul în fibrină și consolidează cheagul. Exemplele de anticoagulante includ warfarina, apixabanul, rivaroxabanul și dabigatranul. Ambele clase pot reduce riscul anumitor evenimente trombotice, dar au mecanisme și indicații diferite și nu sunt interschimbabile.

De exemplu, aspirina nu reprezintă un substitut adecvat pentru anticoagularea indicată în majoritatea situațiilor de fibrilație atrială cu risc tromboembolic relevant. Cheagurile care se formează în atriul stâng, în zone cu flux sanguin lent, depind mai mult de cascada coagulării decât de trombocite, iar aspirina le previne mult mai slab decât un anticoagulant.

Tabelul are rol orientativ; schemele combinate sau alegerea unui anumit medicament se stabilesc de medicul curant.

Fibrilația atrială: de ce aspirina nu este varianta mai blândă a anticoagulării

Timp de mulți ani, o parte importantă dintre persoanele vârstnice cu fibrilație atrială a primit aspirină în locul unui anticoagulant. Motivul părea rezonabil: anticoagularea cu warfarină presupunea controale frecvente ale INR-ului, interacțiuni numeroase cu alimente și medicamente și teama, foarte prezentă la pacienți și la familiile lor, de o sângerare gravă. Aspirina era percepută ca o protecție mai modestă, dar mai sigură, potrivită pentru cei considerați prea fragili pentru warfarină.

Studiul AVERROES, publicat în New England Journal of Medicine în 2011, a testat direct această presupunere. Au fost incluși 5.599 de pacienți cu fibrilație atrială și risc crescut de AVC, considerați nepotriviți pentru tratamentul cu warfarină. Jumătate au primit apixaban, un anticoagulant oral direct, iar cealaltă jumătate aspirină. Accidentul vascular cerebral și embolia sistemică au apărut la 1,6% pe an în grupul cu apixaban și la 3,7% pe an în grupul cu aspirină, o reducere a riscului de peste jumătate (HR 0,45). Comitetul de monitorizare a recomandat oprirea timpurie a studiului, pentru că diferența era deja clară.

Cel mai neașteptat rezultat a privit însă siguranța. Hemoragiile majore au fost de 1,4% pe an cu apixaban și de 1,2% pe an cu aspirină, o diferență care nu a fost semnificativă statistic. Hemoragiile intracraniene au fost la fel de rare în ambele grupuri: 11 cazuri cu apixaban, 13 cu aspirină. Cu alte cuvinte, aspirina nu a fost mult mai sigură, dar a protejat mult mai puțin.

Explicația ține de biologia cheagurilor din fibrilația atrială. În atriul stâng, mai ales în urechiușa stângă, sângele stagnează, iar trombul care se formează este bogat în fibrină, adică produsul final al cascadei coagulării. Trombocitele joacă un rol secundar în acest proces, motiv pentru care un antiagregant are un efect slab. Ghidurile actuale de fibrilație atrială nu mai recomandă aspirina pentru prevenția AVC-ului. Pentru o persoană cu fibrilație atrială care ia doar aspirină, discuția cu medicul despre anticoagulare este cu atât mai importantă cu cât vârsta este mai înaintată.

Cum se formează un tromb într-o arteră coronară și unde intervine aspirina

Infarctul miocardic apare frecvent în contextul bolii aterosclerotice coronariene. Ateroscleroza presupune acumularea și modificarea unor particule lipidice în peretele arterial, asociate cu inflamație și formarea plăcilor aterosclerotice. Procesul durează ani sau decenii și poate rămâne fără simptome mult timp.

Unele plăci pot deveni instabile. Ruperea sau eroziunea unei plăci poate expune componente care activează trombocitele și coagularea. Se poate forma un tromb care reduce sau blochează fluxul sanguin către o regiune a miocardului. În această situație, inhibarea agregării plachetare poate reduce probabilitatea unor evenimente trombotice sau dimensiunea trombului format.

Dar mecanismul nu explică singur dacă aspirina este benefică pentru fiecare persoană. Trebuie cunoscută probabilitatea ca evenimentul să apară și probabilitatea ca tratamentul să provoace o hemoragie. Un mecanism corect din punct de vedere biologic poate produce un rezultat clinic neutru sau chiar nefavorabil, dacă evenimentul pe care îl previne este rar în populația tratată.

Aspirina în prevenția primară versus prevenția secundară: distincția care schimbă totul

Aceasta este distincția centrală a articolului, iar majoritatea neînțelegerilor din jurul aspirinei pornesc din confundarea celor două situații.

Prevenția primară: evitarea primului eveniment

Prevenția primară urmărește evitarea primului eveniment cardiovascular la o persoană fără boală cardiovasculară aterosclerotică clinic manifestă. De exemplu, o persoană poate avea hipertensiune arterială, colesterol LDL crescut, diabet sau poate fuma, dar să nu fi avut niciodată infarct, AVC ischemic sau alt eveniment aterosclerotic cunoscut. Această persoană poate avea un risc cardiovascular crescut, dar se află în categoria prevenției primare, în absența unei boli aterosclerotice deja diagnosticate care schimbă indicația.

Prevenția secundară: împiedicarea recurenței

Prevenția secundară urmărește reducerea riscului de recurență la persoane cu boală cardiovasculară aterosclerotică stabilită. Exemplele includ:

• infarct miocardic anterior;
• sindrom coronarian acut;
• anumite forme de boală coronariană cronică;
• angioplastie coronariană cu stent;
• AVC ischemic non-cardioembolic sau atac ischemic tranzitoriu, în situațiile în care este indicat tratamentul antiagregant;
• anumite forme de boală arterială periferică simptomatică.

Nu toate aceste situații necesită exact aceeași schemă. Uneori se utilizează aspirină singură, alteori o combinație temporară de antiagregante sau un alt medicament. Decizia aparține medicului.

De ce aceeași pastilă are un bilanț diferit în cele două situații

Riscul de eveniment cardiovascular viitor este, în general, mai mare la o persoană care a avut deja un eveniment aterotrombotic. Într-o populație cu risc mai mare, reducerea relativă a evenimentelor se poate traduce într-un beneficiu absolut mai important. În prevenția primară, unde riscul inițial poate fi mai mic, numărul evenimentelor prevenite poate fi redus. Dar riscul de hemoragie nu dispare. Aceeași acțiune farmacologică poate avea astfel un raport beneficiu-risc favorabil într-un context și nefavorabil în altul.

O comparație simplă ajută la înțelegere. Dacă din 1.000 de persoane netratate 100 ar face un infarct în cinci ani, o reducere relativă de 20% înseamnă 20 de infarcte evitate. Dacă din 1.000 de persoane doar 10 ar face un infarct, aceeași reducere relativă înseamnă 2 infarcte evitate. Numărul hemoragiilor suplimentare provocate de aspirină nu scade însă în aceeași proporție, pentru că depinde de vârstă, de mucoasa digestivă și de vasele cerebrale, nu de riscul de infarct. Cifrele sunt ilustrative, dar logica este cea pe care se sprijină toate recomandările actuale.

De ce aspirina a fost recomandată atât de mult timp pentru prevenția primară

Primele studii importante privind aspirina au fost realizate într-o perioadă în care prevenția cardiovasculară arăta diferit. Statinele nu erau utilizate la fel de frecvent. Controlul hipertensiunii, al dislipidemiei și al altor factori de risc era mai puțin eficient decât în practica actuală, iar fumatul era mult mai răspândit. În acel context, reducerea agregării plachetare putea aduce un beneficiu relativ important.

De la scoarța de salcie la Physicians’ Health Study: cum s-a născut reflexul „o aspirină pentru inimă”

Istoria aspirinei începe cu mult înaintea farmacologiei moderne. Scoarța și frunzele de salcie apar ca remedii pentru durere și febră în textele medicale ale Antichității, inclusiv în scrierile atribuite tradiției hipocratice, iar Dioscoride, Pliniu cel Bătrân și Galenus le menționează în lucrările lor. Salcia a rămas prezentă și în medicina populară europeană, inclusiv în cea românească, unde ceaiul de scoarță era folosit pentru „friguri”, adică febrele însoțite de frisoane.

Primul raport documentat după reguli apropiate de cele științifice îi aparține unui cleric englez, Edward Stone. În aprilie 1763, acesta i-a scris președintelui Royal Society despre efectul scoarței uscate de salcie asupra febrelor intermitente, după ce o încercase timp de cinci ani pe aproximativ 50 de persoane. Scrisoarea a fost citită în fața Societății și publicată în Philosophical Transactions. În secolul XIX, chimiștii au izolat salicina din scoarța de salcie și au obținut din ea acidul salicilic, eficient împotriva febrei și a durerilor reumatice, dar foarte iritant pentru stomac.

În 1897, în laboratoarele companiei Bayer, chimistul Felix Hoffmann a sintetizat o formă acetilată, mai bine tolerată, a acidului salicilic: acidul acetilsalicilic. Mai târziu, colegul său Arthur Eichengrün a susținut că el coordonase cercetarea, iar disputa privind paternitatea descoperirii nu a fost tranșată definitiv. Produsul a fost lansat în 1899 sub numele „Aspirin” și a devenit, timp de decenii, unul dintre cele mai folosite medicamente din lume, aproape exclusiv pentru durere și febră.

Legătura cu inima a apărut mult mai târziu. În anii 1950, Lawrence Craven, medic de familie din California, a raportat că pacienții săi care luau zilnic aspirină nu făceau infarct. Observația era necontrolată și nu putea demonstra nimic, dar a lansat ipoteza. Mecanismul a fost explicat în 1971, când farmacologul britanic John Vane a arătat că aspirina blochează sinteza prostaglandinelor, descoperire pentru care a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1982.

Apoi au venit studiile mari. ISIS-2, publicat în 1988 pe peste 17.000 de pacienți cu infarct acut, a arătat că aspirina administrată în primele 24 de ore de la debutul simptomelor scade semnificativ mortalitatea vasculară, iar acest rezultat a schimbat definitiv tratamentul infarctului. Un an mai târziu, Physicians’ Health Study, pe 22.071 de medici bărbați americani sănătoși, a raportat cu 44% mai puține infarcte la cei care luau 325 mg de aspirină o dată la două zile. Același studiu a arătat însă o tendință de creștere a AVC-ului hemoragic și nicio scădere a deceselor cardiovasculare. Women’s Health Study, publicat în 2005 pe aproape 40.000 de femei, nu a găsit nicio reducere a infarctului, ci doar o scădere a AVC-ului ischemic, însoțită de mai multe sângerări digestive care au necesitat transfuzie.

Metaanaliza Antithrombotic Trialists’ Collaboration din 2009, care a reunit datele individuale din studiile de prevenție primară și secundară, a arătat că în prevenția secundară aspirina reduce semnificativ evenimentele vasculare grave, în timp ce în prevenția primară reducerea era mică și însoțită de o creștere a sângerărilor majore digestive și extracraniene. De-a lungul timpului, ideea că aspirina poate preveni primul infarct s-a extins totuși în practica medicală și în recomandările populare, mai repede decât nuanțele din datele care o susțineau.

Ce s-a schimbat în ultimele două decenii

S-au schimbat atât dovezile, cât și tratamentele disponibile. Statinele reduc riscul cardiovascular la persoanele selectate corespunzător. Controlul tensiunii arteriale s-a îmbunătățit. Tratamentul diabetului a evoluat. Renunțarea la fumat și alte măsuri preventive sunt mai bine integrate în recomandările clinice.

Când riscul de infarct scade prin alte intervenții, beneficiul absolut suplimentar al aspirinei poate deveni mai mic. Riscul de sângerare rămâne însă prezent. Această schimbare explică de ce o recomandare care părea rezonabilă cu două sau trei decenii în urmă poate necesita reevaluare astăzi.

Studiul ASPREE: aspirina în prevenția primară la peste 19.000 de vârstnici sănătoși

ASPREE este abrevierea pentru Aspirin in Reducing Events in the Elderly. A fost un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, realizat în Australia și Statele Unite. Scopul său a fost să determine dacă administrarea zilnică de aspirină în doză mică poate prelungi perioada de viață fără dizabilitate la adulții vârstnici relativ sănătoși.

Cine a participat

Studiul a inclus 19.114 persoane. Majoritatea aveau cel puțin 70 de ani; în Statele Unite, criteriul de vârstă a fost de cel puțin 65 de ani pentru participanții afro-americani și hispanici. Participanții nu aveau boală cardiovasculară cunoscută, demență sau dizabilitate fizică persistentă care să limiteze independența. Au fost excluse și anumite persoane cu risc crescut de sângerare sau alte contraindicații.

Acest detaliu contează. ASPREE nu a testat aspirina la persoane care tocmai suferiseră un infarct. A testat-o ca metodă de prevenție primară la adulți vârstnici fără indicație cardiovasculară cunoscută pentru tratament antiagregant. Mai mult, excluderea persoanelor cu risc hemoragic evident înseamnă că, în practica reală, unde aceste persoane nu sunt excluse, riscul de sângerare poate fi chiar mai mare decât cel observat în studiu.

Ce tratament au primit și cât timp au fost urmăriți

Participanții au fost repartizați aleatoriu să primească aspirină 100 mg pe zi, sub formă de comprimate gastrorezistente, sau placebo. Au fost urmăriți o perioadă mediană de 4,7 ani. Studiul a fost oprit mai devreme decât fusese planificat, după ce analiza intermediară a arătat că probabilitatea de a demonstra un beneficiu era foarte mică.

De ce obiectivul principal a fost viața fără dizabilitate, nu infarctul

Obiectivul principal nu a fost doar reducerea infarctului. Cercetătorii au evaluat supraviețuirea fără dizabilitate, definită printr-un rezultat compozit care includea decesul, demența și dizabilitatea fizică persistentă. Această alegere reflecta o întrebare relevantă pentru persoanele vârstnice: nu doar dacă tratamentul previne un eveniment, ci dacă ajută persoana să trăiască mai mult, păstrându-și autonomia.

ASPREE: aspirina nu a îmbunătățit supraviețuirea fără dizabilitate

În analiza principală, rata evenimentelor care compuneau obiectivul primar a fost de aproximativ 21,5 evenimente la 1.000 de persoane-an în grupul cu aspirină și 21,2 evenimente la 1.000 de persoane-an în grupul placebo. Diferența nu a fost semnificativă statistic. Prin urmare, aspirina nu a demonstrat un beneficiu pentru obiectivul principal al studiului.

Ce înseamnă „persoane-an”

Este o unitate utilizată în cercetarea epidemiologică. O mie de persoane urmărite timp de un an contribuie cu aproximativ 1.000 de persoane-an. La fel, 200 de persoane urmărite timp de cinci ani contribuie cu aproximativ 1.000 de persoane-an, dacă urmărirea este completă. Ratele exprimate în persoane-an permit compararea evenimentelor în grupuri cu durate de urmărire variabile. Ele nu trebuie confundate cu procentele cumulative de persoane care au avut un eveniment pe întreaga durată a studiului.

ASPREE: infarctul și AVC-ul nu au scăzut semnificativ cu aspirina

În analiza evenimentelor cardiovasculare, care a inclus decesul de cauză cardiovasculară, infarctul nefatal, AVC-ul nefatal și spitalizarea pentru insuficiență cardiacă, rata a fost de 10,7 evenimente la 1.000 de persoane-an în grupul cu aspirină și de 11,3 evenimente la 1.000 de persoane-an în grupul placebo. Raportul riscurilor instantanee, sau hazard ratio, a fost 0,95, cu interval de încredere de 95% între 0,83 și 1,08. Diferența nu a fost semnificativă statistic.

Aceasta înseamnă că studiul nu a demonstrat o reducere clară a evenimentelor cardiovasculare prin aspirină în populația investigată.

Putem spune că aspirina nu a prevenit niciun infarct?

Nu ar fi o formulare corectă. Un studiu randomizat estimează efectul mediu într-o populație. Rezultatul nu arată ce s-ar fi întâmplat cu fiecare persoană în absența tratamentului. ASPREE nu a demonstrat un beneficiu cardiovascular net relevant în populația studiată, dar nu poate stabili retrospectiv că niciun participant nu a beneficiat individual.

Ce arată intervalul de încredere

Intervalul de încredere arată incertitudinea estimării. În ASPREE, intervalul pentru efectul cardiovascular a inclus atât posibilitatea unei reduceri moderate, cât și posibilitatea unei creșteri a riscului. Concluzia riguroasă este că nu s-a demonstrat o reducere semnificativă a evenimentelor cardiovasculare — nu că aspirina este biologic incapabilă să prevină tromboze.

ASPREE: hemoragiile majore au crescut cu 38%

Acesta a fost unul dintre rezultatele decisive. Rata hemoragiilor majore a fost de 8,6 evenimente la 1.000 de persoane-an în grupul cu aspirină și de 6,2 evenimente la 1.000 de persoane-an în grupul placebo. Hazard ratio a fost 1,38, cu interval de încredere de 95% între 1,18 și 1,62. Diferența a fost semnificativă statistic.

Cum se citește o creștere relativă de 38%

În populația studiată, grupul tratat cu aspirină a avut un risc relativ de hemoragie majoră cu aproximativ 38% mai mare decât grupul placebo, conform estimării HR. Dar trebuie prezentată și diferența absolută. Diferența dintre rate a fost de 2,4 hemoragii majore suplimentare la 1.000 de persoane-an, adică aproximativ 0,24 evenimente suplimentare la 100 de persoane-an. Nu înseamnă că 38% dintre participanți au avut o hemoragie.

De ce trebuie văzute împreună riscul relativ și riscul absolut

Riscul relativ descrie proporția schimbării. Riscul absolut descrie frecvența evenimentelor în populația studiată. Ambele sunt necesare pentru interpretarea corectă: un risc relativ mare aplicat unui eveniment rar produce puține cazuri, iar un risc relativ modest aplicat unui eveniment frecvent poate produce multe. În cazul ASPREE, important este că, pe aceeași scală absolută, numărul hemoragiilor suplimentare nu a fost compensat de o scădere a evenimentelor cardiovasculare.

Valorile sunt rate raportate la 1.000 de persoane-an, nu procente cumulative. Definițiile obiectivelor diferă între rânduri.

ASPREE și mortalitatea: un rezultat neașteptat

ASPREE a identificat și o mortalitate generală mai mare în grupul cu aspirină în perioada studiului randomizat. În analiza publicată în 2018, mortalitatea cumulativă a fost de aproximativ 5,9% în grupul cu aspirină și 5,2% în grupul placebo. Diferența a fost determinată în mare parte de un număr mai mare de decese asociate cancerului. Autorii au subliniat că acest rezultat trebuie interpretat cu prudență, deoarece mortalitatea generală nu era obiectivul principal al studiului.

Rezultatul a atras atenția deoarece contrasta cu unele ipoteze anterioare despre posibilele efecte protectoare ale aspirinei asupra cancerului, formulate pe baza unor studii la adulți de vârstă mijlocie.

Ce au arătat datele ASPREE publicate în 2026 despre cancer

O analiză de urmărire pe termen mai lung, publicată în JAMA Oncology în 2026, a evaluat participanții ASPREE și extensia observațională ASPREE-XT, care i-a urmărit între 2018 și 2024. Urmărirea mediană combinată a fost de 8,6 ani. În acest interval au fost înregistrate 3.448 de cancere incidente și 1.173 de decese asociate cancerului.

Aspirina a redus incidența cancerului?

Nu a fost identificată o asociere semnificativă cu reducerea incidenței globale a cancerului: hazard ratio a fost 0,98, cu interval de încredere de 95% între 0,92 și 1,05. Pentru cancerul colorectal, hazard ratio a fost 1,01, cu interval de încredere între 0,84 și 1,21. Prin urmare, această analiză nu a demonstrat un efect preventiv asupra apariției cancerului colorectal la adulții vârstnici investigați.

Ce s-a întâmplat cu mortalitatea prin cancer

În analiza combinată pe termen lung, riscul de mortalitate prin cancer a rămas mai mare în grupul inițial repartizat la aspirină: hazard ratio a fost 1,15, cu interval de încredere între 1,03 și 1,29. Dar analiza perioadei de observație de după încheierea tratamentului randomizat, la cei aproape 15.000 de participanți fără cancer la finalul studiului, nu a identificat persistența unui efect semnificativ al repartizării inițiale asupra incidenței sau mortalității prin cancer. Cu alte cuvinte, nu a apărut un efect protector întârziat, dar nici un efect nociv care să continue după oprirea comprimatelor.

Cum trebuie interpretat acest rezultat

Cu prudență. Datele nu susțin inițierea aspirinei la vârstnici pentru prevenirea cancerului. În același timp, nu permit formularea simplistă că aspirina provoacă în mod direct cancer. Rezultatele arată că posibilele efecte oncologice ale aspirinei pot depinde de vârsta la inițiere, durata expunerii și alte caracteristici ale populației. O asociere observată cu mortalitatea prin cancer nu este echivalentă cu demonstrarea unui mecanism de carcinogeneză.

ASPREE și creierul: aspirina nu a prevenit demența și nici declinul cognitiv

O parte importantă din speranțele legate de aspirină la vârste înaintate privea creierul. Bolile cerebrovasculare, infarctele cerebrale mici și silențioase și inflamația cronică sunt implicate în declinul cognitiv și în unele forme de demență. Observații mai vechi sugeraseră că persoanele care folosesc antiinflamatoare ar putea avea un risc mai mic de boală Alzheimer. Era plauzibil, deci, ca un antiagregant cu efect antiinflamator să protejeze memoria și gândirea.

ASPREE a avut instrumentele necesare pentru a testa această ipoteză. Participanții au fost evaluați periodic prin teste standardizate de memorie, atenție, viteză de procesare și fluență verbală, iar cei cu suspiciune de demență au fost evaluați suplimentar de specialiști. Rezultatele, publicate în Neurology în 2020, au fost negative pe toată linia. Riscul de demență nu a diferit între grupuri (HR 1,03), nici riscul de boală Alzheimer probabilă (HR 0,96), nici cel de tulburare cognitivă ușoară (HR 1,12). Declinul cognitiv a evoluat la fel cu aspirină și cu placebo: 26,5 cazuri la 1.000 de persoane-an în grupul tratat, față de 25,6 în grupul placebo.

Autorii au recunoscut o limită reală: demența se dezvoltă pe parcursul multor ani, iar aproape cinci ani de tratament, început după 70 de ani, ar putea fi prea puțin sau prea târziu pentru a surprinde un eventual efect. Unii cercetători au sugerat că, dacă există o protecție, ea s-ar putea construi la vârsta mijlocie, mult înainte de momentul în care au fost recrutați participanții. Această ipoteză nu a fost demonstrată și nu poate fi folosită ca argument pentru începerea aspirinei. Pentru decizia practică, concluzia rămâne simplă: la vârstnicii sănătoși, aspirina nu și-a câștigat un loc ca metodă de protecție a memoriei, iar riscul de sângerare intracraniană, observat în același studiu, face ca balanța să încline și mai clar în aceeași direcție.

Studiul ARRIVE: aspirina la persoane cu risc cardiovascular estimat moderat

ARRIVE, publicat tot în 2018, a evaluat aspirina în prevenția primară la persoane considerate inițial cu risc cardiovascular moderat, fără diabet. Au participat 12.546 de persoane, care au primit aspirină 100 mg pe zi sau placebo. Durata mediană de urmărire a fost de aproximativ cinci ani.

Ce a arătat studiul

Obiectivul cardiovascular principal a apărut la 4,29% dintre participanții tratați cu aspirină și la 4,48% dintre participanții care au primit placebo. Diferența nu a fost semnificativă statistic: hazard ratio a fost 0,96, cu interval de încredere între 0,81 și 1,13.

Ce s-a întâmplat cu sângerările

Hemoragiile gastrointestinale au fost raportate la 0,97% dintre participanții tratați cu aspirină și la 0,46% dintre cei din grupul placebo. Majoritatea au fost ușoare, dar diferența a fost semnificativă statistic, iar riscul a fost aproximativ dublu.

Limita importantă a studiului ARRIVE

Riscul cardiovascular observat a fost mai mic decât cel anticipat la proiectarea studiului. Deși participanții fuseseră selectați ca având risc moderat, rata evenimentelor a fost mai apropiată de cea a unei populații cu risc redus, probabil și pentru că mulți primeau deja tratamente preventive moderne. Acest lucru a limitat capacitatea studiului de a răspunde definitiv la întrebarea privind beneficiul aspirinei în toate populațiile cu risc moderat.

Totuși, rezultatul a fost relevant pentru practica actuală: la persoanele cu risc relativ redus și tratament preventiv modern, beneficiul aspirinei poate fi dificil de demonstrat, în timp ce sângerările cresc.

Studiul ASCEND: aspirina în prevenția primară la persoanele cu diabet

Diabetul zaharat este asociat cu un risc crescut de boală cardiovasculară aterosclerotică. Prin urmare, a existat mult timp ipoteza că persoanele cu diabet ar putea beneficia în mod special de aspirină în prevenția primară. ASCEND a evaluat această ipoteză.

Studiul a inclus 15.480 de persoane cu diabet, dar fără boală cardiovasculară cunoscută. Participanții au primit aspirină 100 mg pe zi sau placebo. Durata medie de urmărire a fost de 7,4 ani, una dintre cele mai lungi din studiile moderne de prevenție primară.

Ce a arătat ASCEND

Evenimentele vasculare grave au apărut la 8,5% dintre participanții tratați cu aspirină și la 9,6% dintre participanții care au primit placebo. Aceasta a reprezentat o reducere relativă de aproximativ 12%, iar diferența a fost semnificativă statistic. ASCEND este, așadar, studiul care arată cel mai clar că aspirina poate preveni unele evenimente și în prevenția primară.

Și hemoragiile

Hemoragiile majore au apărut la 4,1% în grupul cu aspirină și la 3,2% în grupul placebo. Aceasta a reprezentat o creștere relativă de aproximativ 29%. Cele mai multe au fost hemoragii digestive și alte sângerări extracraniene.

Cum arată balanța în valori absolute

La aproximativ 1.000 de persoane urmărite pe durata studiului, aproximativ 11 evenimente vasculare grave au fost prevenite și aproximativ 9 hemoragii majore suplimentare au fost produse. Aceste rezultate nu înseamnă că un infarct și o hemoragie au întotdeauna aceeași gravitate, dar arată de ce beneficiul net trebuie evaluat, nu presupus.

ASPREE, ARRIVE și ASCEND: trei populații, aceeași concluzie despre aspirina în prevenția primară

Cele trei studii nu au investigat populații identice și nu au folosit exact aceleași obiective. Nu trebuie tratate ca trei replicări perfecte ale aceluiași experiment. Dar împreună au consolidat concluzia că aspirina nu trebuie prescrisă automat pentru prevenirea primului eveniment cardiovascular.

Studiul japonez JPPP: aceeași concluzie într-o populație cu alt profil de risc

Înaintea studiilor din 2018, un studiu realizat în Japonia ajunsese deja la o concluzie asemănătoare, într-o populație care diferă în mai multe privințe de cele din ASPREE, ARRIVE și ASCEND. Japanese Primary Prevention Project, cunoscut sub abrevierea JPPP, a fost publicat în JAMA în 2014. A inclus 14.658 de persoane cu vârste între 60 și 85 de ani, recrutate în peste 1.000 de cabinete de medicină primară, care aveau cel puțin un factor de risc cardiovascular: hipertensiune, dislipidemie sau diabet. Participanții au primit aspirină 100 mg pe zi sau nicio aspirină. Studiul a fost deschis, fără placebo, ceea ce reprezintă o limită metodologică.

Obiectivul principal, care cuprindea decesul de cauză cardiovasculară, AVC-ul nefatal și infarctul nefatal, a apărut la 2,8% dintre participanții tratați cu aspirină și la 3,0% dintre cei netratați, după cinci ani. Diferența nu a fost semnificativă (HR 0,94), iar studiul a fost oprit mai devreme, pentru că șansele de a demonstra un beneficiu erau foarte mici. Aspirina a redus infarctul nefatal (0,3% față de 0,6%) și atacul ischemic tranzitoriu, dar aceste câștiguri nu au schimbat rezultatul global.

Hemoragiile extracraniene grave, care au necesitat transfuzie sau internare, au apărut la 0,86% dintre participanții tratați cu aspirină și la 0,51% dintre ceilalți, un risc de aproape două ori mai mare (HR 1,85). Rezultatul are o semnificație particulară, pentru că în populațiile din Asia de Est proporția de accidente vasculare hemoragice este mai mare decât în Europa și America de Nord, ceea ce face riscul de sângerare cu atât mai relevant.

Importanța studiului JPPP stă în coerența cu restul dovezilor. Absența unui beneficiu net nu este o particularitate a vârstnicilor australieni și americani din ASPREE și nici a unei anumite definiții a riscului moderat, ca în ARRIVE. Același tipar, cu câteva evenimente ischemice evitate și mai multe sângerări grave, apare în populații cu genetică, alimentație, profil cardiovascular și sisteme medicale diferite. Când studii realizate pe continente diferite ajung la aceeași concluzie, încrederea în acea concluzie crește considerabil.

Ce au arătat metaanalizele despre aspirina în prevenția primară

Metaanalizele combină rezultatele mai multor studii pentru a estima mai precis efectele unui tratament. O metaanaliză importantă publicată în JAMA în 2019 a inclus 13 studii randomizate, cu peste 164.000 de participanți fără boală cardiovasculară cunoscută. Aspirina a fost asociată cu o reducere modestă a evenimentelor cardiovasculare, dar și cu o creștere a hemoragiilor majore.

Cât de mare a fost beneficiul și cât de mare riscul

Reducerea absolută estimată a riscului cardiovascular a fost de aproximativ 0,38 puncte procentuale pe durata urmăririi studiilor. Creșterea absolută a riscului de hemoragie majoră a fost de aproximativ 0,47 puncte procentuale. Aceste valori sunt estimări medii pentru populații și perioade de urmărire diferite și nu reprezintă riscul personal al fiecărui pacient. Ce arată ele este că, în medie, în prevenția primară, cele două talere ale balanței au greutăți foarte apropiate, iar uneori talerul riscului cântărește mai mult.

De ce reducerea relativă a infarctului nu este suficientă

Un beneficiu relativ poate părea impresionant chiar dacă numărul absolut de evenimente prevenite este mic. Dacă riscul inițial este redus, o reducere relativă moderată poate produce foarte puține evenimente evitate. În schimb, o hemoragie majoră poate avea consecințe severe. Evaluarea corectă presupune compararea beneficiilor și riscurilor în termeni absoluți.

Câți oameni trebuie tratați pentru un eveniment evitat — și câți pentru o hemoragie provocată

Epidemiologii folosesc doi indicatori care fac cifrele mult mai ușor de înțeles. Primul este numărul de pacienți care trebuie tratați pentru a preveni un eveniment, abreviat NNT, din engleză number needed to treat. Al doilea este numărul de pacienți tratați pentru care apare un efect advers suplimentar, abreviat NNH, de la number needed to harm. Ambele se calculează din diferența absolută de risc: cu cât diferența este mai mică, cu atât numărul de persoane tratate necesar este mai mare.

Aplicate la ASCEND, cifrele arată astfel. O diferență de aproximativ 1,1 puncte procentuale pentru evenimentele vasculare grave corespunde unui NNT de aproximativ 90: în medie, circa 90 de persoane cu diabet ar trebui să ia aspirină timp de aproximativ șapte ani pentru ca una să evite un infarct, un AVC sau un deces vascular. O diferență de aproximativ 0,9 puncte procentuale pentru hemoragiile majore corespunde unui NNH de aproximativ 110: la circa 110 persoane tratate, una ar avea o hemoragie majoră pe care altfel nu ar fi avut-o. În metaanaliza din JAMA, valorile medii au fost de același ordin de mărime, cu un NNT de aproximativ 265 și un NNH de aproximativ 210 pe durata medie de urmărire a studiilor.

În ASPREE, unde beneficiul cardiovascular nu a fost semnificativ, nu se poate calcula un NNT credibil. Riscul, în schimb, se poate estima: 2,4 hemoragii majore suplimentare la 1.000 de persoane-an înseamnă, pe durata mediană a studiului, aproximativ o hemoragie majoră suplimentară la 85–90 de vârstnici tratați. Aceste calcule sunt aproximări de populație, nu predicții individuale, iar valoarea lor reală stă în comparație. Când numărul celor care trebuie tratați pentru un beneficiu este apropiat de numărul celor tratați pentru o hemoragie, sau mai mare decât acesta, tratamentul de rutină nu mai poate fi justificat. Este exact întrebarea pe care un pacient o poate pune medicului: „Din 100 de oameni ca mine, câți câștigă și câți pierd?”

Valorile sunt aproximări calculate din diferențele absolute raportate de studii; nu reprezintă riscul individual al unei persoane.

De ce riscul de sângerare prin aspirină crește odată cu vârsta

Vârsta este asociată cu o serie de modificări care influențează vulnerabilitatea la hemoragie. Pot exista afecțiuni digestive, fragilitate vasculară, afectare renală, hipertensiune și utilizarea concomitentă a mai multor medicamente. Nu toate persoanele vârstnice prezintă acești factori, dar frecvența lor crește odată cu vârsta. Riscul de infarct crește și el odată cu vârsta, dar nu mai repede decât riscul de sângerare, astfel că, în ASPREE, beneficiul nu a compensat riscul.

Mucoasa digestivă

Aspirina reduce producția de prostaglandine protectoare în mucoasa gastrointestinală, care în mod normal stimulează secreția de mucus și bicarbonat și mențin fluxul sanguin local. În același timp, inhibarea agregării plachetare poate face ca o leziune existentă — o eroziune, un ulcer, un polip, un diverticul — să sângereze mai ușor sau mai mult.

Vasele cerebrale

Hemoragiile intracraniene pot apărea în contexte variate, inclusiv hipertensiune arterială și fragilitatea vaselor mici cerebrale, mai frecventă la vârste înaintate. Prin reducerea funcției plachetare, aspirina poate scădea capacitatea organismului de a limita o sângerare care altfel ar fi rămas mică.

Polimedicația

Persoanele vârstnice utilizează frecvent mai multe medicamente. Unele pot crește riscul de hemoragie sau pot interacționa cu aspirina. Exemplele includ anticoagulantele, alte antiagregante, anumite antiinflamatoare și corticosteroizii. Unele antidepresive, în special inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, pot contribui la creșterea riscului de sângerare, mai ales în asociere cu alte medicamente.

Unde poate provoca aspirina hemoragii

Hemoragia digestivă superioară

Poate apărea la nivelul stomacului sau duodenului. Manifestările pot include vărsături cu sânge, vărsături cu aspect de zaț de cafea sau scaune negre, lucioase, cu miros puternic. Uneori, sângerarea este ocultă și se manifestă doar prin anemie, oboseală sau dificultăți de respirație la efort.

Hemoragia digestivă inferioară

Poate apărea în colon sau în alte segmente ale tractului digestiv inferior. Aspirina poate agrava sângerarea provenită din leziuni preexistente, precum diverticulii, hemoroizii sau polipii.

Hemoragia intracraniană

Include mai multe tipuri de sângerare în interiorul craniului. Este o complicație mai rară decât unele hemoragii digestive, dar poate avea consecințe grave, inclusiv dizabilitate permanentă.

Hemoragiile după traumatisme

Inhibarea funcției trombocitelor poate influența sângerarea după traumatisme. La persoanele cu risc de cădere, acest aspect poate fi relevant, de exemplu în cazul unei lovituri la cap, deși riscul trebuie evaluat individual.

Căderile și fracturile: ce a arătat substudiul ASPREE-FRACTURE

Pornind de la efectele antiinflamatoare ale aspirinei și de la unele studii observaționale, cercetătorii au formulat ipoteza că aspirina ar putea proteja osul și ar putea reduce fracturile la vârstnici. Inflamația cronică de grad redus este implicată în pierderea de masă osoasă, iar prostaglandinele participă la remodelarea osului. Substudiul ASPREE-FRACTURE, publicat în JAMA Internal Medicine în 2022, a testat această ipoteză pe 16.703 participanți australieni din studiul ASPREE, cu vârste de cel puțin 70 de ani, urmăriți pe o perioadă mediană de 4,6 ani.

Rezultatul principal a fost neutru. Riscul primei fracturi nu a diferit între grupul cu aspirină și cel cu placebo (HR 0,97). În schimb, un obiectiv secundar a arătat o diferență neașteptată: căderile grave, definite drept căderi care au dus la internare, au fost mai frecvente în grupul cu aspirină, cu 884 de căderi față de 804. Raportul ratelor de incidență a fost 1,17, adică un risc cu aproximativ 17% mai mare. Rezultatele au rămas aceleași după ajustarea pentru factorii care influențează riscul de cădere și de fractură.

Mecanismul acestei asocieri nu este cunoscut. Autorii au discutat mai multe ipoteze, precum microsângerările cerebrale care afectează echilibrul sau anemia, care poate provoca amețeală și slăbiciune, dar niciuna nu a fost demonstrată. Ce contează în practică este combinația dintre cele două efecte. O persoană vârstnică care cade mai des și care, în același timp, are o capacitate redusă de a opri o sângerare are un risc mai mare ca o lovitură la cap să ducă la un hematom intracranian.

Pentru vârstnicii care au deja un risc crescut de cădere, din cauza fragilității, a tulburărilor de echilibru, a vederii slabe sau a medicamentelor care produc amețeală, aceste date adaugă încă un element în balanța deciziei despre aspirină. Ele nu înseamnă că aspirina este cauza fiecărei căderi, ci că, la această vârstă, efectele medicamentului se întâlnesc cu vulnerabilitățile organismului în moduri care nu apar la un adult tânăr.

Sângerările oculare

În ASCEND, definiția hemoragiei majore a inclus și anumite sângerări oculare care amenințau vederea. Acest detaliu arată că riscul hemoragic nu se limitează la stomac și creier: o hemoragie poate afecta diferite organe, iar gravitatea depinde de localizare și de amploare. De aceea, interpretarea studiilor trebuie să țină cont de definiția exactă a obiectivului de siguranță.

Sângerările minore

Pot apărea echimoze, sângerări gingivale sau episoade de sângerare nazală. Acestea nu au aceeași gravitate ca hemoragiile majore, dar pot semnala efectul antiagregant și pot afecta calitatea vieții.

Anemia și deficitul de fier: sângerarea care nu se vede

Hemoragiile majore sunt cele mai vizibile consecințe ale aspirinei, dar nu singurele. O analiză secundară a studiului ASPREE, publicată în Annals of Internal Medicine în 2023, a urmărit un efect mai discret: scăderea lentă a hemoglobinei și a rezervelor de fier. Participanților li s-a măsurat hemoglobina anual, iar la peste 7.000 dintre ei s-a măsurat și feritina, proteina care reflectă depozitele de fier ale organismului, la începutul studiului și după trei ani.

Incidența anemiei a fost de 51,2 cazuri la 1.000 de persoane-an în grupul cu aspirină și de 42,9 cazuri la 1.000 de persoane-an în grupul placebo, un risc cu aproximativ 20% mai mare (HR 1,20). Hemoglobina a scăzut cu vârsta în ambele grupuri, dar mai repede la cei care luau aspirină. Feritina a scăzut cu 11,5% mai mult în grupul cu aspirină, iar după trei ani 13% dintre participanții tratați aveau o feritină sub 45 µg/L, față de 9,8% în grupul placebo. Efectul s-a menținut și după excluderea persoanelor care avuseseră o hemoragie majoră.

Explicația cea mai probabilă este pierderea repetată a unor cantități foarte mici de sânge prin tubul digestiv. Aceste microsângerări nu se văd în scaun, nu produc durere și nu dau semne de alarmă, dar, în timp, consumă rezervele de fier. La vârstnici, anemia nu este doar o valoare de laborator. Se asociază cu oboseală, scăderea capacității de efort, amețeală, căderi și declin funcțional, iar simptomele sunt adesea puse pe seama vârstei.

Autorii au sugerat monitorizarea periodică a hemoglobinei la vârstnicii care iau aspirină. O hemoleucogramă de rutină poate surprinde o scădere progresivă înainte ca aceasta să devină simptomatică, iar feritina poate arăta dacă rezervele de fier se epuizează. Dacă apare o anemie feriprivă la o persoană care ia aspirină, medicul va căuta sursa pierderii de sânge, pentru că aspirina poate agrava o leziune digestivă preexistentă, de la un ulcer la un polip de colon.

„Aspirină cardio” nu înseamnă aspirină fără risc

Denumirile comerciale care includ termeni precum „cardio”, „protect” sau „gastrorezistent” pot crea impresia unui medicament lipsit de riscuri. Dar efectul antiagregant este același mecanism care contribuie la prevenirea trombozelor și la creșterea riscului de hemoragie.

Ce înseamnă comprimat gastrorezistent

Este o formulare concepută pentru a limita dizolvarea comprimatului în stomac și pentru a permite eliberarea sa într-un segment intestinal ulterior. Aceasta poate modifica anumite efecte locale asupra mucoasei gastrice. Dar nu elimină efectul sistemic asupra trombocitelor, care apare indiferent de locul în care se dizolvă comprimatul.

Inhibitorii pompei de protoni reduc, dar nu elimină riscul

Medicamentele care reduc secreția acidă gastrică, precum omeprazolul sau pantoprazolul, pot reduce riscul anumitor complicații digestive superioare la pacienții selectați. Dar nu elimină toate hemoragiile, nu previn hemoragiile digestive inferioare și nu previn în mod direct hemoragiile intracraniene. Nici nu transformă automat aspirina într-o intervenție cu beneficiu net favorabil pentru prevenția primară. Protecția gastrică poate fi indicată în anumite situații, dar nu justifică de la sine administrarea aspirinei fără indicație cardiovasculară.

Infecția cu Helicobacter pylori înaintea aspirinei pe termen lung

Helicobacter pylori este o bacterie care colonizează mucoasa stomacului la o parte importantă a populației adulte, frecvent fără simptome. Infecția produce o inflamație cronică a mucoasei și este una dintre principalele cauze ale ulcerului gastric și duodenal. Aspirina reprezintă cealaltă cauză majoră. Cei doi factori acționează prin mecanisme diferite, iar riscurile lor se adună: o persoană infectată care ia aspirină zilnic are o probabilitate mai mare de ulcer și de sângerare digestivă decât o persoană expusă unui singur factor.

Consensul european Maastricht VI/Florence, publicat în 2022, recomandă testarea și tratarea infecției cu Helicobacter pylori la persoanele cu antecedente de ulcer care urmează să înceapă sau iau deja aspirină pe termen lung. Logica este simplă: dacă una dintre cele două cauze ale leziunii poate fi eliminată, riscul total scade.

Studiul britanic HEAT, publicat în The Lancet în 2022, a încercat să afle dacă eradicarea infecției aduce un beneficiu și la persoanele fără antecedente de ulcer. Peste 30.000 de utilizatori de aspirină, cu vârsta de cel puțin 60 de ani, au făcut un test respirator, iar cei 5.352 de pacienți infectați au primit fie tratament de eradicare, fie placebo. În primii 2,5 ani, internările pentru ulcer hemoragic au fost semnificativ mai rare după eradicare (HR 0,35). Beneficiul nu s-a menținut după acest interval, iar pe întreaga urmărire, cu o mediană de cinci ani, diferența a dispărut. Numărul total de sângerări a fost mai mic decât se anticipase, ceea ce a limitat puterea studiului.

Pentru practica de zi cu zi, concluzia are două părți. La persoanele care au avut un ulcer și au nevoie de aspirină, testarea pentru Helicobacter pylori este recomandată și poate reduce riscul de recidivă hemoragică. La persoanele fără antecedente, eradicarea poate oferi o protecție temporară, dar nu una definitivă. În ambele situații, protecția digestivă începe prin identificarea cauzelor care pot fi corectate, nu doar prin adăugarea unui medicament care scade aciditatea.

Aspirina și cancerul colorectal: de ce recomandările s-au schimbat

Timp de mai mulți ani, aspirina a fost investigată nu doar pentru prevenția cardiovasculară, ci și pentru posibila reducere a riscului de cancer colorectal. Unele analize ale studiilor mai vechi, realizate în principal la adulți de vârstă mijlocie, au sugerat un beneficiu care putea apărea după utilizare îndelungată, de regulă după cel puțin zece ani. Această ipoteză a influențat anumite recomandări anterioare.

Mecanismele propuse

Aspirina inhibă ciclooxigenazele și poate influența semnalizarea prostaglandinelor. Enzima COX-2 și prostaglandina E2 sunt implicate în anumite procese inflamatorii și tumorale. Au fost propuse și mecanisme legate de interacțiunea dintre trombocite și celulele tumorale, care pot facilita supraviețuirea acestora în circulație. Dar plauzibilitatea biologică nu este suficientă pentru recomandarea unui medicament la milioane de persoane sănătoase.

Ce au arătat ASCEND și ASPREE

În perioada de urmărire a studiului ASCEND, aspirina nu a redus semnificativ incidența cancerului gastrointestinal. Datele ASPREE nu au demonstrat un efect protector asupra incidenței cancerului la adulții vârstnici, iar în perioada randomizată a fost observată o creștere a mortalității asociate cancerului. Analiza de urmărire publicată în 2026 nu a identificat o reducere a incidenței cancerului colorectal și nu a confirmat un efect protector general asupra cancerului.

Poziția USPSTF

În recomandarea din 2022, USPSTF a considerat că dovezile sunt insuficiente pentru a stabili că utilizarea aspirinei în prevenția primară reduce incidența sau mortalitatea prin cancer colorectal. Aceasta reprezintă o schimbare față de recomandarea din 2016, care includea și prevenția cancerului colorectal printre argumentele pentru aspirină la anumite vârste.

Situațiile speciale: sindromul Lynch

În anumite sindroame ereditare, precum sindromul Lynch, aspirina a fost investigată și poate fi recomandată în contexte specializate, pe baza unor dovezi și protocoale distincte. Aceste situații nu trebuie extrapolate la populația generală. O indicație particulară pentru o persoană cu predispoziție genetică nu justifică administrarea preventivă la orice adult vârstnic.

Ce spun ghidurile actuale despre aspirina în prevenția primară

Recomandările moderne sunt mult mai restrictive decât cele utilizate în trecut. Nu toate organizațiile folosesc exact aceleași praguri de vârstă sau de risc cardiovascular. Dar există o convergență importantă: aspirina nu trebuie administrată de rutină pentru prevenția primară, în special la persoanele vârstnice.

USPSTF: inițierea după 60 de ani nu este recomandată

Recomandarea USPSTF din 2022 diferențiază două categorii. Pentru adulții între 40 și 59 de ani cu risc cardiovascular estimat la cel puțin 10% în următorii zece ani, decizia de inițiere a aspirinei trebuie individualizată; beneficiul net estimat este mic, iar recomandarea se referă la persoane fără risc crescut de sângerare. Pentru adulții de 60 de ani sau peste, USPSTF recomandă împotriva inițierii aspirinei pentru prevenția primară — o recomandare de grad D.

Aceasta nu înseamnă că aspirina este contraindicată pentru orice persoană de peste 60 de ani. Înseamnă că inițierea sa pentru prevenirea primului eveniment cardiovascular nu are un beneficiu net favorabil în populația vizată de recomandare.

Pentru persoanele care iau deja aspirină în prevenție primară, USPSTF menționează că beneficiul net al continuării se reduce odată cu vârsta și că poate fi rezonabilă discutarea opririi în jurul vârstei de 75 de ani. Această observație nu reprezintă o instrucțiune de întrerupere automată: decizia trebuie să țină cont de indicația inițială, riscul cardiovascular, riscul de sângerare și preferințele pacientului.

ACC/AHA 2019 și declarația științifică ACC din 2026

Ghidul ACC/AHA de prevenție primară din 2019 a restrâns utilizarea aspirinei. Acesta a indicat că aspirina în doză mică poate fi luată în considerare selectiv la unii adulți cu vârste între 40 și 70 de ani, cu risc cardiovascular crescut și fără risc hemoragic crescut, și nu a recomandat utilizarea de rutină la persoanele de peste 70 de ani.

O declarație științifică a Colegiului American de Cardiologie, publicată în Journal of the American College of Cardiology în 2026 și dedicată tratamentului antiplachetar în boala cardiovasculară aterosclerotică, a reafirmat această abordare. Documentul menționează că datele recente nu susțin un beneficiu al aspirinei de rutină în prevenția primară la populații neselectate, că aspirina poate fi luată în considerare selectiv la adulți între 40 și 70 de ani cu risc aterosclerotic mai mare și risc de sângerare redus și că utilizarea de rutină după 70 de ani sau la persoanele cu risc hemoragic crescut trebuie evitată.

De ce diferă pragul de 60 de ani de cel de 70

Organizațiile pot utiliza metodologii și praguri diferite pentru formularea recomandărilor. USPSTF recomandă împotriva inițierii după 60 de ani. ACC/AHA și documentul ACC din 2026 lasă un spațiu limitat pentru decizii individualizate la unele persoane până la 70 de ani. Aceasta nu înseamnă că aspirina este recomandată tuturor persoanelor între 60 și 70 de ani, ci că anumite ghiduri permit luarea ei în considerare la pacienți selectați.

Ghidurile europene

Ghidurile Societății Europene de Cardiologie privind prevenția cardiovasculară, din 2021, nu susțin administrarea de rutină a antiagregantelor la persoanele fără boală cardiovasculară aterosclerotică stabilită, din cauza riscului crescut de sângerare majoră. La persoanele cu diabet și risc cardiovascular foarte înalt sau înalt, fără contraindicații clare, aspirina poate fi luată în considerare individual. Nu există însă o recomandare europeană generală de administrare zilnică a aspirinei tuturor persoanelor vârstnice. În practica clinică, alegerea trebuie să reflecte ghidurile aplicabile, profilul pacientului și indicația exactă.

Rezumat orientativ; ghidurile conțin condiții și nuanțe suplimentare, iar decizia se ia individual, împreună cu medicul.

Aspirina nu înlocuiește o statină: mecanisme diferite, roluri diferite

Aspirina și statinele pot fi utilizate în prevenția cardiovasculară, dar acționează prin mecanisme diferite. Aspirina inhibă activarea plachetară, adică intervine în momentul final, când pe o placă instabilă se formează un tromb. Statinele reduc concentrația colesterolului LDL și influențează procesele implicate în formarea și stabilitatea plăcii aterosclerotice. În prevenția primară, statinele au un rol bine definit la persoanele cu risc cardiovascular suficient de mare, conform ghidurilor. Aspirina nu trebuie considerată un substitut pentru tratamentul dislipidemiei.

Dacă iau statină, mai am nevoie de aspirină?

Nu automat. Statina poate reduce riscul de evenimente cardiovasculare printr-un mecanism diferit, iar adăugarea aspirinei la o persoană deja tratată cu statină reduce și mai mult beneficiul absolut suplimentar pe care aspirina l-ar putea aduce. Necesitatea aspirinei depinde de existența bolii cardiovasculare, de riscul ischemic și de riscul hemoragic. La o persoană fără boală aterosclerotică cunoscută, administrarea aspirinei doar pentru că are colesterol crescut nu este, în general, justificată.

Aspirina la persoanele cu hipertensiune arterială

Hipertensiunea este un factor important de risc cardiovascular, dar nu reprezintă, prin ea însăși, o indicație automată pentru aspirină. Controlul tensiunii arteriale reduce riscul de infarct și AVC. În schimb, aspirina poate crește riscul de sângerare, inclusiv intracraniană.

Dacă tensiunea este mare, aspirina protejează împotriva AVC-ului?

Nu se poate presupune acest lucru. AVC-ul poate fi ischemic sau hemoragic, iar hipertensiunea crește riscul ambelor forme. Aspirina poate reduce anumite evenimente ischemice, dar poate crește riscul de sângerare. La o persoană cu hipertensiune necontrolată, riscul hemoragic este deosebit de relevant. Prioritatea este evaluarea și controlul adecvat al tensiunii arteriale.

Aspirina la persoanele cu diabet: ce contează în evaluare

Diabetul crește riscul cardiovascular, dar și riscul unor complicații asociate altor boli și tratamente. ASCEND a demonstrat că aspirina poate preveni unele evenimente vasculare la persoanele cu diabet fără boală cardiovasculară cunoscută, dar beneficiul absolut a fost în mare măsură contrabalansat de hemoragii.

Vârsta, durata diabetului, funcția renală, tensiunea arterială, profilul lipidic, fumatul și istoricul cardiovascular contribuie la evaluarea riscului. În același timp, trebuie analizate antecedentele de sângerare, ulcerul, medicamentele concomitente și alte condiții care cresc riscul hemoragic. Tratamentul preventiv modern al diabetului include intervenții cu beneficii cardiovasculare demonstrate, care trebuie individualizate.

Aspirina la persoanele cu boală renală cronică

Boala renală cronică este asociată cu risc cardiovascular crescut, dar și cu tulburări ale hemostazei și cu risc hemoragic crescut, deoarece toxinele uremice afectează funcția trombocitelor. Prin urmare, nu este suficient să afirmăm că riscul cardiovascular este mare și că aspirina trebuie administrată. Decizia necesită evaluarea ambelor riscuri. În prevenția secundară, indicațiile pot fi diferite.

Aspirina și vârsta biologică: de ce nu există o regulă simplă

Două persoane de 75 de ani pot avea profiluri clinice foarte diferite. Una poate avea o stare funcțională bună, fără boli majore și fără antecedente de sângerare. Alta poate avea fragilitate, boală renală, anemie, antecedente de ulcer și tratament anticoagulant. Riscul hemoragic nu este identic.

Dar această variabilitate nu anulează concluzia studiilor populaționale. La persoanele vârstnice fără boală cardiovasculară cunoscută, aspirina nu trebuie administrată automat. Evaluarea individuală poate identifica situații particulare, dar nu transformă excepția într-o regulă.

Cine nu trebuie să oprească aspirina pe baza studiului ASPREE

Aceasta este cea mai importantă precizare practică. ASPREE a studiat prevenția primară. Nu a fost conceput pentru a evalua oprirea aspirinei la persoane cu indicații validate de prevenție secundară, iar rezultatele sale nu se pot transfera acestor persoane.

Persoanele care au avut un infarct miocardic

După un infarct, tratamentul antiagregant face frecvent parte din strategia de prevenire a recurenței. Schema și durata depind de contextul clinic și de tratamentele asociate. Aspirina nu trebuie întreruptă din proprie inițiativă.

Persoanele cu stent coronarian

După angioplastia coronariană cu stent, tratamentul antiplachetar este important pentru prevenirea trombozei de stent, o complicație rară, dar gravă. În anumite perioade, pot fi necesare două antiagregante; ulterior, schema poate fi modificată. Întreruperea fără acordul medicului poate fi periculoasă, mai ales în perioada de risc crescut de după intervenție.

Persoanele cu AVC ischemic sau atac ischemic tranzitoriu

În prevenția secundară după anumite accidente vasculare ischemice sau atacuri ischemice tranzitorii, tratamentul antiagregant are indicații validate. Dar nu toate AVC-urile au același mecanism. În AVC-ul cardioembolic asociat fibrilației atriale, de exemplu, anticoagularea poate fi tratamentul indicat. Decizia trebuie stabilită de neurolog sau de medicul responsabil.

Persoanele cu boală arterială periferică

În anumite forme simptomatice de boală arterială periferică, tratamentul antiagregant este recomandat pentru reducerea riscului cardiovascular. Schema trebuie individualizată.

Persoanele cu alte indicații medicale specifice

Aspirina poate fi prescrisă în contexte care nu sunt prevenție cardiovasculară primară obișnuită. Un exemplu este prevenția preeclampsiei la anumite gravide cu risc crescut, conform recomandărilor obstetricale. Alte exemple includ anumite afecțiuni hematologice sau situații postoperatorii specifice. Rezultatele ASPREE nu se aplică direct acestor indicații.

Prevenția secundară se schimbă și ea: aspirina nu mai este singura opțiune pe termen lung

Pentru a înțelege că dezbaterea despre aspirină nu este o simplă „condamnare” a medicamentului, este util să vedem că și în prevenția secundară cercetarea a avansat. Timp de decenii, aspirina a fost tratamentul antiplachetar implicit pe viață după un infarct sau după implantarea unui stent. Studii recente au comparat-o însă direct cu alte antiagregante, în special cu clopidogrelul, administrat ca monoterapie pe termen lung, după perioada inițială în care se folosesc de obicei două antiagregante.

Declarația științifică ACC din 2026 a sintetizat aceste date și a menționat că, în anumite situații, clopidogrelul poate reduce evenimentele ischemice cu o rată de sângerare similară sau chiar mai mică decât aspirina, ceea ce pune sub semnul întrebării rolul aspirinei ca alegere automată pe termen lung. Documentul a subliniat și tendința de a scurta perioada în care aspirina se asociază cu un anticoagulant și cu un al doilea antiagregant la pacienții care au nevoie de anticoagulare după o intervenție coronariană, pentru a limita sângerările. A menționat, de asemenea, că la unii pacienți cu boală coronariană stabilă sau boală arterială periferică, cu risc ischemic mare și risc de sângerare acceptabil, asocierea aspirinei cu o doză mică de rivaroxaban are un beneficiu demonstrat.

Ce înseamnă aceste date pentru pacient? În primul rând, că medicul poate avea motive bine fundamentate să schimbe la un moment dat o schemă care a funcționat ani de zile, iar o astfel de schimbare nu este o contradicție, ci o adaptare la dovezi noi. În al doilea rând, că direcția este aceeași ca în prevenția primară: tratamentul se alege în funcție de echilibrul dintre riscul de tromboză și riscul de sângerare al fiecărei persoane. În al treilea rând, că niciuna dintre aceste opțiuni nu se alege sau nu se schimbă pe baza unui articol, pentru că trecerea de la un antiagregant la altul, momentul ei și eventualele asocieri depind de tipul intervenției, de timpul trecut de la eveniment și de alte boli asociate.

Ce se întâmplă dacă aspirina este oprită brusc

După întrerupere, organismul produce progresiv trombocite noi, care nu mai sunt inhibate de aspirină. Funcția plachetară se recuperează în timp, pe parcursul a aproximativ o săptămână și jumătate. La persoanele cu boală aterotrombotică și indicație clară pentru antiagregare, întreruperea tratamentului poate crește riscul de evenimente ischemice. Riscul depinde de context, inclusiv de momentul implantării unui stent sau al unui sindrom coronarian acut.

Există un efect de rebound, de revenire a riscului?

Termenul este utilizat pentru a descrie o posibilă creștere a riscului trombotic după oprirea tratamentului. Dar trebuie diferențiată ipoteza unei hiperreactivități plachetare de simpla pierdere a protecției oferite de aspirină. În practica medicală, ce contează este că întreruperea nejustificată a unui tratament indicat poate expune pacientul la risc.

Trebuie redusă doza treptat?

Nu există o regulă universală de reducere treptată pentru aspirină. Întreruperea sau modificarea tratamentului se face în funcție de indicație și de planul medical. La un pacient cu stent recent, decizia este complet diferită de cea a unei persoane care a început singură aspirina pentru prevenție primară.

Peste 70 de ani și aspirină zilnic de zece ani: ce este de făcut

Primul pas este identificarea motivului pentru care a fost prescrisă. Uneori, în documentele medicale există un infarct, o intervenție coronariană sau o boală arterială care justifică tratamentul. Alteori, aspirina a fost începută pentru hipertensiune, diabet sau vârstă, fără un eveniment cardiovascular anterior. Aceste situații nu sunt echivalente.

Ce poate verifica medicul

Medicul poate analiza istoricul cardiovascular, tratamentele actuale, antecedentele de hemoragie, hemoglobina, funcția renală și alte date relevante. Poate estima riscul cardiovascular și riscul hemoragic. Apoi poate decide dacă tratamentul trebuie continuat, modificat sau întrerupt.

Este obligatorie oprirea la 75 de ani?

Nu. USPSTF menționează că poate fi rezonabilă discutarea opririi în jurul vârstei de 75 de ani în prevenția primară. Aceasta nu este o limită biologică absolută și, mai ales, nu se aplică automat persoanelor cu indicație de prevenție secundară.

Cum se evaluează riscul cardiovascular înainte de a lua în calcul aspirina

În prevenția primară, decizia trebuie să pornească de la riscul de evenimente cardiovasculare. Acesta este influențat de vârstă, sex, tensiune arterială, colesterol, fumat, diabet și alți factori. Există calculatoare de risc cardiovascular validate pentru anumite populații. În Europa, instrumente precum SCORE2 și SCORE2-OP, varianta pentru persoanele de peste 70 de ani, pot contribui la estimarea riscului, în condițiile pentru care au fost dezvoltate.

Un risc cardiovascular mare înseamnă automat aspirină?

Nu. Trebuie evaluat și riscul hemoragic. În plus, trebuie stabilit dacă alte intervenții preventive pot reduce riscul cardiovascular cu un raport beneficiu-risc mai favorabil. Controlul tensiunii arteriale, tratamentul dislipidemiei, renunțarea la fumat și controlul diabetului sunt componente fundamentale ale prevenției.

Există un calculator care decide singur?

Nu. Instrumentele estimează riscuri pe baza unor modele populaționale și nu înlocuiesc judecata clinică. La vârstnici, fragilitatea, polimedicația, istoricul hemoragic și alte caracteristici pot influența decizia dincolo de scorul cardiovascular.

Scorul de calciu coronarian poate identifica persoanele care beneficiază de aspirină?

Scorul de calciu coronarian, sau CAC, măsoară calcificările arterelor coronare prin tomografie computerizată fără substanță de contrast. Poate contribui la rafinarea estimării riscului aterosclerotic la anumite persoane, pentru că arată direct prezența aterosclerozei, nu doar factorii care o favorizează.

Unele analize observaționale și de modelare sugerează că un scor CAC crescut ar putea identifica persoane cu probabilitate mai mare de beneficiu cardiovascular din aspirină, dacă riscul hemoragic este mic. Dar aceste analize nu reprezintă dovezi randomizate directe că aspirina aduce un beneficiu net la toți pacienții cu scor CAC mare.

Dacă am un scor CAC crescut, trebuie să iau aspirină?

Nu automat. Un scor crescut poate modifica evaluarea riscului cardiovascular, dar nu anulează riscul de sângerare. La persoanele vârstnice sau cu risc hemoragic mare, beneficiul net poate rămâne nefavorabil. Documentul ACC din 2026 subliniază că aspirina în prevenția primară poate produce un prejudiciu net la persoanele cu risc hemoragic crescut, indiferent de scorul CAC sau de riscul aterosclerotic estimat.

Factorii care cresc riscul de sângerare sub aspirină

Riscul hemoragic este una dintre cele două componente majore ale deciziei. Factorii care îl pot crește includ:

• antecedente de hemoragie digestivă;
• ulcer gastric sau duodenal, inclusiv în trecut;
• infecție cu Helicobacter pylori netratată;
• hemoragie intracraniană anterioară;
• vârsta înaintată;
• hipertensiune necontrolată;
• anumite afecțiuni renale sau hepatice;
• tulburări de coagulare sau număr scăzut de trombocite;
• administrarea concomitentă a anticoagulantelor;
• utilizarea unor medicamente care cresc riscul de sângerare;
• consumul regulat de alcool.

Această enumerare nu înlocuiește evaluarea medicală. Riscul individual depinde de combinația factorilor, nu doar de prezența unuia singur.

Aspirina împreună cu ibuprofenul sau naproxenul

Asocierea aspirinei cu alte antiinflamatoare nesteroidiene poate crește riscul de sângerare gastrointestinală. În plus, ibuprofenul poate interfera cu efectul antiagregant al aspirinei atunci când este administrat înaintea ei sau la intervale apropiate, deoarece ocupă temporar situsul enzimei COX-1 la care aspirina trebuie să se lege. Acest aspect este relevant mai ales la persoanele care iau aspirină pentru prevenție secundară.

Pot lua ibuprofen dacă folosesc aspirină zilnic?

Nu este o întrebare care poate primi un răspuns universal. Contează indicația aspirinei, dozele, momentul administrării și istoricul medical. Pentru dureri recurente, medicul sau farmacistul poate recomanda o alternativă mai potrivită.

Aspirina și anticoagulantele

Unele persoane primesc aspirină împreună cu un anticoagulant pentru indicații cardiovasculare specifice. Dar asocierea crește riscul de hemoragie. Nu trebuie presupus că două medicamente care reduc formarea trombilor oferă automat o protecție mai bună fără costuri.

Este necesară aspirina dacă iau apixaban sau rivaroxaban?

Nu automat. La o persoană cu fibrilație atrială care necesită anticoagulare, adăugarea aspirinei fără o indicație suplimentară poate crește riscul de sângerare fără beneficiu suficient. Există însă situații particulare, precum anumite perioade după intervenții coronariene, în care pot fi necesare combinații antitrombotice. Acestea trebuie stabilite de specialist.

Aspirina înaintea unei operații, a unei endoscopii sau a unei extracții dentare

Una dintre situațiile practice în care indicația aspirinei devine brusc importantă este o intervenție programată. Chirurgul, gastroenterologul sau medicul stomatolog întreabă aproape întotdeauna dacă pacientul ia medicamente care influențează sângerarea, iar răspunsul corect nu este doar „da” sau „nu”, ci și motivul pentru care se ia aspirina.

Logica deciziei este aceeași ca în restul articolului, doar comprimată în câteva zile. Pe de o parte, aspirina poate crește sângerarea în timpul și după intervenție. Pe de altă parte, la o persoană aflată în prevenție secundară, mai ales cu un stent recent, oprirea antiagregantului în perioada perioperatorie poate crește riscul unui eveniment trombotic, iar stresul chirurgical favorizează el însuși formarea cheagurilor. Pentru multe proceduri cu risc mic de sângerare, cum sunt numeroase intervenții stomatologice sau endoscopii diagnostice, aspirina în doză mică este frecvent continuată, iar sângerarea locală se controlează prin măsuri locale. Pentru intervenții cu risc mare de sângerare sau în zone în care chiar o sângerare mică poate avea consecințe importante, medicii pot decide oprirea temporară, de regulă cu câteva zile înainte, ținând cont de durata de viață a trombocitelor.

La o persoană care ia aspirină doar în prevenție primară, o intervenție programată poate fi chiar un moment potrivit pentru a discuta dacă tratamentul mai este necesar. La o persoană cu stent sau după un eveniment recent, decizia se ia de regulă împreună cu cardiologul, iar unele intervenții care nu sunt urgente pot fi amânate până la încheierea perioadei cu risc trombotic maxim. Declarația ACC din 2026 tratează explicit conduita perioperatorie privind antiagregantele tocmai pentru că este o sursă frecventă de decizii improvizate. Mesajul practic este simplu: pacientul nu oprește singur aspirina înaintea unei intervenții și nici nu o trece sub tăcere, iar medicul care efectuează intervenția trebuie să afle de ce a fost prescrisă.

Automedicația cu aspirină: un medicament fără rețetă nu este un medicament fără consecințe

În multe țări, inclusiv în România, aspirina în doză mică poate fi cumpărată fără prescripție medicală. Faptul că este ușor accesibilă, ieftină și cunoscută de generații creează impresia unui produs aproape banal, mai apropiat de un supliment decât de un medicament cu efecte sistemice. Din acest motiv, o parte dintre persoanele care iau zilnic aspirină pentru prevenție au început tratamentul fără o evaluare a riscului cardiovascular și a riscului de sângerare, la sfatul unui cunoscut sau după o reclamă.

Statutul de medicament fără prescripție înseamnă că un produs este considerat suficient de sigur pentru utilizare ocazională, în condițiile descrise în prospect, nu că este potrivit pentru administrare zilnică timp de ani de zile, în absența unei indicații. Studiile prezentate în acest articol arată de ce administrarea zilnică pe termen lung are nevoie de o indicație stabilită de medic: efectul asupra hemostazei este real chiar și la doze mici, iar consecințele lui se acumulează în ani, nu în zile.

Un factor care agravează adesea riscul este alcoolul. Consumul regulat de alcool irită mucoasa gastrică, poate afecta ficatul și, în cantități mari, influențează funcția trombocitelor. Asocierea cu aspirina crește probabilitatea de sângerare digestivă, iar riscul este mai mare la consumul zilnic sau la episoadele de consum excesiv. Un alt factor frecvent este folosirea simultană a mai multor produse care conțin acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare, de exemplu un medicament pentru răceală sau pentru durere luat peste aspirina zilnică, fără ca persoana să știe că substanțele se adună. Farmacistul poate verifica rapid aceste suprapuneri. De aceea, este util ca orice tratament cronic, inclusiv cel cumpărat fără rețetă, să fie menționat la fiecare consult medical și la fiecare cumpărare a unui medicament nou.

Ce înseamnă beneficiu net în cazul aspirinei

Beneficiul net reprezintă balanța dintre efectele favorabile și cele nefavorabile ale unei intervenții. În cazul aspirinei, trebuie comparate evenimentele cardiovasculare prevenite cu hemoragiile suplimentare produse. Dar simpla scădere a unui număr din altul nu rezolvă complet întrebarea.

Un infarct miocardic poate avea consecințe diferite de o hemoragie digestivă. O hemoragie intracraniană poate avea consecințe foarte severe. Unele evenimente sunt fatale, altele nu. În plus, pacienții pot avea preferințe diferite privind riscurile pe care sunt dispuși să le accepte: pentru o persoană, teama de un infarct poate cântări mai mult, pentru alta, teama de o sângerare cerebrală.

De ce nu există un prag universal

Pentru că riscul cardiovascular și riscul hemoragic variază. O intervenție poate avea un raport beneficiu-risc favorabil la o persoană și nefavorabil la alta. De aceea, recomandările moderne pun accent pe selecția pacienților și pe decizia medicală împărtășită, în care medicul explică cifrele, iar pacientul își exprimă prioritățile.

De ce beneficiul de la 50 de ani nu poate fi transferat automat la 75

Aceasta este una dintre erorile frecvente în interpretarea studiilor. Rezultatele obținute într-o populație nu pot fi extrapolate automat la o altă populație cu caracteristici diferite. Vârsta influențează riscul cardiovascular, dar și riscul de hemoragie. În plus, la 75 de ani sunt mai frecvente afecțiunile asociate, fragilitatea și tratamentele multiple.

De ce contează și durata până la apariția beneficiului

Unele intervenții preventive necesită timp pentru ca beneficiile să devină evidente. La persoanele vârstnice, speranța de viață, comorbiditățile și prioritățile funcționale pot influența utilitatea unei intervenții. Riscul de hemoragie poate apărea însă încă din primele luni de tratament. Această diferență temporală trebuie luată în considerare.

Aspirina în prevenția primară la femei și bărbați

Riscul cardiovascular și riscul hemoragic pot varia în funcție de sex, vârstă și alți factori. Studiile istorice au inclus populații diferite, iar unele rezultate au sugerat variații ale efectelor: la femei, aspirina părea să reducă mai degrabă AVC-ul ischemic, iar la bărbați mai degrabă infarctul. Dar nu există o regulă simplă potrivit căreia aspirina este recomandată preventiv tuturor bărbaților și contraindicată tuturor femeilor sau invers. Recomandările moderne se bazează pe riscul global și pe indicația clinică.

Contează menopauza?

Menopauza este asociată cu modificări ale profilului cardiovascular și metabolic. Dar menopauza, în sine, nu reprezintă o indicație pentru aspirină. Prevenția trebuie să se concentreze pe evaluarea factorilor de risc și pe intervențiile cu beneficii demonstrate.

Aspirina și prevenția AVC-ului: ischemic versus hemoragic

Accidentul vascular cerebral poate fi ischemic sau hemoragic. În AVC-ul ischemic, un vas cerebral este blocat. În AVC-ul hemoragic, un vas se rupe și apare sângerare. Aspirina poate reduce riscul anumitor evenimente ischemice prin inhibarea agregării plachetare, dar poate crește riscul unor hemoragii.

De ce contează tipul AVC-ului

Pentru că tratamentele antitrombotice au indicații diferite. După un AVC ischemic non-cardioembolic, antiagregantele sunt adesea utilizate în prevenția secundară. După un AVC hemoragic, deciziile privind reluarea sau inițierea antitromboticelor sunt mult mai complexe. Nu trebuie presupus că orice persoană care „a avut un AVC” are automat aceeași indicație pentru aspirină.

Aspirina nu înlocuiește controlul factorilor de risc cardiovascular

Ateroscleroza este un proces multifactorial. Trombocitele participă la tromboza care poate complica o placă aterosclerotică, dar aspirina nu elimină colesterolul LDL crescut, nu normalizează tensiunea arterială și nu anulează efectele fumatului. Prevenția cardiovasculară presupune intervenții asupra factorilor care contribuie la dezvoltarea și progresia bolii.

• Controlul colesterolului LDL. Reducerea LDL prin intervenții adecvate poate scădea riscul de evenimente aterosclerotice.
• Controlul tensiunii arteriale. Tratamentul hipertensiunii reduce riscul de AVC și alte complicații cardiovasculare.
• Renunțarea la fumat. Fumatul contribuie la disfuncția endotelială, inflamație și risc trombotic.
• Activitatea fizică și alimentația. Acestea influențează tensiunea arterială, profilul metabolic, capacitatea funcțională și sănătatea cardiovasculară.
• Controlul diabetului. Controlul factorilor de risc și utilizarea tratamentelor adecvate pot reduce complicațiile cardiovasculare.

Aspirina nu este o alternativă simplă la prevenția cardiovasculară completă. În cel mai bun caz, la persoanele selectate, poate fi un element suplimentar al acesteia.

Întrebările pe care le puteți adresa medicului despre aspirina zilnică

Pentru o persoană care ia aspirină zilnic, discuția poate începe cu o întrebare simplă: „De ce iau acest medicament?” Răspunsul trebuie să identifice indicația. Apoi sunt relevante istoricul de infarct, AVC, stent, boală arterială periferică sau alte boli cardiovasculare. Trebuie clarificat dacă tratamentul urmărește prevenția primară sau secundară.

• Iau aspirină pentru prevenția primară sau pentru prevenția secundară?
• Care este riscul meu cardiovascular estimat și cât l-ar reduce aspirina?
• Care este riscul meu de sângerare și ce îl crește?
• Interacționează aspirina cu celelalte medicamente pe care le iau?
• Există tratamente cu beneficiu mai clar în situația mea?
• Dacă tratamentul nu mai este necesar, cum se oprește în siguranță?

Medicul poate explica beneficiul estimat, riscul hemoragic și alternativele. Dacă tratamentul a fost început cu mulți ani în urmă, reevaluarea poate fi justificată, dar nu trebuie transformată într-o întrerupere unilaterală.

Dacă ați început aspirina fără recomandare medicală

Este important să discutați cu medicul sau cu farmacistul și să clarificați indicația. Nu este recomandat să continuați automat un medicament doar pentru că este disponibil fără prescripție. În același timp, înainte de a modifica tratamentul, trebuie verificat dacă există o indicație cardiovasculară relevantă pe care persoana nu o cunoaște sau nu o poate descrie corect. La persoanele vârstnice, istoricul medical poate include intervenții și diagnostice care schimbă complet decizia.

Dacă apare o hemoragie în timpul tratamentului cu aspirină

O hemoragie importantă necesită evaluare medicală promptă. Vărsăturile cu sânge, scaunele negre asociate cu slăbiciune sau amețeală, sângerarea abundentă ori semnele neurologice acute, precum durerea de cap bruscă și severă, slăbiciunea unei părți a corpului sau tulburările de vorbire, pot reprezenta urgențe. În asemenea situații, prioritatea este evaluarea și tratamentul hemoragiei. Ulterior, medicii vor decide dacă și când trebuie reluat tratamentul antitrombotic, în funcție de indicație și de riscul de recurență a sângerării.

Mituri frecvente despre aspirina în prevenția primară

„Toți oamenii de peste 65 de ani ar trebui să ia aspirină”

Fals. Vârsta singură nu justifică inițierea aspirinei pentru prevenția primară.

„Aspirina previne infarctul, deci beneficiul este garantat”

Fals. Efectul depinde de riscul inițial și de contextul clinic.

„Aspirina de 75 mg nu poate provoca hemoragii”

Fals. Dozele mici au efect antiagregant și pot crește riscul de sângerare.

„Dacă este gastrorezistentă, protejează complet stomacul”

Fals. Formularea gastrorezistentă nu elimină riscul de hemoragie gastrointestinală.

„ASPREE a demonstrat că aspirina este periculoasă pentru orice persoană”

Fals. ASPREE a evaluat prevenția primară la o populație definită de adulți vârstnici. Rezultatele nu anulează indicațiile de prevenție secundară.

„Dacă am diabet, trebuie să iau aspirină”

Fals. ASCEND a arătat un beneficiu vascular modest, în mare măsură contrabalansat de hemoragii.

„Aspirina previne cancerul colorectal la orice vârstă”

Nedemonstrat. Datele diferă între populații, iar rezultatele ASPREE nu susțin inițierea aspirinei la vârstnici pentru prevenția cancerului.

„Aspirina protejează memoria”

Nedemonstrat. În ASPREE, aspirina nu a redus riscul de demență și nu a încetinit declinul cognitiv la vârstnicii sănătoși.

„Aspirina este un anticoagulant mai slab, potrivit pentru fibrilația atrială”

Fals. Aspirina este un antiagregant, iar în fibrilația atrială previne mult mai puține accidente vasculare decât un anticoagulant, cu un risc de sângerare foarte apropiat.

„Dacă nu văd sânge, aspirina nu îmi provoacă nicio sângerare”

Fals. Microsângerările digestive pot scădea treptat hemoglobina și rezervele de fier fără niciun semn vizibil.

„Dacă iau aspirină de zece ani, trebuie să o continui pentru totdeauna”

Nu neapărat. Indicația trebuie reevaluată periodic, dar modificarea tratamentului se face cu medicul.

„Dacă nu am avut infarct, pot opri imediat aspirina”

Nu este o concluzie sigură. Pot exista alte indicații, inclusiv intervenții vasculare sau afecțiuni care necesită tratament antiagregant. Motivul prescrierii trebuie verificat.

Sfaturi Healthwise

Verificați motivul pentru care luați aspirină. Cea mai importantă întrebare nu este câți ani aveți, ci dacă medicamentul a fost prescris pentru prevenția primară sau pentru prevenția secundară.

Nu începeți aspirina zilnic doar pentru că ați depășit 60 sau 70 de ani. Ghidurile moderne nu susțin inițierea de rutină pentru prevenția primară la aceste vârste.

Nu opriți aspirina prescrisă după infarct, AVC ischemic sau stent fără recomandare medicală. Riscul trombotic poate fi important.

Nu considerați doza mică lipsită de efecte adverse. Chiar și 75–100 mg pe zi pot crește riscul de hemoragie.

Nu presupuneți că formularea gastrorezistentă elimină riscul digestiv. Protecția locală a comprimatului nu anulează efectul sistemic asupra trombocitelor.

Informați medicul și farmacistul despre toate medicamentele administrate, inclusiv cele fără rețetă. Anticoagulantele, antiinflamatoarele, unele antidepresive și alte tratamente pot modifica riscul de sângerare.

Cereți periodic o hemoleucogramă dacă luați aspirină de mulți ani. O scădere lentă a hemoglobinei sau a feritinei poate semnala pierderi mici de sânge, fără niciun alt simptom.

Dacă ați avut vreodată ulcer și luați aspirină, întrebați medicul despre testarea pentru Helicobacter pylori. Tratarea infecției reduce unul dintre factorii care favorizează sângerarea digestivă.

Dacă aveți fibrilație atrială și luați doar aspirină, discutați cu medicul despre anticoagulare. Aspirina protejează mult mai puțin împotriva AVC-ului în această situație.

Spuneți întotdeauna că luați aspirină înaintea unei intervenții chirurgicale, stomatologice sau endoscopice. Decizia de a o continua sau de a o opri temporar aparține medicilor, în funcție de indicație.

Limitați consumul de alcool dacă luați aspirină zilnic. Asocierea crește riscul de sângerare digestivă.

Reevaluați periodic tratamentele preventive începute cu mulți ani în urmă. Dovezile și recomandările se pot schimba, iar riscul individual evoluează odată cu vârsta.

Nu folosiți aspirina ca substitut pentru controlul tensiunii, colesterolului sau diabetului. Aceste intervenții au roluri distincte și beneficii demonstrate.

Discutați beneficiul absolut, nu doar reducerea relativă a riscului. Întrebați câte evenimente sunt prevenite și câte hemoragii suplimentare pot apărea în populații comparabile cu situația dumneavoastră.

Solicitați ajutor medical urgent dacă apar semne de hemoragie importantă. Vărsăturile cu sânge, scaunele negre cu stare generală alterată sau simptomele neurologice acute nu trebuie ignorate.

Concluzie Healthwise

Istoria aspirinei în prevenția cardiovasculară arată cum se pot schimba recomandările medicale atunci când studiile devin mai mari, mai riguroase și mai apropiate de populațiile tratate în practica actuală. Mecanismul farmacologic nu s-a schimbat: aspirina continuă să inhibe ireversibil COX-1 plachetară, să reducă producția de tromboxan A2 și să limiteze anumite procese de agregare. Dar aceeași acțiune poate preveni un tromb și poate favoriza o hemoragie, iar balanța dintre cele două depinde de cine ia medicamentul. ASPREE a arătat că, la adulții vârstnici fără boală cardiovasculară cunoscută, aspirina nu a îmbunătățit supraviețuirea fără dizabilitate, nu a redus semnificativ evenimentele cardiovasculare și nu a protejat împotriva cancerului sau a demenței, în timp ce hemoragiile majore au crescut. ARRIVE a arătat absența unui beneficiu cardiovascular semnificativ la o populație cu risc observat relativ redus, iar ASCEND a demonstrat că, inclusiv la persoanele cu diabet, evenimentele vasculare prevenite pot fi în mare măsură contrabalansate de hemoragiile suplimentare. Aceste rezultate au schimbat recomandările pentru prevenția primară, dar nu au anulat beneficiile tratamentului antiagregant în prevenția secundară. Aspirina nu este un medicament bun sau rău în mod absolut, ci un medicament al cărui beneficiu depinde de riscul pe care îl previne și de riscul pe care îl produce. În prevenția cardiovasculară modernă, întrebarea potrivită nu mai este „De ce să nu iau aspirină, dacă poate preveni un infarct?”, ci „În situația mea, aspirina previne mai multe evenimente grave decât poate provoca?”.

Referințe științifice

1. McNeil JJ, Wolfe R, Woods RL, et al. Effect of Aspirin on Cardiovascular Events and Bleeding in the Healthy Elderly. New England Journal of Medicine. 2018;379(16):1509–1518. doi:10.1056/NEJMoa1805819.
Susține rezultatele ASPREE privind evenimentele cardiovasculare nesemnificativ modificate și creșterea hemoragiilor majore, intracraniene și digestive superioare.

2. McNeil JJ, Woods RL, Nelson MR, et al. Effect of Aspirin on Disability-Free Survival in the Healthy Elderly. New England Journal of Medicine. 2018;379(16):1499–1508. doi:10.1056/NEJMoa1800722.
Susține lipsa beneficiului aspirinei asupra supraviețuirii fără dizabilitate, obiectivul principal al studiului ASPREE.

3. McNeil JJ, Nelson MR, Woods RL, et al. Effect of Aspirin on All-Cause Mortality in the Healthy Elderly. New England Journal of Medicine. 2018;379(16):1519–1528. doi:10.1056/NEJMoa1803955.
Susține observația unei mortalități generale mai mari în grupul cu aspirină, determinată în principal de decesele prin cancer.

4. Orchard SG, Polekhina G, Zalcberg J, et al. Cancer Incidence and Mortality With Aspirin in Older Adults: Follow-Up of the ASPREE Trial. JAMA Oncology. 2026;12(3):285–294. doi:10.1001/jamaoncol.2025.6196.
Susține datele de urmărire pe 8,6 ani: incidența cancerului nemodificată, mortalitatea prin cancer crescută și absența unui efect întârziat după oprirea tratamentului.

5. McNeil JJ, Gibbs P, Orchard SG, et al. Effect of Aspirin on Cancer Incidence and Mortality in Older Adults. Journal of the National Cancer Institute. 2021;113(3):258–265. doi:10.1093/jnci/djaa114.
Susține analiza inițială ASPREE privind cancerul, care a arătat lipsa efectului asupra incidenței și creșterea mortalității prin cancer în perioada randomizată.

6. Ryan J, Storey E, Murray AM, et al. Randomized placebo-controlled trial of the effects of aspirin on dementia and cognitive decline. Neurology. 2020;95(3):e320–e331. doi:10.1212/WNL.0000000000009277.
Susține absența efectului aspirinei asupra demenței, bolii Alzheimer probabile, tulburării cognitive ușoare și declinului cognitiv la participanții ASPREE.

7. Gaziano JM, Brotons C, Coppolecchia R, et al. Use of aspirin to reduce risk of initial vascular events in patients at moderate risk of cardiovascular disease (ARRIVE): a randomised, double-blind, placebo-controlled trial. The Lancet. 2018;392(10152):1036–1046. doi:10.1016/S0140-6736(18)31924-X.
Susține rezultatele ARRIVE: lipsa beneficiului cardiovascular semnificativ și dublarea sângerărilor gastrointestinale.

8. ASCEND Study Collaborative Group. Effects of Aspirin for Primary Prevention in Persons with Diabetes Mellitus. New England Journal of Medicine. 2018;379(16):1529–1539. doi:10.1056/NEJMoa1804988.
Susține reducerea relativă de 12% a evenimentelor vasculare grave și creșterea relativă de 29% a hemoragiilor majore la persoanele cu diabet.

9. Zheng SL, Roddick AJ. Association of Aspirin Use for Primary Prevention With Cardiovascular Events and Bleeding Events: A Systematic Review and Meta-analysis. JAMA. 2019;321(3):277–287. doi:10.1001/jama.2018.20578.
Susține estimările absolute din metaanaliza celor 13 studii: reducerea de aproximativ 0,38 puncte procentuale a evenimentelor cardiovasculare și creșterea de aproximativ 0,47 puncte procentuale a hemoragiilor majore.

10. Antithrombotic Trialists’ (ATT) Collaboration. Aspirin in the primary and secondary prevention of vascular disease: collaborative meta-analysis of individual participant data from randomised trials. The Lancet. 2009;373(9678):1849–1860. doi:10.1016/S0140-6736(09)60503-1.
Susține diferența dintre beneficiul important al aspirinei în prevenția secundară și beneficiul mic, însoțit de sângerări, în prevenția primară.

11. Rothwell PM, Cook NR, Gaziano JM, et al. Effects of aspirin on risks of vascular events and cancer according to bodyweight and dose: analysis of individual patient data from randomised trials. The Lancet. 2018;392(10145):387–399. doi:10.1016/S0140-6736(18)31133-4.
Susține secțiunea despre influența greutății corporale asupra efectului dozelor mici de aspirină și limita abordării cu doză unică pentru toți.

12. US Preventive Services Task Force. Aspirin Use to Prevent Cardiovascular Disease: US Preventive Services Task Force Recommendation Statement. JAMA. 2022;327(16):1577–1584. doi:10.1001/jama.2022.4983.
Susține recomandarea împotriva inițierii aspirinei în prevenția primară după 60 de ani, decizia individualizată între 40 și 59 de ani și insuficiența dovezilor pentru cancerul colorectal.

13. Arnett DK, Blumenthal RS, Albert MA, et al. 2019 ACC/AHA Guideline on the Primary Prevention of Cardiovascular Disease. Circulation. 2019;140(11):e596–e646. doi:10.1161/CIR.0000000000000678.
Susține recomandarea de utilizare selectivă a aspirinei între 40 și 70 de ani și evitarea utilizării de rutină după 70 de ani.

14. Visseren FLJ, Mach F, Smulders YM, et al. 2021 ESC Guidelines on cardiovascular disease prevention in clinical practice. European Heart Journal. 2021;42(34):3227–3337. doi:10.1093/eurheartj/ehab484.
Susține poziția europeană împotriva antiagregantelor de rutină la persoanele fără boală cardiovasculară stabilită, cu posibilitatea evaluării individuale în diabetul cu risc înalt.

15. Kumbhani DJ, et al. Antiplatelet Therapy in the Management of Atherosclerotic Cardiovascular Disease: 2026 ACC Scientific Statement. A Report of the American College of Cardiology. Journal of the American College of Cardiology. 2026.
Susține reafirmarea utilizării selective a aspirinei în prevenția primară, rolul clopidogrelului ca alternativă pe termen lung în prevenția secundară și conduita perioperatorie privind antiagregantele.

16. McQuilten ZK, Thao LTP, Pasricha SR, et al. Effect of Low-Dose Aspirin Versus Placebo on Incidence of Anemia in the Elderly: A Secondary Analysis of the Aspirin in Reducing Events in the Elderly Trial. Annals of Internal Medicine. 2023;176(7):913–921. doi:10.7326/M23-0675.
Susține creșterea cu aproximativ 20% a incidenței anemiei și scăderea mai accentuată a feritinei la vârstnicii tratați cu aspirină.

17. Barker AL, Morello R, Thao LTP, et al. Daily Low-Dose Aspirin and Risk of Serious Falls and Fractures in Healthy Older People: A Substudy of the ASPREE Randomized Clinical Trial. JAMA Internal Medicine. 2022;182(12):1289–1297. doi:10.1001/jamainternmed.2022.5028.
Susține lipsa efectului aspirinei asupra fracturilor și creșterea căderilor grave, care au dus la internare.

18. Ikeda Y, Shimada K, Teramoto T, et al. Low-Dose Aspirin for Primary Prevention of Cardiovascular Events in Japanese Patients 60 Years or Older With Atherosclerotic Risk Factors: A Randomized Clinical Trial. JAMA. 2014;312(23):2510–2520. doi:10.1001/jama.2014.15690.
Susține rezultatele JPPP: lipsa beneficiului cardiovascular global și creșterea hemoragiilor extracraniene grave.

19. Connolly SJ, Eikelboom J, Joyner C, et al. Apixaban in Patients with Atrial Fibrillation. New England Journal of Medicine. 2011;364(9):806–817. doi:10.1056/NEJMoa1007432.
Susține superioritatea anticoagulării față de aspirină în prevenția AVC-ului din fibrilația atrială, cu un risc de sângerare majoră comparabil.

20. Hawkey C, Avery A, Coupland CAC, et al. Helicobacter pylori eradication for primary prevention of peptic ulcer bleeding in older patients prescribed aspirin in primary care (HEAT): a randomised, double-blind, placebo-controlled trial. The Lancet. 2022;400(10363):1597–1606. doi:10.1016/S0140-6736(22)01843-8.
Susține reducerea temporară a internărilor pentru ulcer hemoragic după eradicarea Helicobacter pylori la utilizatorii de aspirină.

21. Malfertheiner P, Megraud F, Rokkas T, et al. Management of Helicobacter pylori infection: the Maastricht VI/Florence consensus report. Gut. 2022;71(9):1724–1762. doi:10.1136/gutjnl-2022-327745.
Susține recomandarea de testare și tratare a infecției cu Helicobacter pylori la persoanele cu antecedente de ulcer care iau aspirină pe termen lung.

22. Vane JR. Inhibition of prostaglandin synthesis as a mechanism of action for aspirin-like drugs. Nature New Biology. 1971;231(25):232–235. doi:10.1038/newbio231232a0.
Susține descoperirea mecanismului de acțiune al aspirinei prin blocarea sintezei prostaglandinelor.

23. ISIS-2 (Second International Study of Infarct Survival) Collaborative Group. Randomised trial of intravenous streptokinase, oral aspirin, both, or neither among 17,187 cases of suspected acute myocardial infarction: ISIS-2. The Lancet. 1988;2(8607):349–360.
Susține beneficiul aspirinei administrate în infarctul miocardic acut asupra mortalității vasculare.

24. Steering Committee of the Physicians’ Health Study Research Group. Final report on the aspirin component of the ongoing Physicians’ Health Study. New England Journal of Medicine. 1989;321(3):129–135. doi:10.1056/NEJM198907203210301.
Susține reducerea de 44% a infarctului la medicii bărbați sănătoși, alături de tendința de creștere a AVC-ului hemoragic.

25. Ridker PM, Cook NR, Lee IM, et al. A randomized trial of low-dose aspirin in the primary prevention of cardiovascular disease in women. New England Journal of Medicine. 2005;352(13):1293–1304. doi:10.1056/NEJMoa050613.
Susține lipsa efectului asupra infarctului la femei, reducerea AVC-ului ischemic și creșterea sângerărilor digestive care au necesitat transfuzie.

Disclaimer Healthwise: Materialul are scop educațional și nu înlocuiește consultația medicală. Nu începeți și nu întrerupeți aspirina sau alte tratamente antitrombotice fără evaluarea medicului. În special, persoanele cu infarct miocardic, AVC ischemic, stent coronarian sau alte indicații de prevenție secundară nu trebuie să modifice tratamentul pe baza recomandărilor privind prevenția primară.