Psihiatrie & Psihologie Interzicerea telefoanelor în școli și sănătatea mintală a adolescenților: ce arată studiul din Islanda by Mihaela Marinescu noiembrie 13, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 13, 2026 0 comments 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 17 Interzicerea telefoanelor în școli nu a fost asociată cu îmbunătățiri măsurabile ale depresiei, anxietății, ostilității sau stării de bine la adolescenții din Islanda, potrivit unei analize publicate pe 27 octombrie 2026 în JAMA Network Open, care a urmărit 23.938 de răspunsuri din 70 de școli. Rezultatul are o explicație biologică și socială coerentă: starea psihică a unui adolescent depinde de somn, de relațiile cu colegii, de experiențele de excludere sau de bullying și de felul în care folosește ecranul în restul zilei, iar o regulă aplicată în timpul programului școlar atinge direct doar o parte mică din acest ansamblu. Interdicția poate avea sens pentru atenția din clasă și pentru disciplina școlară, dar, aplicată singură, nu funcționează ca intervenție de sănătate mintală. Pentru părinți și profesori, concluzia practică este că telefonul pus în dulap la prima oră nu înlocuiește lucrul cu relațiile, cu somnul și cu obiceiurile digitale de acasă. Subiectul nu este unul de nișă. În țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, aproximativ 98% dintre adolescenții de 15 ani aveau un smartphone în 2022, iar circa jumătate dintre ei petreceau cel puțin 30 de ore pe săptămână pe dispozitive digitale. În aceeași perioadă, simptomele de depresie și anxietate la adolescenți au crescut în multe țări, inclusiv în Islanda. Suprapunerea celor două tendințe a făcut ca telefonul să devină suspectul principal, iar școlile din tot mai multe țări au răspuns cu reguli de restricționare sau de interzicere a telefonului pe durata programului. Autorii studiului islandez observă însă un detaliu care merită reținut: aplicarea acestor politici a avansat mai repede decât dovezile despre efectele lor. Confuzia din jurul subiectului vine din faptul că se amestecă două întrebări diferite. Prima este dacă folosirea intensă a telefonului se asociază cu o stare psihică mai slabă, iar aici datele arată legături reale, dar în general mici și inegale, mai vizibile pentru unele tipuri de utilizare și pentru unele grupuri, în special pentru fete. A doua întrebare este dacă scoaterea telefonului din școală schimbă starea psihică a adolescentului, iar aceasta este o întrebare despre o intervenție, nu despre o asociere. Un factor poate face parte dintre cauzele unei suferințe fără ca eliminarea lui parțială, câteva ore pe zi, să producă o schimbare vizibilă. Studiul din Islanda testează tocmai această a doua întrebare, cu una dintre cele mai riguroase metode disponibile în afara unui experiment randomizat. Interzicerea telefoanelor în școli, în șapte idei Tot mai multe școli din lume interzic telefoanele, în speranța că elevii vor fi mai liniștiți, mai atenți și mai apropiați unii de alții. În Islanda, cercetătorii au comparat 22 de școli care au interzis telefoanele cu 48 de școli care nu au făcut-o, pe parcursul a șapte ani. Adolescenții din școlile cu interdicție nu s-au simțit mai puțin triști, mai puțin anxioși sau mai bine decât colegii lor din celelalte școli. Timpul total petrecut pe ecran, bullyingul și sprijinul primit de la colegi au rămas practic la fel în ambele tipuri de școli. Starea psihică a unui adolescent ține de somn, de prieteni, de presiunea socială și de viața de acasă, nu doar de telefonul din pauză. Interdicția poate aduce liniște în clasă, dar contează mai mult ca parte dintr-un plan mai larg, cu educație digitală și programe împotriva bullyingului. Tristețea care durează săptămâni, somnul dat peste cap sau retragerea de lângă prieteni sunt motive bune de discuție cu un medic sau cu un psiholog. Ce a măsurat studiul din Islanda: 70 de școli, trei momente și o comparație atentă Cercetătorii de la Universitatea din Reykjavik, împreună cu colegi de la Karolinska Institutet, Columbia University, University of California Irvine și Icahn School of Medicine at Mount Sinai, au folosit datele sondajului național Youth in Iceland, un chestionar aplicat de ani de zile în școlile islandeze, în timpul orelor, adolescenților de 13–15 ani. Au fost analizate trei valuri: februarie 2016, februarie 2018 și noiembrie 2023. Primele două au servit drept perioadă de dinaintea interdicțiilor, iar al treilea drept perioadă de după. Răspunsurile au reprezentat între 56,8% și 61,9% din populația de adolescenți de această vârstă din Islanda, o acoperire rară pentru un studiu despre politici școlare. Notă HealthwiseConținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic. Calculatoare medicale Cunoaște-ți corpul.Cu instrumente construite pe dovezi. Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF. 218 calculatoare disponibile Toate calculatoarele IMC Antropometrie IMC — Indice de Masă Corporală Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii. WHR Antropometrie WHR — Raport Talie-Șold Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex. kcal Nutriție TDEE — Necesar Caloric Zilnic Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit. MED Nutriție Scor Dietă Mediteraneană Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare. Susține Healthwise Gratuit pentru toți. Nu gratuit de făcut. Informație medicală, instrumente și dosare de sănătate, gratuite și construite pe dovezi științifice. Vedeți ce costă și cum puteți ajuta. Susține Healthwise Islanda are o particularitate care o face potrivită pentru o astfel de analiză: nu există o reglementare națională privind telefoanele în școlile gimnaziale, iar fiecare școală decide singură. Între 2018 și 2023, 22 dintre cele 70 de școli incluse în analiză au introdus o interdicție, iar celelalte 48 au păstrat reguli mai permisive. Această diferență, apărută fără intervenția cercetătorilor, creează ceea ce se numește un experiment natural: două grupuri de școli, comparabile ca sistem educațional și cultură, dintre care doar unul a trecut printr-o schimbare de regulă. Informațiile despre politici au fost strânse de pe site-urile școlilor și confirmate prin interviuri telefonice cu personalul care cunoștea regulile aplicate elevilor din clasele a VIII-a, a IX-a și a X-a. Cum funcționează metoda difference-in-differences, explicată fără formule Metoda folosită, numită în literatura de specialitate difference-in-differences (diferența diferențelor), pornește de la o observație simplă: dacă se compară doar școlile cu interdicție și cele fără interdicție în 2023, orice diferență ar putea exista de dinainte. Școlile care au decis să interzică telefoanele pot avea alt tip de elevi, alt cartier, alte priorități. De aceea, metoda nu compară nivelurile, ci schimbările. Se calculează cât s-a modificat starea adolescenților într-un grup de școli între 2018 și 2023, cât s-a modificat în celălalt grup în aceeași perioadă, iar efectul atribuit interdicției este diferența dintre cele două schimbări. Logica devine mai clară cu un exemplu. Să presupunem că, între 2018 și 2023, scorul de simptome depresive a crescut cu două puncte în școlile fără interdicție, ca urmare a unor factori care au afectat toți adolescenții din țară, de la pandemie la schimbările din rețelele sociale. Dacă în școlile cu interdicție scorul ar fi crescut cu un singur punct, diferența de un punct ar putea fi atribuită, cu prudență, interdicției. Dacă ar fi crescut tot cu două puncte, interdicția nu ar fi schimbat nimic vizibil. Modelele au ținut cont și de clasa elevului, de structura familiei și de limba vorbită acasă, iar erorile statistice au fost calculate la nivel de școală. Punctul sensibil al metodei este așa-numita ipoteză a tendințelor paralele: înainte de interdicție, cele două grupuri de școli ar trebui să evolueze similar. Tocmai pentru a verifica această ipoteză, studiul a folosit două valuri anterioare, din 2016 și 2018, și a comparat evoluțiile din acea perioadă. Este unul dintre motivele pentru care autorii îl descriu drept primul studiu de acest tip care folosește mai multe momente de dinaintea politicii, la nivel național. Rezultatul acestei verificări a scos la iveală câteva nuanțe importante, discutate mai jos. Ce însemna „interdicție” în școlile islandeze În studiu, o școală a fost considerată cu interdicție dacă interzicea explicit folosirea telefonului de către elevi pe toată durata programului, cu obligația de a-l lăsa acasă, în dulap sau în ghiozdan. Aplicarea regulii se făcea de obicei prin consemnarea abaterilor pe platformele de comunicare ale școlii, vizibile pentru părinți, iar abaterile repetate duceau la întâlniri cu familia. Școlile fără interdicție nu erau însă un spațiu fără reguli: multe interziceau telefonul în timpul orelor, dar permiteau folosirea lui în pauze și le dădeau voie elevilor să îl aibă asupra lor. Această nuanță schimbă felul în care trebuie citit rezultatul. Comparația nu este între școli cu telefoane omniprezente și școli fără telefoane, ci între școli cu interdicție pe toată ziua și școli în care telefonul era deja restricționat în clasă. Diferența reală dintre cele două grupuri se reduce, în bună măsură, la pauze și la timpul dintre ore. Autorii au rulat și o analiză separată, mai strictă, în care au păstrat doar școlile unde telefonul trebuia depozitat și nu putea fi ținut asupra elevului, iar concluziile au rămas aceleași. Ce s-a măsuratInstrumentul folositInterval de scorCe înseamnă un scor mai mare Simptome depresiveSymptom Checklist-90-Revised, 10 itemi10–40Simptome mai intense AnxietateSymptom Checklist-90-Revised, 5 itemi5–25Simptome mai intense OstilitateSymptom Checklist-90-Revised, 5 itemi5–25Iritabilitate și reacții ostile mai frecvente Stare de bine psihicăScala scurtă Warwick-Edinburgh, 7 itemi7–35Funcționare psihică mai bună Sprijin perceput de la colegiPerceived Peer Support Scale, 5 itemi5–20Sprijin mai ușor de obținut de la prieteni Timp de ecranOre pe zi: rețele sociale, jocuri singur, jocuri cu prieteni, video0 – peste 6 oreUtilizare mai mare Bullying și cyberbullyingÎntrebări despre tachinare, agresiune fizică, mesaje jignitoareDa / nuPrezența experienței Simptomele de depresie, anxietate și ostilitate au fost raportate pentru săptămâna anterioară completării chestionarului, iar starea de bine pentru ultimele două săptămâni. Sunt instrumente validate, cu o consistență internă bună până la foarte bună, dar măsoară simptome autoraportate, nu diagnostice. Autorii au aplicat și o corecție statistică strictă pentru numărul mare de comparații: au fost testate 11 rezultate în eșantionul total, la fete și la băieți, deci 33 de comparații, iar pragul de semnificație a fost coborât corespunzător, pentru a evita ca unele rezultate să pară relevante doar din întâmplare. Rezultatele: interzicerea telefoanelor în școli nu a schimbat depresia, anxietatea sau starea de bine În perioada 2018–2023, diferențele dintre evoluția școlilor cu interdicție și cea a școlilor fără interdicție au fost mici și, după corecția pentru comparații multiple, lipsite de semnificație statistică. Pentru simptomele depresive, estimarea a fost de 0,65 puncte pe o scală de la 10 la 40, cu un interval de încredere de la 0,01 la 1,30. Pentru anxietate, 0,21 puncte pe o scală de la 5 la 25. Pentru ostilitate, 0,23 puncte. Pentru starea de bine, −0,52 puncte pe o scală de la 7 la 35. Interesant este sensul acestor valori: acolo unde estimarea se apropie de prag, ea indică o evoluție ușor mai puțin favorabilă în școlile cu interdicție, nu una mai bună. IndicatorEstimarea după interdicțieInterval de încredere 95%Interpretare Simptome depresive (scala 10–40)+0,650,01 până la 1,30Fără diferență relevantă după corecție Anxietate (scala 5–25)+0,21−0,08 până la 0,50Fără diferență Ostilitate (scala 5–25)+0,23−0,12 până la 0,59Fără diferență Stare de bine (scala 7–35)−0,52−1,08 până la 0,03Fără diferență relevantă după corecție Sprijin de la colegi (scala 5–20)−0,13−0,43 până la 0,17Fără diferență Timp pe rețele sociale (ore/zi)+0,10−0,08 până la 0,28Fără diferență Mesaje jignitoare primite (raport de șanse)0,930,74 până la 1,16Fără diferență Rezultatele au fost similare la fete și la băieți, analizați separat. Au rămas aceleași și în analizele care au ținut cont de momentul introducerii interdicției, adică de numărul de ani trecuți de la schimbarea regulii, și în analiza restrânsă la școlile cu reguli stricte de depozitare. În această ultimă variantă, estimarea pentru simptomele depresive a fost de 0,57 puncte, iar pentru anxietate de 0,22 puncte, ambele cu intervale de încredere care includeau valoarea zero. Nici timpul petrecut pe rețele sociale, la jocuri video sau la vizionarea de clipuri, nici bullyingul față în față sau online nu s-au modificat diferit între cele două grupuri. Merită privit și contextul general al datelor. În toate școlile, indiferent de politică, scorurile medii de simptome depresive au crescut între 2016 și 2023, iar starea de bine a scăzut. Valoarea mediană a simptomelor depresive a urcat de la 14–15 puncte la 17 puncte, iar media stării de bine a coborât de la peste 24 de puncte spre 22–23 de puncte. Interdicția telefonului nu a oprit această tendință în școlile care au adoptat-o, dar nici nu a accelerat-o într-un mod demonstrabil. Adolescenții islandezi au trecut, ca toți adolescenții, prin pandemie și printr-o schimbare profundă a mediului digital, iar aceste forțe au acționat asupra tuturor școlilor. lipsa unui efect detectat nu înseamnă dovada că efectul nu existăUn rezultat nul arată că, în acest eșantion și cu aceste instrumente, nu s-a putut observa o schimbare relevantă la nivel de populație. Acest lucru nu exclude beneficii mici, beneficii pentru anumite grupuri de elevi sau beneficii care apar după mai mulți ani. Autorii înșiși notează că estimările pentru perioadele mai lungi de la introducerea interdicției au intervale de încredere largi, deci puterea statistică de a detecta efecte mici sau întârziate a fost limitată. Formularea corectă nu este „interdicțiile nu funcționează”, ci „interdicțiile, aplicate singure, nu au produs o îmbunătățire vizibilă a sănătății mintale a adolescenților din Islanda”. Diferența dintre cele două fraze este exact diferența dintre știință și titlurile de presă. O nuanță din datele de dinaintea interdicțiilor, la fete Verificarea tendințelor dinaintea politicii, între 2016 și 2018, a arătat câteva diferențe. La fetele din școlile care aveau să introducă interdicția, simptomele depresive au crescut mai puțin decât la fetele din celelalte școli, iar starea de bine s-a îmbunătățit mai mult. În eșantionul total, elevii din viitoarele școli cu interdicție au avut și o creștere mai mică a timpului petrecut jucând singuri pe calculator sau pe consolă. Cu alte cuvinte, cele două grupuri de școli nu evoluau perfect în paralel înainte de schimbarea regulii, ceea ce slăbește parțial ipoteza pe care se sprijină metoda. Autorii tratează această observație cu transparență: nu există un tipar consecvent de divergență pe toate rezultatele, dar diferențele observate cer o interpretare prudentă a estimărilor de după interdicție. Pentru cititor, consecința practică este următoarea: dacă fetele din școlile cu interdicție o duceau deja ceva mai bine înainte, o parte din evoluția lor ulterioară mai puțin favorabilă poate reflecta o revenire spre medie, nu un efect al interdicției. Datele nu permit separarea completă a acestor explicații, iar studiul nu pretinde contrariul. De ce o regulă la poarta școlii nu ajunge automat în starea psihică a adolescentului Pentru ca interzicerea telefoanelor în școli să îmbunătățească sănătatea mintală, ar trebui să funcționeze cel puțin unul dintre mecanismele presupuse de susținătorii ei. Primul este mecanismul social: fără telefon în pauză, elevii ar vorbi mai mult între ei, s-ar juca împreună, ar construi relații mai solide și s-ar simți mai conectați la școală. Al doilea este mecanismul de expunere: mai puține ore pe ecran ar însemna mai puțină comparație socială, mai puțin conținut negativ, mai puține notificări care fragmentează atenția. Studiul islandez a măsurat indirect ambele mecanisme, iar niciunul nu s-a mișcat vizibil. Sprijinul perceput de la colegi a rămas neschimbat, ceea ce sugerează că interdicția nu a modificat într-un mod măsurabil această dimensiune a climatului școlar. Timpul total de ecran raportat de elevi a rămas și el la fel. Studiul a întrebat despre utilizarea zilnică obișnuită, nu despre utilizarea din timpul școlii, și nu a avut date obiective de pe dispozitive, dar rezultatul se potrivește cu observațiile din alte țări: timpul de ecran pierdut în pauze se recuperează, cel puțin parțial, după-amiaza și seara. Dacă nici legăturile sociale, nici expunerea totală nu se schimbă, este greu de așteptat ca starea psihică să se schimbe. Creierul adolescentului este construit să caute aprobarea grupului Adolescența este o perioadă de reorganizare profundă a creierului. Sistemele implicate în procesarea recompensei și în sensibilitatea la evaluarea socială devin foarte reactive, în timp ce rețelele cortexului prefrontal, responsabile de autocontrol, de planificare și de amânarea recompensei, se maturizează mai lent, până spre jumătatea decadei a treia de viață. Acest decalaj nu este un defect, ci o adaptare: îi împinge pe tineri spre explorare, spre construirea propriului grup și spre independență față de familie. În același timp, îi face foarte sensibili la semnalele de acceptare sau de respingere venite de la colegi. Rețelele sociale se potrivesc aproape perfect cu această etapă de dezvoltare: oferă un flux continuu de semnale sociale cuantificate (aprecieri, comentarii, vizualizări) și o fereastră permanentă spre viața celorlalți. Telefonul nu creează însă nevoia de validare socială, ci o amplifică și o mută într-un spațiu fără pauze. De aici rezultă o consecință importantă pentru politicile școlare: interdicția din timpul programului întrerupe pentru câteva ore canalul, dar nu schimbă nevoia de bază și nici dinamica grupului. Conflictele, excluderile și ierarhiile sociale continuă în curtea școlii, iar seara se mută din nou online. Datele britanice din Millennium Cohort Study arată că această sensibilitate nu se distribuie egal între fete și băieți. Cercetătorii au analizat 10.904 adolescenți de 14 ani. Comparativ cu cei care foloseau rețelele sociale una până la trei ore pe zi, adolescenții care le foloseau cinci ore sau mai mult aveau scoruri de simptome depresive cu 50% mai mari în cazul fetelor și cu 35% mai mari în cazul băieților. Fetele foloseau, în medie, mai intens rețelele sociale, iar legătura dintre această utilizare și simptomele depresive era mai puternică la ele. Mai important decât cifrele este drumul prin care se face legătura. Analiza a identificat patru căi: hărțuirea online, somnul slab, stima de sine scăzută și nemulțumirea față de propriul corp. Adolescenții care foloseau rețelele sociale cinci ore sau mai mult pe zi erau cu 31% mai predispuși să fie nemulțumiți de greutatea lor, iar această nemulțumire se asocia, la rândul ei, cu simptome depresive mai intense, direct și prin scăderea stimei de sine. Cu alte cuvinte, nu ecranul în sine pare să conteze cel mai mult, ci ceea ce aduce ecranul: comentarii, comparații cu corpuri editate, nopți scurtate. Această imagine ajută la citirea rezultatelor din studiul islandez. În Norvegia, beneficiile interdicției au apărut mai ales la fete, în special la cele din familii cu resurse mai modeste. În Islanda, analizele separate pe sexe nu au arătat diferențe. O explicație plauzibilă este că, acolo unde interdicția nu modifică seara, somnul și conținutul despre corp, căile prin care fetele sunt afectate rămân deschise, indiferent de regula aplicată în timpul orelor. aceeași oră pe telefon nu înseamnă aceeași experiență pentru o fată și pentru un băiatFetele și băieții folosesc, în medie, platforme diferite și în moduri diferite: fetele petrec mai mult timp pe rețelele construite în jurul imaginii și al comparației sociale, băieții mai mult timp în jocuri. Riscurile diferă și ele, de la presiunea asupra aspectului fizic până la alte forme de expunere. O politică ce tratează „timpul de ecran” ca pe o singură cantitate trece pe lângă aceste diferențe. Discuția cu un adolescent despre telefon are mai mult sens atunci când pornește de la ce face concret acolo, nu de la numărul de ore. Bullyingul online și cel față în față sunt aceeași realitate, pe două canale Unul dintre argumentele frecvente pentru interdicție este reducerea cyberbullyingului. Studiul islandez nu a găsit diferențe nici pentru bullyingul online, nici pentru cel față în față. Explicația propusă de autori ține de natura agresiunii între colegi: cele două forme sunt strâns legate și implică adesea aceleași persoane, atât ca agresori, cât și ca victime. Un mesaj jignitor trimis seara continuă o tachinare începută în pauză, iar o excludere dintr-un grup online reflectă o excludere deja existentă în clasă. Limitarea accesului la dispozitiv în timpul școlii nu modifică procesele relaționale care stau la baza agresiunii. Datele internaționale despre interdicții și bullying sunt de altfel amestecate: unele studii nu au găsit nicio asociere, altele au găsit reduceri modeste, iar câteva au semnalat chiar creșteri. Această variabilitate sugerează că efectul unei interdicții asupra relațiilor dintre elevi depinde de modul de aplicare, de climatul școlii și de dinamica socială mai largă. Din acest motiv, autorii recomandă ca, oriunde se introduc astfel de politici, bullyingul să fie monitorizat în continuare, atât în forma lui față în față, cât și online, pentru a identifica eventualele efecte nedorite. Timpul de ecran se mută, nu dispare Un fenomen cunoscut din cercetarea comportamentală este substituția: atunci când un comportament plăcut este restricționat într-un interval, el tinde să se recupereze în alt interval, dacă nevoia care îl alimentează rămâne neschimbată. Studiul SMART Schools din Anglia, realizat pe 1.227 de elevi din 30 de școli, a ajuns la o observație similară: politicile restrictive nu au fost asociate cu un timp total mai redus pe telefon sau pe rețelele sociale. În același timp, acel studiu a confirmat că mai mult timp petrecut pe telefon și pe rețele sociale se asociază cu o stare de bine mai slabă, cu somn de calitate mai slabă, mai puțină mișcare și rezultate școlare mai slabe. Legătura dintre ecran și sănătate există, dar școala nu este locul principal unde se formează. timpul total de ecran nu descrie felul în care adolescentul folosește telefonulDouă ore petrecute vorbind cu prietenii apropiați sau urmărind un documentar nu au aceeași semnificație psihologică ca două ore de derulare pasivă a unui flux de imagini cu corpuri editate sau de comentarii ostile. Cercetarea din ultimii ani arată că rețelele sociale nu sunt un bloc unic: efectele depind de tipul de conținut, de modul de utilizare, de momentul din zi și de vulnerabilitatea individuală. O interdicție școlară reduce, eventual, câteva ore dintr-o anumită categorie de utilizare, dar nu schimbă calitatea utilizării din restul zilei. Discuția utilă nu este doar „cât timp”, ci „ce, când, cu cine și cu ce efect asupra somnului”. Pentru a înțelege de ce un studiu atât de mare nu a găsit un efect, ajută o întrebare anterioară: cât de puternică este, la nivel de populație, legătura dintre ecran și starea de bine. În 2019, cercetătorii Amy Orben și Andrew Przybylski de la Universitatea Oxford au analizat date de la peste 300.000 de adolescenți din Marea Britanie și din Statele Unite, provenite din trei mari studii naționale. Au folosit o metodă numită analiza curbei de specificații, care nu rulează o singură analiză, ci toate combinațiile rezonabile de variabile, pentru a vedea cât de mult depinde rezultatul de alegerile făcute de cercetător. Rezultatul a fost surprinzător pentru dezbaterea publică. Folosirea tehnologiei digitale explica cel mult 0,4% din diferențele de stare de bine dintre adolescenți. Pentru comparație, autorii au arătat că, în aceleași date, consumul regulat de cartofi avea o asociere negativă de mărime similară, iar purtatul ochelarilor una chiar mai mare. Faptul de a fi victima bullyingului avea o asociere de aproximativ 4,3 ori mai puternică decât timpul pe ecran, iar somnul suficient și micul dejun regulat erau legate mult mai strâns de starea de bine decât tehnologia. Legătura cu studiul islandez este directă. Dacă asocierea totală dintre ecran și starea de bine este mică, o interdicție care elimină doar o parte din utilizare, câteva ore pe zi, și care nu reduce timpul total are șanse foarte mici să producă o schimbare detectabilă, chiar și într-un eșantion de zeci de mii de răspunsuri. Factorii care cântăresc mai mult, precum bullyingul și somnul, sunt exact cei pe care interdicția nu i-a modificat. o asociere mică la nivel de populație nu înseamnă un efect mic pentru fiecare adolescentMedia unei populații poate ascunde situații foarte diferite. Pentru majoritatea adolescenților, timpul pe ecran poate avea o legătură aproape nulă cu starea psihică, în timp ce pentru o minoritate, de pildă cei expuși hărțuirii online sau cei care își pierd somnul pe telefon, legătura poate fi puternică. Cifra de 0,4% nu spune că ecranele sunt inofensive, ci că efectul lor nu este uniform și se concentrează la anumiți adolescenți, în anumite contexte. De aceea, politicile generale au rezultate modeste, iar atenția acordată fiecărui adolescent în parte rămâne esențială. Somnul, veriga pe care școala nu o controlează Una dintre căile cele mai plauzibile prin care telefonul influențează starea psihică a adolescenților este somnul. La pubertate, ritmul circadian se decalează natural spre o oră mai târzie: adolescentul simte nevoia de somn mai târziu seara și se trezește mai greu dimineața. Folosirea telefonului în pat, cu stimulare socială și emoțională și cu expunere la lumină, poate amâna și mai mult adormirea, într-o perioadă în care programul școlar impune trezirea devreme. Lipsa cronică de somn se asociază, la rândul ei, cu iritabilitate, dificultăți de concentrare și o reglare emoțională mai fragilă. Cea mai amplă sinteză a acestei legături a fost publicată în 2016 în JAMA Pediatrics. Cercetătorii au reunit 20 de studii care au inclus 125.198 de copii și adolescenți. Folosirea unui telefon, a unei tablete sau a altui dispozitiv portabil în jurul orei de culcare s-a asociat cu șanse de aproximativ două ori mai mari de somn insuficient, cu somn de calitate mai slabă și cu șanse de aproape trei ori mai mari de somnolență excesivă în timpul zilei. Rezultatul cel mai neașteptat a privit dispozitivul nefolosit. Simpla prezență a telefonului în dormitor, fără ca adolescentul să declare că l-a folosit, s-a asociat și ea cu somn insuficient, cu somn de calitate slabă și cu somnolență în timpul zilei. Explicațiile propuse țin de notificările care trezesc sau țin mintea în alertă, de tentația de a verifica telefonul la o trezire scurtă din timpul nopții și de conștiința faptului că discuțiile din grup continuă și fără tine. Situația la culcareSomn insuficientSomn de calitate slabăSomnolență excesivă ziua Dispozitiv folosit la culcareOR 2,17OR 1,46OR 2,72 Dispozitiv în dormitor, nefolositOR 1,79OR 1,53OR 2,27 Raportul de șanse (OR) compară cât de des apare o situație într-un grup față de altul: o valoare de 2 înseamnă șanse de aproximativ două ori mai mari decât la copiii fără dispozitiv în dormitor. Certitudinea dovezilor a fost evaluată drept scăzută, pentru că studiile incluse sunt observaționale și diferă mult între ele. Datele arată o asociere constantă, dar nu demonstrează singure că telefonul este cauza. Direcția lor practică este totuși coerentă cu ceea ce se știe despre fiziologia somnului la adolescenți. telefonul care doar stă pe noptieră nu este neutru pentru somnMulte familii aleg un compromis: telefonul rămâne în cameră, dar pe modul silențios. Datele sugerează că acest compromis păstrează o parte din efect, pentru că somnul adolescentului nu este influențat doar de lumina ecranului, ci și de așteptarea socială și de posibilitatea permanentă a contactului. Un loc fix pentru încărcarea telefoanelor în afara dormitoarelor, valabil pentru toți membrii familiei, acționează exact asupra intervalului pe care o interdicție școlară nu îl poate atinge. Aici se vede limita structurală a unei interdicții școlare: ea acționează între dimineață și prânz, adică exact în intervalul în care telefonul are cel mai mic impact asupra somnului. Utilizarea care afectează odihna are loc seara și noaptea, în spațiul familiei. Este o observație care mută o parte din responsabilitate dinspre școală spre casă și care explică de ce cercetătorii insistă că abordările eficiente trebuie să privească întreaga zi și întreaga săptămână a adolescentului, nu doar programul școlar. Normal sau îngrijorător: unde se termină obiceiul digital și unde începe suferința Pentru părinți, una dintre cele mai dificile sarcini este să distingă între comportamentele obișnuite ale adolescenței și semnalele care cer atenție. Fluctuațiile de dispoziție, nevoia de intimitate, retragerea temporară în cameră, conflictele cu părinții și atașamentul puternic față de grupul de prieteni fac parte din dezvoltarea normală. La fel, folosirea frecventă a telefonului pentru comunicare cu colegii este, pentru majoritatea adolescenților de azi, o formă firească de socializare, nu un simptom. Diferența dintre fiziologic și îngrijorător nu ține de un număr de ore, ci de durată, de intensitate și de impactul asupra funcționării zilnice. O zi tristă după un conflict cu prietenii este o reacție normală. Tristețea care persistă săptămâni la rând, pierderea interesului pentru activități care înainte aduceau bucurie, somnul profund dezorganizat, scăderea bruscă a rezultatelor școlare sau retragerea de lângă prieteni sunt semnale care merită discutate cu un specialist. În ceea ce privește telefonul, utilizarea devine îngrijorătoare atunci când adolescentul pierde controlul asupra ei, când îi afectează sistematic somnul și obligațiile sau când renunță la activități și relații din viața reală pentru a rămâne online. SituațieMai degrabă parte din adolescența obișnuităMai degrabă semnal care merită atenție DispozițiaVariații de la o zi la alta, legate de evenimente concreteTristețe, iritabilitate sau gol interior care durează săptămâni SomnulTendința de a adormi mai târziu, recuperare în weekendNopți frecvente de veghe pe telefon, oboseală cronică, adormire la ore RelațiilePreferința pentru prieteni în locul familieiRetragere de lângă prieteni, izolare, refuzul de a merge la școală TelefonulUtilizare frecventă pentru comunicare și divertismentPierderea controlului, neliniște intensă fără telefon, renunțare la alte activități ȘcoalaOscilații de motivație, note variabileScădere bruscă și persistentă a rezultatelor și a interesului Experiențele onlineConflicte trecătoare, discuții aprinseMesaje jignitoare repetate, excludere, umilire publică folosirea intensă a telefonului nu este, singură, un diagnosticTermeni precum „dependență de telefon” circulă des în discuțiile publice, dar ei nu descriu un diagnostic stabilit pentru majoritatea adolescenților care stau mult pe ecran. În unele cazuri, utilizarea intensă este o consecință, nu o cauză: un adolescent anxios sau trist se poate refugia în telefon pentru că acolo găsește distragere sau o formă de conexiune. Dacă se tratează doar comportamentul vizibil, prin confiscare, suferința de dedesubt poate rămâne neobservată. Întrebarea utilă pentru un părinte nu este doar „cât stă pe telefon”, ci „de ce are nevoie de telefon în acest moment și ce lipsește în rest”. Această perspectivă explică și de ce o politică aplicată la nivel de populație poate să nu producă efecte măsurabile. Majoritatea adolescenților nu au o relație patologică cu telefonul, iar pentru ei interdicția schimbă puțin în ceea ce privește starea psihică. Pentru minoritatea care are dificultăți reale, cauzele sunt de obicei multiple și profunde: tensiuni familiale, experiențe de bullying, vulnerabilități individuale, lipsă de somn, presiune școlară. O regulă generală nu ajunge la aceste cauze. Ele cer identificare individuală, atenție din partea adulților și, uneori, sprijin specializat. Ce spune cercetarea internațională despre interzicerea telefoanelor în școli Studiul din Islanda nu este singur, iar valoarea lui se vede cel mai bine în comparație cu celelalte cercetări mari publicate în ultimii doi ani. Imaginea de ansamblu este una amestecată, dar cu un tipar care începe să se contureze: studiile care măsoară simptomele și starea de bine raportate de adolescenți la nivel de populație găsesc, în general, asocieri mici sau nule, în timp ce studiile care folosesc alte tipuri de rezultate sau alte contexte de politică găsesc uneori efecte favorabile, mai ales pentru anumite grupuri. Interdicțiile nu sunt o idee nouă, dar s-au răspândit abia în ultimul deceniu. Franța a adoptat în 2018 o lege care interzice folosirea telefonului în școlile primare și în gimnazii, unul dintre primele cadre naționale de acest fel din Europa. În 2023, raportul UNESCO de monitorizare globală a educației, dedicat tehnologiei în școli, constata că mai puțin de o țară din patru avea o interdicție a smartphone-urilor în școli și recomanda ca tehnologia să intre în clasă doar atunci când sprijină efectiv învățarea. Raportul cita date din 14 țări potrivit cărora simpla apropiere a telefonului îi distrage pe elevi și afectează învățarea. În anii următori, ritmul s-a accelerat: Suedia și Polonia au anunțat interdicții începând cu anul școlar 2026–2027, iar Danemarca a anunțat intenția de a interzice telefoanele și în pauze. Primul studiu care a încercat să măsoare efectul unei interdicții cu o metodă asemănătoare celei din Islanda a fost publicat în 2016 de economiștii Louis-Philippe Beland și Richard Murphy. Ei au chestionat școlile din patru orașe englezești despre momentul în care au introdus restricțiile și au legat răspunsurile de datele administrative ale examenelor naționale, folosind tot metoda diferenței diferențelor. După interdicție, rezultatele la examene au crescut în medie cu aproximativ 0,07 deviații standard, un efect mic, dar măsurabil, concentrat în rândul elevilor cu rezultatele cele mai slabe. Elevii care învățau deja bine aproape nu au simțit diferența. Interpretarea autorilor a fost că telefonul funcționează ca o sursă de distragere pe care elevii cu mai puține resurse de autoreglare o gestionează mai greu. Acest studiu a devenit unul dintre cele mai citate argumente în favoarea interdicțiilor. Ceea ce s-a pierdut adesea în preluarea lui publică este faptul că a măsurat note, nu stare psihică. Politicile adoptate ulterior au fost justificate tot mai des prin sănătatea mintală a adolescenților, o promisiune pe care primele dovezi nu o testaseră. un câștig la note nu este și un câștig de sănătate mintalăAtenția din clasă și starea psihică a unui adolescent sunt legate, dar nu identice. O regulă care reduce distragerea în timpul lecției poate ajuta învățarea fără să schimbe anxietatea, tristețea sau sentimentul de excludere, care se formează în relații, acasă și seara. Când un argument valid pentru un anumit rezultat este folosit pentru un alt rezultat, așteptările cresc, iar dezamăgirea de mai târziu poate umbri și beneficiile reale ale măsurii. Studiile din Anglia și din Islanda nu se contrazic: răspund la întrebări diferite. Țara și studiulTipul de dateCe a găsit Islanda, JAMA Network Open, 2026Sondaj național, 70 de școli, trei valuri (2016, 2018, 2023)Nicio schimbare relevantă în sănătatea mintală, sprijinul colegilor, timpul de ecran sau bullying Anglia, SMART Schools, 20251.227 de elevi din 30 de școli, comparație între politici restrictive și permisiveNicio diferență în starea de bine, somn, activitate fizică, rezultate școlare sau timp total pe rețele sociale Australia de Sud, 2025Emularea unui studiu clinic pe baza unei interdicții impuse de stat în 2023Reduceri mici, dar semnificative, ale distresului psihologic, ale simptomelor de depresie și anxietate Norvegia, 2026Date administrative și de sondaj, analiză în timpFără efect mediu, dar mai puține consultații de sănătate mintală la fete, mai puțin bullying și note mai bune la fete, mai ales din familii defavorizate Statele Unite, 2026Studiu multistatal cu huse care blochează telefonulFără efect asupra rezultatelor școlare și fără reducerea bullyingului online perceput Anglia, 2016Chestionar în școlile din patru orașe, legat de datele examenelor naționaleRezultate la examene mai bune cu circa 0,07 deviații standard, mai ales la elevii cu rezultate slabe; sănătatea mintală nu a fost măsurată Diferențele dintre aceste rezultate nu înseamnă neapărat că unele studii greșesc. Ele pot reflecta diferențe reale între contexte. În Norvegia, de exemplu, efectele au apărut mai ales la fetele din medii socioeconomice mai modeste și au fost măsurate prin date administrative, precum consultațiile de sănătate mintală și notele, nu prin chestionare de simptome. În Australia de Sud, interdicția a fost impusă de stat, uniform, cu o comunicare publică amplă, ceea ce poate schimba modul în care elevii și profesorii o aplică. În Islanda, multe școli fără interdicție aveau deja reguli în clasă, ceea ce reduce diferența reală dintre grupuri. un studiu cu rezultat nul nu anulează studiile cu rezultat pozitiv, ci le pune în contextÎn discuțiile publice, fiecare studiu nou este prezentat adesea ca un verdict final: „interdicțiile funcționează” sau „interdicțiile nu funcționează”. Cercetarea nu progresează însă prin verdicte izolate, ci prin acumularea de date din contexte diferite. Studiul islandez adaugă o piesă solidă: într-o țară cu reguli deja existente în clasă și cu interdicții decise la nivel de școală, efectul asupra sănătății mintale nu a fost vizibil. Studiile din Norvegia și Australia sugerează că, în alte condiții și pentru anumite grupuri, pot exista beneficii. Împreună, ele indică faptul că efectul nu este universal și depinde de context, de aplicare și de măsurile care însoțesc regula. Unde studiul islandez este solid și unde trebuie citit cu prudență Punctele forte ale studiului sunt clare. Eșantionul acoperă aproximativ 60% din adolescenții de 13–15 ani din Islanda și este reprezentativ ca vârstă și gen. Designul folosește două momente de dinaintea politicii, ceea ce permite verificarea tendințelor anterioare, lucru pe care multe studii din domeniu nu îl pot face. Instrumentele de măsurare sunt validate, analizele au fost repetate în mai multe variante, iar autorii au aplicat o corecție statistică strictă. Concluzia nu se sprijină pe o singură analiză, ci pe un set de rezultate concordante. Limitele sunt la fel de importante și autorii le enumeră deschis. Adoptarea interdicțiilor nu a fost aleatorie, iar motivele pentru care școlile au decis să le introducă nu au fost colectate sistematic. Au existat diferențe de tendință înaintea politicii, în special la fete. Pandemia de COVID-19 a afectat sănătatea mintală și utilizarea digitală în perioada analizată, posibil diferit de la o școală la alta. Respectarea efectivă a regulilor nu a fost măsurată, iar folosirea telefonului în școală nu a fost evaluată obiectiv. Timpul de ecran a fost autoraportat, iar cercetările arată că estimările făcute de utilizatori corespund doar slab cu datele înregistrate efectiv pe dispozitive. Școlile din regiunea capitalei au fost suprareprezentate în eșantionul final. Mai există două detalii de calendar care merită reținute. Șapte dintre cele 22 de școli au introdus interdicția chiar în 2023, anul ultimei măsurători, deci au avut foarte puțin timp pentru ca eventualele efecte să apară. În plus, ultimul val a fost aplicat în noiembrie și completat electronic, în timp ce primele două au fost aplicate în februarie, pe hârtie. Analizele de sensibilitate în funcție de momentul introducerii interdicției au fost concordante cu rezultatul principal, iar efectele fixe pentru anul sondajului preiau schimbările comune tuturor școlilor, dar aceste diferențe sporesc incertitudinea. Soliditatea dovezii poate fi descrisă drept moderată: un experiment natural amplu și bine analizat, dar observațional, nu randomizat. Ce nu a măsurat studiul: atenția din clasă și climatul școlar Absența unui efect asupra sănătății mintale nu exclude beneficii pentru rezultate mai apropiate de sala de clasă. Studiul nu a evaluat atenția elevilor în timpul orelor, implicarea la lecții, timpul efectiv de predare, volumul de muncă al profesorilor sau climatul din clasă. Acestea sunt tocmai zonele în care o interdicție are cel mai direct mecanism de acțiune: mai puține notificări și mai puțină tentație în timpul lecției pot însemna mai puține întreruperi. Alte cercetări sugerează îmbunătățiri ale atenției și implicării în clasă după interdicții, chiar dacă efectele asupra sănătății mintale rămân neclare. Această distincție este utilă pentru o discuție echilibrată. O școală poate avea motive legitime să interzică telefoanele, legate de disciplină, de calitatea predării sau de protecția elevilor împotriva filmărilor neautorizate în clasă. Dificultatea apare atunci când aceeași măsură este prezentată public ca soluție pentru criza de sănătate mintală a adolescenților. Prima promisiune este rezonabilă și testabilă. A doua, judecând după datele actuale, este prea mare pentru o singură regulă. Ce ar trebui să conțină o politică școlară dincolo de interzicerea telefonului Concluzia autorilor nu este că școlile ar trebui să renunțe la reguli privind telefonul, ci că, dacă aleg să le introducă, acestea au șanse mai mari să conteze atunci când fac parte dintr-o strategie mai largă. Sănătatea mintală a adolescenților și bullyingul sunt fenomene cu multe cauze, iar o singură regulă școlară, aplicată izolat, are șanse mici să le schimbe substanțial. Atractivitatea interdicțiilor vine din faptul că sunt vizibile, ușor de comunicat și relativ ieftine. O analiză economică realizată în cadrul studiului SMART Schools din Anglia a sugerat chiar mici beneficii economice. Dar costul redus nu ar trebui să înlocuiască măsurile mai complexe, care cer timp și pregătire. Cercetătorii propun câteva componente care pot transforma o regulă într-o politică. Prima o reprezintă programele împotriva bullyingului bazate pe dovezi, care lucrează cu întreaga clasă, cu martorii, cu victimele și cu agresorii, nu doar cu sancțiunile. A doua este educația pentru cetățenie digitală: înțelegerea modului în care funcționează algoritmii, a comparației sociale, a confidențialității și a comportamentului respectuos online. A treia o reprezintă măsurile care sprijină interacțiunea sănătoasă dintre colegi: spații și activități în pauze, cluburi, sport, proiecte comune. A patra este atenția la calitatea aplicării și la nevoile elevilor, inclusiv ale celor care au nevoie de telefon din motive medicale sau familiale. ComponentăCe adaugă față de simpla interdicție Program antibullying bazat pe doveziLucrează cu dinamica grupului, care continuă și fără telefon, în curte și online Educație pentru viața digitalăFormează abilități care rămân active seara și în weekend, când școala nu mai controlează nimic Activități organizate în pauzeOferă o alternativă reală timpului eliberat, în loc de un gol de așteptare Implicarea elevilor în stabilirea regulilorCrește acceptarea regulii și reduce senzația de pedeapsă colectivă Comunicare cu părinții despre somn și searăAtinge intervalul în care utilizarea telefonului afectează cel mai mult odihna Acces la consiliere psihologică în școalăIdentifică elevii cu dificultăți reale, pe care o regulă generală nu îi vede Monitorizarea bullyingului după schimbarePermite observarea efectelor nedorite și ajustarea politicii Excepții medicale scrise în regulamentProtejează elevii care au nevoie de telefon pentru monitorizarea unei boli cronice, precum diabetul de tip 1 Un aspect care lipsește din multe regulamente este cel al elevilor pentru care telefonul face parte din tratament. Cel mai clar exemplu este diabetul zaharat de tip 1. Mulți copii și adolescenți cu această boală poartă un senzor de monitorizare continuă a glicemiei, care transmite valorile pe telefon la câteva minute și emite alarme atunci când glicemia scade sau crește periculos. La unele sisteme, telefonul este și interfața prin care se comandă pompa de insulină. Pentru acești elevi, un telefon preluat de profesor sau încuiat într-un dulap nu înseamnă o sursă de distragere mai puțin, ci o alarmă care nu mai ajunge la nimeni. American Diabetes Association a cerut explicit ca legile și regulamentele privind telefoanele în școli să prevadă excepții pentru elevii care folosesc dispozitive inteligente în gestionarea unei boli cronice. Argumentul este simplu: diabetul se gestionează în fiecare oră a zilei, inclusiv în timpul orelor, în pauze și în activitățile organizate de școală, iar elevii capabili să își gestioneze singuri boala ar trebui să o poată face oriunde și oricând. Asociația a pus la dispoziția familiilor și un card care confirmă nevoia de acces la dispozitiv și pe care elevul îl poate purta asupra lui. Principiul se aplică dincolo de diabet, oricărei afecțiuni cronice monitorizate printr-o aplicație. Traducerea practică pentru o școală este ca excepțiile medicale să fie scrise în regulamentul intern, nu negociate de la caz la caz, iar personalul care lucrează cu elevul să știe ce înseamnă o alarmă și ce are de făcut atunci când apare. O politică bine gândită protejează în același timp liniștea din clasă și siguranța elevilor cu nevoi medicale. Un detaliu din studiul englez SMART Schools completează această imagine. Interviurile cu elevi și profesori din cadrul aceluiași proiect au arătat că modul în care o politică este gândită, explicată și aplicată influențează felul în care elevii o percep și o respectă. O regulă percepută ca arbitrară poate fi ocolită sau poate genera tensiuni între elevi și profesori. O regulă construită împreună cu elevii, cu explicații clare și cu excepții rezonabile, are mai multe șanse să fie respectată și să creeze un climat diferit. Cu alte cuvinte, nu doar existența regulii contează, ci și relația în care este aplicată. Studiile din Australia de Sud adaugă perspectiva celor vizați direct de regulă. Într-o analiză publicată în 2025, 1.549 de elevi din cinci școli secundare au oferit 7.188 de răspunsuri deschise despre interdicția introdusă de stat în 2023. Multe răspunsuri au descris schimbări pozitive: mai multă interacțiune față în față cu colegii, mai puține distrageri la ore și, în cuvintele unor elevi, mai puține conflicte. Au apărut însă și îngrijorări constante: dificultatea de a lua legătura cu părinții, un sentiment de siguranță mai redus în anumite situații și percepția că regula este o formă de control, mai degrabă decât o măsură explicată. Un studiu-pereche, realizat în aceleași școli pe 1.282 de elevi, a privit o întrebare mai rar pusă: cine respectă, de fapt, interdicția. Elevii mai mari și cei care foloseau mai intens rețelele sociale au respectat-o mai puțin, adică tocmai grupul pe care măsura își propunea să îl protejeze. Folosirea scăpată de sub control a telefonului, așa cum o măsoară scalele din cercetare, a fost raportată de 2,6% dintre elevi. După o lună, școlile cu interdicție și cele fără interdicție nu s-au diferențiat în privința folosirii scăpate de sub control, a implicării școlare sau a sentimentului de apartenență, iar bullyingul a scăzut în ambele grupuri de școli. Pentru o școală, aceste date au o consecință practică. Respectarea regulii nu poate fi presupusă, ci trebuie urmărită, iar elevii care o ocolesc sunt adesea cei care ar avea cel mai mult de câștigat dintr-un sprijin suplimentar. Implicarea elevilor în stabilirea regulii, explicarea motivelor și soluțiile clare pentru contactul cu familia răspund direct îngrijorărilor exprimate de ei. o regulă scrisă nu este același lucru cu o regulă respectată în pauzăCele mai multe evaluări ale interdicțiilor compară școlile după ce scrie în regulament, nu după ce se întâmplă efectiv pe holuri. Dacă o parte importantă dintre elevi continuă să folosească telefonul pe ascuns, diferența reală dintre școlile cu interdicție și cele fără se micșorează, iar efectul măsurat scade odată cu ea. Aceeași limită există și în studiul islandez, unde respectarea regulilor nu a fost măsurată. Un rezultat nul poate reflecta atât o regulă fără efect, cât și o regulă aplicată incomplet. Ce se întâmplă acasă, după terminarea orelor Datele din Islanda și din Anglia converg spre aceeași concluzie: cea mai mare parte a utilizării telefonului nu are loc în timpul școlii, ci după. De aceea, una dintre cele mai importante părți ale oricărei strategii se află în afara școlii. Familia are acces direct la intervalele cele mai sensibile: seara, ora de culcare, noaptea și weekendul. Aici nu este vorba despre control total, care la adolescenți produce adesea opoziție și ascundere, ci despre reguli comune, negociate, și despre modelul oferit de adulți. Un aspect adesea neglijat este faptul că adolescenții observă comportamentul digital al părinților. Un părinte care cere telefonul copilului la cină, dar își verifică propriul telefon la masă, transmite un mesaj contradictoriu. Regulile care se aplică întregii familii, de pildă telefoanele lăsate în afara dormitoarelor noaptea sau mesele fără ecrane, sunt mai ușor de acceptat decât cele impuse doar copilului. La fel de important este ca adolescentul să știe că poate vorbi deschis despre ce i se întâmplă online, inclusiv despre experiențe neplăcute, fără teama că prima reacție a adulților va fi confiscarea telefonului. Contextul din România: reguli deja existente, aplicare diferită de la școală la școală În România, discuția nu pornește de la zero. Legea învățământului preuniversitar interzice folosirea telefonului de către elevi în timpul orelor, cu excepția situațiilor în care acesta este folosit în scop didactic, iar regulamentul aplicat începând din toamna anului 2024 permite fiecărei școli să decidă, prin regulamentul intern, dacă extinde interdicția la întreaga zi de școală sau dacă păstrează varianta limitată la ore, cu spații de depozitare. În 2026 au fost discutate în Parlament și inițiative pentru reguli suplimentare. Situația seamănă, ca structură, cu cea din Islanda: reguli de bază la nivel național și decizii diferite de la o școală la alta. Studiul european EU Kids Online, publicat în 2026 și realizat pe peste 28.000 de copii de 10–16 ani din 19 țări, a arătat că regulile privind aducerea telefonului la școală sunt mai răspândite în România decât în media țărilor analizate: 61% dintre copiii români declară existența unei astfel de reguli, față de media de 49% a studiului. Părerile copiilor sunt însă împărțite, aproape egal, între cei care sunt de acord cu regula și cei care nu sunt. Datele din Islanda sugerează că, în acest context, întrebarea utilă pentru școlile românești nu este dacă să mai adauge o interdicție, ci ce să construiască în jurul regulilor existente: consiliere, programe împotriva bullyingului, educație digitală și comunicare cu familiile. 2x GimnasticăAcvatică Premium Un prim pas pentru un bebe mai puternic De la 2 luni|Până pe 31 ianuarie 2027|ABC Dorobanți Sfaturi Healthwise Priviți interdicția ca pe o regulă de disciplină, nu ca pe un tratament. Dacă școala copilului dumneavoastră interzice telefoanele, măsura poate aduce mai multă liniște în clasă și mai puține distrageri. Ea nu înlocuiește însă atenția la starea emoțională a copilului și nu este un motiv să considerați că întrebările legate de ecran și-au găsit răspunsul. Mutați atenția spre seară și spre somn. Intervalul cu cel mai mare impact asupra odihnei este seara, de după cină până la ora de culcare. Un acord de familie privind locul în care stau telefoanele noaptea, aplicat și de adulți, poate conta mai mult decât orice regulă școlară. Întrebați despre conținut, nu doar despre timp. O discuție calmă despre ce urmărește copilul, cu cine vorbește și cum se simte după ce iese de pe o aplicație spune mai mult decât numărul de ore afișat pe ecran. Interesul autentic deschide comunicarea, în timp ce interogatoriul o închide. Lăsați deschisă calea pentru experiențele neplăcute. Copilul trebuie să știe că poate povesti despre un mesaj jignitor, despre o excludere sau despre un conținut care l-a tulburat fără ca prima consecință să fie pierderea telefonului. Teama de confiscare este unul dintre motivele pentru care adolescenții ascund bullyingul online. Implicați-vă în politica școlii. Dacă sunteți părinte sau profesor, întrebați ce măsuri însoțesc regulile privind telefonul: există un program împotriva bullyingului, un consilier școlar disponibil, activități organizate în pauze, educație pentru viața digitală? O regulă construită împreună cu elevii și cu părinții are mai multe șanse să fie respectată. Dacă copilul are o boală cronică monitorizată pe telefon, cereți excepția în scris. Pentru elevii cu diabet de tip 1 sau cu alte afecțiuni urmărite printr-o aplicație, telefonul face parte din îngrijire. Discutați cu școala înainte de începutul anului, cereți ca excepția să fie trecută în regulamentul intern și asigurați-vă că profesorii știu ce înseamnă o alarmă și ce au de făcut. Observați schimbările care durează. Variațiile de dispoziție sunt firești în adolescență. Tristețea sau iritabilitatea care persistă săptămâni, somnul profund dezorganizat, retragerea de lângă prieteni sau scăderea bruscă a rezultatelor școlare sunt motive pentru o discuție cu medicul de familie, cu medicul pediatru sau cu un psiholog. Evaluarea specializată nu înseamnă etichetare, ci înțelegere. Evitați reacțiile impulsive. Confiscarea bruscă și totală a telefonului, aplicată ca pedeapsă, rareori schimbă cauzele unui comportament și poate tensiona relația. Schimbările graduale, explicate și negociate, au mai multe șanse să se mențină în timp. Concluzie Healthwise Studiul din Islanda arată că interzicerea telefoanelor în școli, aplicată singură, nu a schimbat vizibil depresia, anxietatea, starea de bine, relațiile cu colegii, timpul total de ecran sau bullyingul la adolescenții de 13–15 ani. Explicația nu este că telefonul ar fi irelevant pentru sănătatea mintală, ci că legătura dintre ecran și starea psihică trece prin mecanisme pe care o regulă școlară nu le atinge: nevoia adolescentului de validare socială, dinamica grupului, somnul de seară și calitatea utilizării din restul zilei. Contextul contează mai mult decât intervenția punctuală, iar rezultatele diferite din Norvegia și Australia arată că același tip de regulă poate avea efecte diferite în condiții diferite. Înțelegerea acestor mecanisme este primul pas: abia apoi devine clar că sprijinul real pentru adolescenți se construiește din relații, din somn, din educație digitală și din atenția adulților, iar regula privind telefonul este doar o piesă dintr-un întreg. Referințe științifice Bonilla Aparicio E, Sigmarsdottir B, Haskell E, Sirotina U, Sveinbjornsdottir B, Asgeirsdottir BB, Valdimarsdottir HB, Odgers CL, Sigfusdottir ID, Allegrante JP, Halldorsdottir T. School phone bans and adolescent mental health in Iceland. JAMA Netw Open. 2026;9(10):e2640893. doi:10.1001/jamanetworkopen.2026.40893Sursa principală a articolului: designul difference-in-differences pe 70 de școli, rezultatele nule pentru depresie, anxietate, ostilitate, stare de bine, sprijinul colegilor, timpul de ecran și bullying, precum și limitele studiului. Goodyear VA, Randhawa A, Adab P, Al-Janabi H, Fenton S, Jones K, Michail M, Morrison B, Patterson P, Quinlan J, Sitch A, Twardochleb R, Wade M, Pallan M. School phone policies and their association with mental wellbeing, phone use, and social media use (SMART Schools): a cross-sectional observational study. Lancet Reg Health Eur. 2025;51:101211. doi:10.1016/j.lanepe.2025.101211Susține observația că politicile restrictive din Anglia nu au fost asociate cu o stare de bine mai bună sau cu un timp total mai redus pe telefon, în timp ce utilizarea crescută s-a asociat cu rezultate mai slabe. Baggio S, Wade T, Radunz M, Galanis CR, Billieux J, Starcevic V, Quinney B, King DL. Psychological consequences of school mobile phone bans: emulated trial of a natural experiment in South Australia. Comput Hum Behav. 2025;172:108767. doi:10.1016/j.chb.2025.108767Susține rezultatul din Australia de Sud, unde interdicția impusă de stat s-a asociat cu reduceri mici ale distresului psihologic. Abrahamsson S. Smartphone bans, student outcomes and mental health. J Hum Resour. 2026;61(3). doi:10.3368/jhr.0224-13403R2Susține datele din Norvegia: lipsa unui efect mediu, dar mai puține consultații de sănătate mintală la fete, mai puțin bullying și rezultate școlare mai bune la fete, mai ales din medii defavorizate. Goodyear VA, James C, Orben A, Quennerstedt M, Schwartz G, Pallan M. Approaches to children’s smartphone and social media use must go beyond bans. BMJ. 2025;388:e082569. doi:10.1136/bmj-2024-082569Susține recomandarea ca regulile privind telefonul să fie integrate într-o strategie mai largă, care include educația digitală și sprijinul pentru relațiile dintre tineri. Parry DA, Davidson BI, Sewall CJR, Fisher JT, Mieczkowski H, Quintana DS. A systematic review and meta-analysis of discrepancies between logged and self-reported digital media use. Nat Hum Behav. 2021;5(11):1535-1547. doi:10.1038/s41562-021-01117-5Susține limita metodologică potrivit căreia timpul de ecran autoraportat corespunde doar slab cu utilizarea înregistrată pe dispozitive. Beland LP, Murphy R. Ill communication: technology, distraction & student performance. Labour Econ. 2016;41:61-76. doi:10.1016/j.labeco.2016.04.004Susține rezultatul primului studiu de tip difference-in-differences despre interdicții: note mai bune cu circa 0,07 deviații standard, concentrate la elevii cu rezultate slabe. Orben A, Przybylski AK. The association between adolescent well-being and digital technology use. Nat Hum Behav. 2019;3(2):173-182. doi:10.1038/s41562-018-0506-1Susține afirmația că folosirea tehnologiei explică cel mult 0,4% din variația stării de bine a adolescenților, mult sub bullying, somn sau micul dejun. Kelly Y, Zilanawala A, Booker C, Sacker A. Social media use and adolescent mental health: findings from the UK Millennium Cohort Study. EClinicalMedicine. 2018;6:59-68. doi:10.1016/j.eclinm.2018.12.005Susține diferențele dintre fete și băieți și căile de legătură dintre rețelele sociale și simptomele depresive: hărțuirea online, somnul, stima de sine și imaginea corporală. Carter B, Rees P, Hale L, Bhattacharjee D, Paradkar MS. Association between portable screen-based media device access or use and sleep outcomes: a systematic review and meta-analysis. JAMA Pediatr. 2016;170(12):1202-1208. doi:10.1001/jamapediatrics.2016.2341Susține asocierile dintre dispozitivele din dormitor, folosite sau nefolosite, și somnul insuficient, de calitate slabă și somnolența de peste zi. King DL, Radunz M, Galanis CR, Quinney B, Wade T. „Phones off while school’s on”: evaluating problematic phone use and the social, wellbeing, and academic effects of banning phones in schools. J Behav Addict. 2024;13(4):913-922. doi:10.1556/2006.2024.00058Susține datele despre respectarea interdicției, folosirea scăpată de sub control a telefonului (2,6%) și lipsa diferențelor la o lună în școlile din Australia de Sud. Bar E, Radunz M, Galanis CR, Quinney B, et al. Student perspectives on banning mobile phones in South Australian secondary schools: a large-scale qualitative analysis. Comput Hum Behav. 2025;167:108603. doi:10.1016/j.chb.2025.108603Susține perspectivele elevilor despre interdicție: mai multă interacțiune și mai puține distrageri, dar și îngrijorări legate de contactul cu părinții și de control. American Diabetes Association. Diabetes care in the school setting: a statement of the American Diabetes Association. Diabetes Care. 2024. doi:10.2337/dci24-0082Susține recomandarea ca regulamentele privind telefoanele să prevadă excepții pentru elevii care își gestionează diabetul prin dispozitive inteligente. Was this article helpful?Yes0No0 Table of Contents Interzicerea telefoanelor în școli, în șapte ideiCe a măsurat studiul din Islanda: 70 de școli, trei momente și o comparație atentăCunoaște-ți corpul. Cu instrumente construite pe dovezi.Cum funcționează metoda difference-in-differences, explicată fără formuleCe însemna „interdicție” în școlile islandezeRezultatele: interzicerea telefoanelor în școli nu a schimbat depresia, anxietatea sau starea de bineO nuanță din datele de dinaintea interdicțiilor, la feteDe ce o regulă la poarta școlii nu ajunge automat în starea psihică a adolescentuluiCreierul adolescentului este construit să caute aprobarea grupuluiBullyingul online și cel față în față sunt aceeași realitate, pe două canaleTimpul de ecran se mută, nu dispareSomnul, veriga pe care școala nu o controleazăNormal sau îngrijorător: unde se termină obiceiul digital și unde începe suferințaCe spune cercetarea internațională despre interzicerea telefoanelor în școliUnde studiul islandez este solid și unde trebuie citit cu prudențăCe nu a măsurat studiul: atenția din clasă și climatul școlarCe ar trebui să conțină o politică școlară dincolo de interzicerea telefonuluiCe se întâmplă acasă, după terminarea orelorContextul din România: reguli deja existente, aplicare diferită de la școală la școalăSfaturi HealthwiseConcluzie HealthwiseReferințe științifice cyberbullyinginterzicerea telefoanelor în școlirețele socialesănătatea mintală a adolescențilorsomnul la adolescențitelefonul mobil la copiitimpul de ecran Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Istoria parfumului — de la templele Egiptului la flacoanele de azi next post Parentificarea emoțională: când copilul devine partenerul emoțional al părintelui You may also like Tratamentul TOC în patru zile: ce arată studiul... noiembrie 16, 2026 ADHD și riscul de deces prematur: riscurile de... noiembrie 16, 2026 Autovătămarea la adolescenți: de ce apare, cum o... noiembrie 9, 2026 Body positivity și body neutrality: ce înseamnă, cum... noiembrie 9, 2026 Dismorfia musculară: de ce un corp tot mai... noiembrie 8, 2026 Imaginea corporală de-a lungul vieții: cum se formează,... noiembrie 8, 2026 Art-terapia: ce este, cum funcționează și ce arată... noiembrie 8, 2026 Mitul căsătoriei perfecte: de ce finalul fericit din... noiembrie 5, 2026 Activitățile culturale și sănătatea mintală după 50 de... noiembrie 5, 2026 Frica de naștere (tocofobia): cauze, evaluare, tratament și... noiembrie 5, 2026 Leave a Comment Cancel Reply Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.