Cinarină

(categorie: fitochimie)

Cinarina este principalul compus caracteristic al anghinarei, un acid dicafeoilchinic identificat în frunzele plantei. Este molecula asociată cu efectul de stimulare a secreției biliare.

Structura ei a fost stabilită de chimiștii italieni Luigi Panizzi și Maria Luisa Scarpati într-o lucrare publicată în Nature în 1954.

Cum funcționează

Aparține familiei acizilor cafeoilchinici, formată din acid chinic legat cu una sau mai multe unități de acid cafeic. Cinarina are două astfel de unități, în pozițiile 1 și 3.

Se concentrează în frunze, nu în capitulul pe care îl consumăm. Aceasta este explicația biochimică a distincției dintre anghinarea din farfurie și extractul din capsulă.

Mecanismul prin care crește secreția de bilă nu este complet elucidat. Acizii cafeoilchinici par să stimuleze direct transportul acizilor biliari în hepatocit, iar compușii amari adaugă o stimulare reflexă.

Are și un al doilea efect, mai puțin cunoscut: împreună cu acidul clorogenic, inhibă temporar receptorii gustului dulce de pe limbă. De aici gustul dulce al apei băute după anghinare.

Roluri documentate

Stimularea secreției biliare

Efectul coleretic, măsurat direct într-un studiu randomizat.

Activitate antioxidantă

Documentată în condiții de laborator.

Modificarea percepției gustului dulce

Inhibă temporar receptorii gustului dulce de pe limbă.

Marker de standardizare

Conținutul în acizi cafeoilchinici este criteriul de calitate al extractelor.

Relevanță clinică

Pe eticheta unui extract de calitate apare conținutul în acizi cafeoilchinici, exprimat ca procent sau ca miligrame pe doză. Fără această informație, doza reală de compuși activi nu poate fi estimată.

Concentrațiile din plantă variază foarte mult în funcție de soi, de gradul de maturitate, de condițiile de cultură și de modul de păstrare. Aceasta explică variabilitatea între produse.

Studiile clinice au folosit extracte din frunze în doze zilnice de ordinul a șase sute până la o mie nouă sute de miligrame de extract uscat. Capitulul gătit conține mult mai puțină cinarină.

Consecința practică este că nici anghinarea din farfurie nu înlocuiește extractul, nici extractul nu înlocuiește legumele. Sunt două lucruri diferite, cu profiluri diferite.

Cinarina este solubilă în apă, ceea ce explică de ce ceaiul din frunze extrage o parte din ea — dar în cantitate variabilă și mult mai mică decât un extract standardizat.

Ce se verifică pe etichetă

Conținutul în acizi cafeoilchinici, ca procent sau miligrame pe doză.

Raportul plantă-extract.

Partea plantei folosită: frunze, nu capitul.

Doza zilnică recomandată, comparată cu cea din studii.

Absența acestor informații face doza reală imposibil de estimat.

Factori care influențează conținutul de cinarină

Partea plantei: frunze față de capitul.

Soiul cultivat.

Gradul de maturitate la recoltare.

Condițiile de cultură.

Modul și durata păstrării.

Metoda de extracție.

Prelucrarea termică.

De ce contează

Cinarina este molecula care justifică întreaga fitoterapie a anghinarei — și, în același timp, cea care explică de ce o porție de anghinare la cuptor nu produce efectele din studii.

Pe Healthwise, apare în explicarea anghinarei, a extractelor standardizate și a efectului coleretic.

Concluzie

Cinarina este principalul compus caracteristic al anghinarei, un acid dicafeoilchinic concentrat în frunze, asociat cu stimularea secreției biliare.

Ce trebuie reținut: se află în frunze, nu în capitulul pe care îl mâncăm — de unde distincția dintre aliment și extract; iar conținutul în acizi cafeoilchinici de pe etichetă este singurul mod de a estima doza reală.