Hiperprolactinemie

22 « Back to Glossary Index

(endocrinologie, ginecologie, neurologie)

Hiperprolactinemia este starea de niveluri serice crescute ale prolactinei — hormonul hipofizar responsabil de initierea si mentinerea lactatiei — in afara sarcinii si alaptarii. Este una dintre cele mai frecvente cauze endocrine de amenoree si de infertilitate, si este frecvent subdiagnosticata deoarece simptomele (cicluri neregulate, galactoree, libido redus) sunt frecvente si nespecifice. Prolactina inhiba pulsatilitatea GnRH hipotalamic si suprima secretia de LH si FSH, producand anovulatie si hipoestrogenism functional — un mecanism anticonceptiv natural care explica anovulatia in alaptare.

Mecanismul biologic

•  Reglarea secretiei de prolactina — prolactina este secretata de celulele lactotrope din hipofiza anterioara; spre deosebire de alti hormoni hipofizari, prolactina este predominant inhibata tonic de dopamina hipotalamica (prin dopamina din tractul tuberoinfundibular care ajunge la hipofiza prin sistemul port); orice perturbare a semnalizarii dopaminergice produce cresterea prolactinei

•  Mecanismul inhibitiei reproductive — prolactina crescuta stimuleaza productia de RFRP-3 (RFamide-related peptide 3, un inhibitor al neuronilor GnRH) si inhiba direct neuronii kisspeptina din hipotalamus; ambele mecanisme reduc pulsatilitatea GnRH si suprima LH si FSH; efectul este anovulatie, faza luteala deficitara si, la valori mai mari, amenoree cu hipoestrogenism

•  Cauzele hiperprolactinemiei — prolactinom (adenom hipofizar secretant de prolactina, cea mai frecventa cauza de hiperprolactinemie patologica: microprolactinom sub 10 mm sau macroprolactinom peste 10 mm); hipotiroidism (TSH crescut stimuleaza indirect prolactina); medicamente (antipsihotice – haloperidol, risperidona; antidepresive – amitriptilina, fluoxetina in doze mari; antiemetice – metoclopramid, domperidona; antihipertensive – alfa-metildopa, verapamil); compresii pediculare (macroadenom hipofizar non-secretant comprimand tija hipofizara, care transporta dopamina de la hipotalamus la hipofiza); idiopatica (niveluri usor crescute fara cauza identificabila)

•  Macroprolactinemia — o forma de „hiperprolactinemie falsa” produsa de prolactina legata de IgG in macromolecule mari (macroprolactina); bioactiva redus; detectata prin precipitare cu polietilen glicol (PEG) care sedimenteaza macroprolactina; pacientii pot avea valori crescute la dozarea standard fara simptome si fara patologie hipofizara; excluderea macroprolactinemiei este importanta inainte de investigatii suplimentare

•  Galactoreea — secretie mamara non-puerperala (in afara sarcinii si alaptarii) produsa de actiunea prolactinei pe glandele mamare; prezenta in 30-80% din hiperprolactinemii; absenta galactoreei nu exclude hiperprolactinemia; galactoreea poate persista luni dupa normalizarea prolactinei

Contexte clinice relevante

•  Diagnosticul — prolactinemia bazala (recolata dimineata, la 2-3 ore dupa trezire, fara stres, la cel putin 1 ora dupa masa); valori normale: sub 25 ng/mL la femei (variatii intre laboratoare); valori suggestive pentru prolactinom: peste 100-150 ng/mL; IRM hipofizar de 1,5-3 Tesla cu contrast este investigatia imagistica de eleger

•  Tratamentul prolactinoamelor — agoni sti dopaminergici: bromocriptina (prima linie istorica, eficace, mai multe efecte adverse); cabergolina (prima linie curenta, administrare bi-saptamanala, mai bine tolerata, eficacitate mai mare): normalizeaza prolactina in 80-90% din cazuri, reduce dimensiunile tumorii in 60-70%; tratamentul se continua minim 2 ani; unii pacienti prezinta remisie dupa oprire, altii necesita tratament pe termen lung

•  Hiperprolactinemia medicamentoasa — managementul implica substituirea medicamentului cauzal daca posibil (cu medicament alternativ fara efect pe prolactina) sau adaugarea unui agonist dopaminergic cu prudenta (risc de exacerbare a psihozei la antipsihotice); masurarea prolactinei la 3 luni de la initierea oricarui medicament care poate creste prolactina

hiperprolactinemia este cauza de amenoree si infertilitate frecvent diagnosticata tardiv, partial pentru ca simptomele (ciclu neregulat, galactoree, libido redus) sunt comune si nespecifice, partial pentru ca masurarea prolactinei nu este inclusa in profilul hormonal de rutina. la orice femeie cu amenoree secundara sau oligomenoree, prolactina trebuie dozata — nu dupa excluderea „tuturor celorlalte cauze”. diagnosticul corect si tratamentul cu cabergolina restaureaza ovulatia in 80-90% din cazuri, frecvent in primele luni de tratament.

« Back to Glossary Index