Lamium album

23 « Back to Glossary Index

Botanică | Plante medicinale | Fitoterapie

Lamium album, cunoscută în română ca urzică moartă sau urzică albă, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae, larg răspândită în Europa și Asia temperată. Denumirea populară provine din asemănarea morfologică izbitoare cu Urtica dioica, de care se deosebește prin absența completă a perilor urticanți. Tulpina este pătrată în secțiune, atinge 60 până la 90 cm, iar florile albe bilabiate sunt grupate în verticile axilare. Profilul fitochimic este dominat de taninuri, iridoizi, flavonoli și acizi fenolici, iar utilizările tradiționale cele mai bine susținute biologic sunt cele externe, astringente și hemostatice.

Mecanismul biologic

• Taninurile precipită proteinele din stratul superficial al mucoaselor și al țesuturilor lezate, reducând permeabilitatea capilară, secrețiile și accesul microbian la țesuturile subiacente
• Flavonolii, în principal quercetina și kaempferolul, inhibă activarea NF-κB și degranularea mastocitară, cu efect antiinflamator documentat în modele celulare
• Acizii fenolici, între care acidul cafeic, clorogenic și rozmaric, contribuie la capacitatea antioxidantă și la activitatea antimicrobiană a extractelor
• Polizaharidele din extractele apoase, în principal arabinogalactani, prezintă activitate imunomodulatoare în modele preclinice cu macrofage

Contexte clinice relevante

• Utilizările externe sub formă de comprese și cataplasme au cel mai bun suport biologic, deoarece compușii activi acționează direct la locul aplicării, fără a depinde de biodisponibilitate sistemică
• Utilizările interne tradiționale pentru hemoragii, leucoree și tulburări menstruale au suport parțial: efectul astringent este local, la nivelul mucoaselor, nu sistemic
• Activitatea antimicrobiană a taninurilor din L. album a fost documentată in vitro față de Staphylococcus aureus, Streptococcus și Candida albicans, fără confirmare în studii clinice
• Florile conțin concentrații mai mari de flavonoli și uleiuri volatile decât frunzele, ceea ce validează preferința tradițională pentru recoltarea părții florale

concentrațiile de compuși activi dintr-o infuzie tradițională sunt cu ordine de mărime mai mici decât dozele testate în studiile farmacologice cu compuși izolați. mecanismele descrise sunt reale, dar a atribui unui ceai același potențial terapeutic ca unui extract standardizat este o eroare de dozaj, nu o interpretare optimistă.

« Back to Glossary Index