Peroxinitrit

by Mihaela Marinescu
Published: Updated:
« Back to Glossary Index

Peroxinitrit

(subst., specie reactivă azotată – RNS)

Peroxinitritul (ONOO⁻) este o moleculă extrem de reactivă, rezultată din reacția rapidă dintre oxidul nitric (NO) și anionul superoxid (O₂•⁻). Face parte din categoria speciilor reactive de azot (RNS) și este considerat unul dintre cei mai agresivi mediatori ai stresului oxidativ și nitrozativ la nivel celular.

Deși oxidul nitric are rol fiziologic esențial (vasodilatație, semnalizare celulară), interacțiunea sa cu superoxidul deturnează acest rol protector și generează peroxinitrit, o specie cu potențial citotoxic ridicat.


Ce face peroxinitritul în organism

Peroxinitritul:

  • oxidează lipidele din membrana celulară
  • modifică structura proteinelor (nitrare de tirozină)
  • deteriorează ADN-ul
  • inactivează enzime mitocondriale
  • compromite funcția endoteliului vascular
  • amplifică inflamația de fond

Este un marker important al disfuncției oxidative avansate, mai ales când stresul oxidativ și inflamația coexistă.


Peroxinitritul și bolile cronice

Niveluri crescute de peroxinitrit sunt implicate în:

Peroxinitritul nu este doar un „rezultat” al bolii, ci un accelerator molecular al degradării tisulare.


Relația cu stresul oxidativ și inflamația

Peroxinitritul apare atunci când:

  • producția de radicali liberi depășește capacitatea antioxidantă endogenă
  • oxidul nitric este produs într-un mediu inflamator
  • enzimele antioxidante (SOD, catalază, GPx) sunt depășite sau inhibate

Astfel, el reprezintă punctul de intersecție dintre stres oxidativ și inflamație, un nod patologic central în multe boli cronice.


Poate fi „neutralizat”?

Organismul nu are un sistem dedicat exclusiv neutralizării peroxinitritului. Controlul lui este indirect, prin:

  • reducerea superoxidului (susținerea SOD)
  • menținerea producției fiziologice de NO
  • scăderea inflamației de fond
  • aport constant de antioxidanți alimentari cu rol modulator, nu agresiv

Suplimentarea antioxidantă izolată, în doze mari, nu garantează reducerea peroxinitritului și poate deveni contraproductivă în anumite contexte.


De ce contează clinic

Peroxinitritul explică de ce:

  • „mai mulți antioxidanți” nu înseamnă automat protecție
  • inflamația cronică accelerează îmbătrânirea celulară
  • stresul oxidativ devine distructiv doar în anumite contexte metabolice

Este un exemplu clar că biologia nu funcționează pe axa „bun–rău”, ci pe echilibru și context.

« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00