Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Reflex Bezold-Jarisch

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Reflexul Bezold-Jarisch este un reflex cardioinhibitor declanșat de stimularea receptorilor din pereții ventriculari, care produce bradicardie, vasodilatație periferică și scăderea tensiunii arteriale.

Explicația clasică este că receptorii unui ventricul aproape gol, contractat puternic pe un volum insuficient, sunt stimulați mecanic și transmit prin fibre vagale un semnal care încetinește inima.

Rămâne explicația cel mai des invocată pentru bradicardia paradoxală din faza terminală a unei hemoragii și pentru pulsul relativ lent descris în hemoragia intraabdominală, dar este încă discutată.

Pe scurt

Reflex cardioinhibitor cu origine ventriculară.
Produce bradicardie, vasodilatație și hipotensiune.
Declanșat de un ventricul aproape gol, contractat puternic.
Transmis prin fibre vagale.
Explicația clasică a bradicardiei din hemoragie.
Invocat și în hemoragia intraabdominală.
Mecanismul exact este încă discutat.

Cum funcționează

În pereții ventriculari există receptori mecanosensibili și chemosensibili, conectați la fibre vagale aferente nemielinizate. Activarea lor produce, prin centrii din trunchiul cerebral, o inhibiție simpatică și o creștere a tonusului vagal.

Paradoxul aparent vine din circumstanța în care se declanșează. Într-o hipovolemie avansată, ventriculul se umple insuficient, dar se contractă cu o forță mare, sub stimulare simpatică maximă. Această combinație — volum mic, contracție puternică — deformează pereții într-un mod care stimulează receptorii.

Rezultatul este exact opus celui util: inima încetinește și vasele se dilată, în momentul în care ar fi nevoie de tahicardie și vasoconstricție. Interpretarea propusă este că încetinirea reprezintă o ultimă încercare de a permite umplerea ventriculelor și de a reduce efortul inimii.

Studiile moderne, cu modelul de presiune negativă pe partea inferioară a corpului, au descris secvența în două faze: mai întâi scade brusc rezistența vasculară periferică, cu presiunea arterială medie coborând de la aproximativ 94 la 83 mmHg, apoi apare bradicardia bruscă, prin retragerea tonusului simpatic, cu presiunea la aproximativ 60 mmHg.

Observația istorică, consecința pentru indice, dezbaterea

Observația din 1944

Fenomenul nu este nou. În 1944, fiziologii britanici Henry Barcroft, Otto Edholm, John McMichael și Edward Sharpey-Schafer au studiat ce se întâmplă cu circulația unor voluntari cărora li se recolta sânge în mod controlat.

La unul dintre ei, după aproximativ 1080 ml de sânge recoltat, tensiunea sistolică a scăzut sub 40 mmHg, pulsul a coborât sub 60 de bătăi pe minut, rezistența vasculară periferică a scăzut, iar voluntarul a leșinat. Exact în momentul cel mai critic, inima nu a accelerat, ci a încetinit.

Consecința pentru indicele de șoc

Formula indicelui presupune că pulsul crește pe măsură ce volumul scade. În faza de decompensare, numărătorul scade odată cu numitorul, iar indicele poate rămâne neschimbat sau chiar poate coborî, exact când pacientul se află în cea mai mare primejdie.

Consecința practică este că o cifră liniștitoare trebuie citită întotdeauna alături de starea pacientului. Într-o sângerare, un puls care coboară de la 120 la 70 poate însemna oprirea sângerării și refacerea volumului sau epuizarea mecanismelor de compensare.

Dezbaterea

Observațiile clinice nu au confirmat această secvență la toți pacienții. Unii pacienți cu hemoragie severă mențin tahicardia până la stop, iar proporția celor care dezvoltă bradicardie paradoxală variază mult între serii.

Reflexul rămâne explicația clasică, încă discutată. Alternativele propuse includ ischemia directă a centrilor cardiovasculari, efectul metaboliților acumulați local și mecanisme centrale de conservare a energiei — iar cele trei nu se exclud reciproc.

De ce bradicardia în hemoragie este înșelătoare

Momentul Pulsul Tensiunea Indicele de șoc
Compensare precoce crescut menținută crește
Compensare avansată mult crescut în scădere mult crescut
Decompensare în scădere în scădere rapidă stagnează sau scade
După ameliorare reală în scădere în creștere scade

Rândurile trei și patru produc aceeași direcție a indicelui din situații clinice opuse.

Diferența o fac culoarea tegumentelor, luciditatea și direcția tensiunii, nu valoarea raportului.

Relevanță clinică

În hemoragia intraabdominală, sângele din cavitatea peritoneală poate declanșa un reflex vagal care încetinește pulsul, astfel încât indicele să rămână înșelător de mic. Acesta este unul dintre motivele pentru care, în sarcina ectopică ruptă, ecografia și evaluarea clinică au prioritate față de semnele vitale.

În practica de urgență, implicația cea mai importantă este regula de interpretare: scăderea pulsului se interpretează numai împreună cu tensiunea, starea de conștiență și perfuzia periferică. O persoană care își recapătă culoarea, devine mai lucidă și are tensiunea în creștere se ameliorează; una care devine palidă, confuză și are tensiunea în scădere se deteriorează.

În anestezie, același reflex este invocat pentru bradicardia și hipotensiunea bruscă apărute uneori după rahianestezie, mai ales la pacienți hipovolemici, și pentru unele episoade de sincopă vasovagală.

Pentru documentarea unui caz, menționarea unui puls în scădere fără context este inutilă și potențial periculoasă. Fișa trebuie să conțină simultan tensiunea, starea de conștiență și aspectul tegumentelor la același moment.

Pentru interpretarea literaturii, proporția raportată a bradicardiei în hemoragie variază atât de mult între serii încât comparația directă este riscantă. Diferențele vin din definiția folosită — un prag fix de frecvență sau o scădere relativă față de valoarea anterioară — din momentul măsurării și din tipul de hemoragie. Hemoragia intraabdominală și cea retroperitoneală apar mai frecvent în aceste serii decât hemoragia externă.

Ce decide interpretarea unui puls în scădere

Direcția tensiunii arteriale în același interval.

Starea de conștiență.

Culoarea și temperatura tegumentelor.

Timpul de recolorare capilară.

Diureza.

Răspunsul la administrarea de volum.

Factori care influențează apariția bradicardiei paradoxale

Gradul de hipovolemie.

Prezența sângelui în cavitatea peritoneală.

Tonusul vagal de bază al pacientului.

Viteza pierderii de volum.

Rahianestezia sau anestezia peridurală.

Durerea și stimularea viscerală.

Medicația care influențează tonusul autonom.

Variabilitatea individuală a reflexului.

Localizarea hemoragiei — intraabdominală sau externă.

Prezența durerii, care menține tonusul simpatic.

Întrebări frecvente

Ce este reflexul Bezold-Jarisch?

Un reflex cardioinhibitor declanșat de stimularea receptorilor din pereții ventriculari, care produce bradicardie, vasodilatație periferică și scăderea tensiunii arteriale.

Cum se declanșează într-o hemoragie?

Explicația clasică este că receptorii unui ventricul aproape gol, contractat puternic pe un volum insuficient, sunt stimulați mecanic și transmit prin fibre vagale un semnal care încetinește inima.

De ce este paradoxal?

Pentru că rezultatul este opus celui util: inima încetinește și vasele se dilată exact când ar fi nevoie de tahicardie și vasoconstricție. Interpretarea propusă este o ultimă încercare de a permite umplerea ventriculelor.

Observația este recentă?

Nu. În 1944, Barcroft, Edholm, McMichael și Sharpey-Schafer au descris un voluntar care, după aproximativ 1080 ml de sânge recoltat, a avut tensiune sub 40 mmHg, puls sub 60 pe minut și a leșinat.

Ce înseamnă pentru indicele de șoc?

Că în faza de decompensare numărătorul scade odată cu numitorul, iar indicele poate rămâne neschimbat sau chiar coborî, exact când pacientul se află în cea mai mare primejdie.

Cum se deosebește de o ameliorare reală?

Prin context. O persoană care își recapătă culoarea, devine mai lucidă și are tensiunea în creștere se ameliorează; una care devine palidă, confuză și are tensiunea în scădere se deteriorează.

Apare la toți pacienții?

Nu. Observațiile clinice nu au confirmat secvența la toți: unii pacienți cu hemoragie severă mențin tahicardia până la stop, iar proporția variază mult între serii.

Unde mai este invocat?

În anestezie, pentru bradicardia și hipotensiunea bruscă apărute uneori după rahianestezie la pacienți hipovolemici, și pentru unele episoade de sincopă vasovagală.

Cât de frecvent este în hemoragie?

Proporțiile raportate variază mult între serii, din cauza definițiilor diferite — prag fix de frecvență sau scădere relativă — și a tipului de hemoragie. Hemoragia intraabdominală și cea retroperitoneală apar mai frecvent în aceste serii.

Ce alte explicații au fost propuse?

Ischemia directă a centrilor cardiovasculari, efectul metaboliților acumulați local și mecanisme centrale de conservare a energiei. Cele trei nu se exclud reciproc și nici nu exclud reflexul.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
De ce pulsul poate încetini în hemoragie Că va încetini la fiecare pacient
O limită structurală a indicelui de șoc Momentul în care ea va apărea
Nevoia de a citi pulsul cu context Severitatea din valoarea pulsului
O explicație plauzibilă, încă discutată Un mecanism complet stabilit
Riscul interpretării izolate a unei cifre Diagnosticul unei hemoragii interne

Greșeli frecvente de interpretare

Interpretarea scăderii pulsului ca ameliorare

Într-o sângerare, un puls care coboară de la 120 la 70 poate însemna oprirea hemoragiei sau epuizarea compensării. Diferența o fac culoarea, luciditatea și direcția tensiunii.

Folosirea indicelui în hemoragia intraabdominală fără ecografie

Sângele din cavitatea peritoneală poate declanșa un reflex vagal care încetinește pulsul, astfel încât indicele să rămână înșelător de mic. Ecografia și evaluarea clinică au prioritate.

Tratarea reflexului ca mecanism unic și stabilit

Rămâne explicația clasică, încă discutată. Alternativele propuse includ ischemia centrilor cardiovasculari, efectul metaboliților locali și mecanisme centrale — care nu se exclud reciproc.

De ce contează

Reflexul Bezold-Jarisch este motivul pentru care indicele de șoc nu poate fi niciodată un instrument autonom. Orice formulă construită pe presupunerea că pulsul crește atunci când volumul scade are o zonă de orbire exact acolo unde contează cel mai mult: la capătul compensării. Că fenomenul a fost descris în 1944, la un voluntar care a leșinat sub observație directă, și că discuția despre mecanismul lui continuă opt decenii mai târziu spune ceva despre cât de greu se studiază ultimele minute ale unei hemoragii.

Concluzie

Reflexul Bezold-Jarisch este un reflex cardioinhibitor declanșat de receptorii din pereții ventriculari, care produce bradicardie, vasodilatație și hipotensiune. Explicația clasică este stimularea mecanică a receptorilor unui ventricul aproape gol, contractat puternic, cu transmitere vagală. Fenomenul a fost descris în 1944 și explică bradicardia paradoxală din faza terminală a hemoragiei, precum și pulsul relativ lent din hemoragia intraabdominală. Consecința pentru indicele de șoc este că acesta poate stagna sau scădea exact când pacientul este în cea mai mare primejdie.

Referințe

Campagna JA, Carter C. Clinical relevance of the Bezold-Jarisch reflex. Anesthesiology. 2003;98(5):1250–1260. doi:10.1097/00000542-200305000-00030

Susține descrierea mecanismului, a receptorilor ventriculari și a fibrelor vagale implicate, precum și relevanța în anestezie și în sincopa vasovagală.

Barcroft H, Edholm OG, McMichael J, Sharpey-Schafer EP. Posthaemorrhagic fainting: study by cardiac output and forearm flow. The Lancet. 1944;1(6789):489–491. doi:10.1016/S0140-6736(00)74173-0

Susține observația istorică a bradicardiei, a scăderii rezistenței vasculare și a leșinului după recoltarea a aproximativ 1080 ml de sânge.

Aviado DM, Guevara Aviado D. The Bezold-Jarisch reflex: a historical perspective of cardiopulmonary reflexes. Annals of the New York Academy of Sciences. 2001;940:48–58. doi:10.1111/j.1749-6632.2001.tb03666.x

Susține prezentarea istorică a reflexului și dezbaterea privind mecanismul exact și alternativele propuse.

Goswami N, Blaber AP, Hinghofer-Szalkay H, Convertino VA. Lower body negative pressure: physiological effects, applications, and implementation. Physiological Reviews. 2019;99(1):807–851. doi:10.1152/physrev.00006.2018

Susține descrierea secvenței în două faze a decompensării și valorile presiunii arteriale medii raportate în studiile experimentale.

Termeni corelați

Reflex Cushing, Bradicardie relativă, Șoc decompensat, Presiune negativă pe partea inferioară a corpului, Shock Index

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00