Sindrom de intestin iritabil postinfecțios

(categorie: Gastroenterologie)

Sindromul de intestin iritabil postinfecțios este apariția durerii abdominale și a tulburărilor de tranzit după un episod de enterită infecțioasă, la o persoană care nu avea simptome anterior. Simptomele persistă după vindecarea infecției și după dispariția agentului patogen.

Este una dintre cele mai bine documentate căi prin care un sindrom funcțional se instalează, și una dintre puținele cu un punct de plecare identificabil.

Cum funcționează

Infecția produce inflamație acută a mucoasei, care se rezolvă — dar lasă modificări persistente: creșterea permeabilității intestinale, modificări ale microbiotei, hipersensibilitate viscerală, alterări ale motilității și, la unii pacienți, un infiltrat inflamator discret, cu mastocite și limfocite.

Aceste modificări explică de ce simptomele continuă fără o inflamație activă detectabilă: calprotectina fecală este de regulă normală la acești pacienți, iar valoarea ei normală este exact argumentul că nu este vorba de o boală inflamatorie intestinală.

Dovezile epidemiologice

Metaanaliza din Gastroenterology

Un studiu publicat în 2017, care a inclus peste 21.000 de persoane urmărite după enterită infecțioasă, a arătat că aproximativ una din zece a dezvoltat ulterior sindrom de intestin iritabil.

Factorii de risc identificați

Riscul a fost mai mare la femei, după infecții severe sau prelungite, după administrarea de antibiotice și la persoanele cu anxietate sau depresie preexistentă.

Evoluția în timp

La o parte dintre pacienți simptomele se ameliorează în luni sau ani, dar la alții persistă, cu impact important asupra calității vieții.

Relevanță clinică

Pentru practică, acesta este unul dintre scenariile în care calprotectina fecală are cea mai bună utilitate. Un pacient tânăr, cu diaree și durere abdominală începute după un episod de gastroenterită, fără semne de alarmă, și cu calprotectină normală poate fi diagnosticat cu sindrom de intestin iritabil fără colonoscopie.

Diagnosticul nu este un diagnostic de excludere lipsit de conținut: criteriile Roma IV îl definesc pozitiv, iar istoricul infecțios îi dă o explicație coerentă, care contează mult pentru pacient.

Cum se diagnostichează

Prin criteriile Roma IV, aplicate la un pacient fără semne de alarmă, împreună cu un set minim de analize — hemoleucogramă, proteina C reactivă, calprotectina fecală, serologie pentru boala celiacă. Istoricul unui episod infecțios documentat susține diagnosticul.

Factori care influențează riscul de apariție

Severitatea și durata episodului infecțios inițial.

Tipul de agent patogen — bacterian, parazitar sau viral.

Administrarea de antibiotice în timpul episodului.

Sexul feminin.

Anxietatea sau depresia preexistentă.

Vârsta tânără.

De ce contează

Sindromul de intestin iritabil postinfecțios a schimbat modul în care este privită întreaga categorie. Un sindrom considerat mult timp pur funcțional, fără bază organică, s-a dovedit a avea, la o parte dintre pacienți, un declanșator identificabil și modificări biologice măsurabile. Faptul că acestea nu apar în analizele de rutină nu înseamnă că nu există.

Concluzie

Sindromul de intestin iritabil postinfecțios apare după o enterită infecțioasă la aproximativ una din zece persoane, prin hipersensibilitate viscerală, modificări de permeabilitate și de microbiotă. Calprotectina fecală este normală, iar această normalitate este argumentul care deosebește sindromul de o boală inflamatorie intestinală.