Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Șoc neurogen

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Șocul neurogen este forma de șoc distributiv produsă de întreruperea căilor nervoase simpatice descendente, de obicei după o leziune a măduvei spinării cervicale sau toracice înalte. Pierderea tonusului vasoconstrictor produce vasodilatație generalizată, cu prăbușirea rezistenței vasculare sistemice.

Particularitatea lui este combinația de hipotensiune cu bradicardie. Leziunile situate deasupra nivelului toracic cinci întrerup și inervația simpatică a inimii, astfel încât tahicardia compensatorie prezentă în toate celelalte forme de șoc nu se mai produce, iar tonusul vagal rămâne nebalansat.

Nu trebuie confundat cu șocul spinal, un termen care descrie pierderea temporară a reflexelor și a funcției motorii sub nivelul leziunii, fără referire la starea circulației. Cele două pot coexista, dar descriu lucruri diferite.

Pe scurt

Apare după leziuni medulare cervicale sau toracice înalte, de regulă deasupra nivelului T6.
Mecanismul este pierderea tonusului simpatic vasoconstrictor.
Tabloul tipic: hipotensiune cu bradicardie și tegumente calde, uscate.
Absența tahicardiei compensatorii îl deosebește de celelalte forme de șoc.
Nu se confundă cu șocul spinal, care descrie pierderea reflexelor.
Tratamentul combină umplerea volemică moderată cu vasoconstrictoare.
Poate dura zile până la săptămâni, cu recuperare treptată a tonusului.

Cum funcționează

Fibrele simpatice care controlează tonusul vascular pornesc din coarnele laterale ale măduvei, între nivelurile toracic unu și lombar doi, și primesc comenzi de la centri din trunchiul cerebral prin căi descendente. O leziune cervicală sau toracică înaltă întrerupe aceste căi și lasă întregul teritoriu simpatic fără comandă centrală.

Consecința imediată este vasodilatația arteriolară și venoasă sub nivelul leziunii. Rezistența vasculară scade, iar sângele se redistribuie în rezervorul venos, reducând întoarcerea venoasă. Se produce astfel o hipovolemie relativă, cu volum sanguin total normal.

Inima primește inervație simpatică din segmentele toracice unu până la patru. Dacă leziunea se află deasupra acestora, cordul rămâne sub influența vagală dominantă: frecvența cardiacă scade în loc să crească, iar contractilitatea nu poate fi crescută reflex. Este singura formă de șoc în care bradicardia face parte din tablou.

Pierderea vasoconstricției cutanate are și o consecință termică. Pacientul devine poikiloterm sub nivelul leziunii: nu mai poate conserva căldura prin vasoconstricție și nici nu mai transpiră pentru a o elimina, astfel încât temperatura corporală urmează, în bună măsură, temperatura mediului. Hipotermia se instalează rapid în sălile de resuscitare, răcite și cu pacientul dezbrăcat.

Recunoaștere, tratament și complicații

Diagnosticul diferențial în traumă

La un pacient politraumatizat, hipotensiunea trebuie atribuită hemoragiei până la proba contrarie. Șocul neurogen este un diagnostic de excludere, pus după căutarea activă a unei surse de sângerare.

Elementele care orientează către el sunt bradicardia în locul tahicardiei, tegumentele calde, uscate și roz sub nivelul leziunii, și prezența unui deficit neurologic corespunzător. Coexistența celor două forme este însă posibilă și frecventă.

Principiile tratamentului

Umplerea volemică moderată corectează componenta de hipovolemie relativă, dar nu poate umple singură un pat vascular dilatat. Administrarea excesivă de lichide produce edem, inclusiv la nivelul măduvei lezate, fără beneficiu hemodinamic durabil.

Vasoconstrictoarele sunt necesare. Se preferă agenții cu efect alfa și beta, precum noradrenalina, care corectează simultan vasodilatația și bradicardia. Atropina sau, în cazuri selectate, stimularea cardiacă temporară se folosesc pentru bradicardia severă.

Ținta tensională

Ghidurile pentru leziunea medulară acută recomandă menținerea unei presiuni arteriale medii de aproximativ 85–90 mmHg în primele zile, valoare mai mare decât ținta obișnuită de 65 mmHg din șocul septic.

Raționamentul este că măduva lezată are autoreglarea compromisă, iar perfuzia ei depinde direct de presiunea sistemică. Recomandarea se bazează pe studii observaționale și pe serii mici, nu pe studii randomizate mari, iar nivelul de dovezi rămâne modest.

Comparație cu șocul hemoragic

Element Șoc neurogen Șoc hemoragic
Frecvență cardiacă scăzută crescută
Rezistență vasculară scăzută crescută compensator
Tegumente calde, uscate, roz reci, palide, umede
Presiunea pulsului păstrată sau largă îngustată
Răspuns la umplere volemică parțial bun, dacă sursa e oprită
Nivelul leziunii cervical sau toracic înalt oriunde

Niciun element luat izolat nu este suficient pentru diferențiere, iar la pacientul politraumatizat cele două forme coexistă frecvent. Căutarea unei surse de sângerare rămâne obligatorie.

Un pacient sub betablocante poate prezenta hipotensiune fără tahicardie într-o hemoragie, ceea ce estompează elementul cel mai util al tabelului.

Relevanță clinică

Incidența a fost studiată în serii de pacienți cu leziune medulară traumatică, iar estimările variază considerabil în funcție de definiția folosită și de nivelul leziunii. Frecvența este clar mai mare la leziunile cervicale complete decât la cele incomplete sau situate mai jos.

Durata este de obicei de câteva zile până la câteva săptămâni, cu recuperarea treptată a unui tonus vascular de bază prin mecanisme spinale autonome. Această recuperare nu înseamnă reluarea controlului central, iar pacientul rămâne vulnerabil la variații tensionale.

O complicație tardivă importantă este disreflexia autonomă, care apare la pacienții cu leziuni deasupra nivelului toracic șase, după faza acută. Un stimul sub nivelul leziunii, cum este distensia vezicii urinare, declanșează o descărcare simpatică necontrolată, cu hipertensiune severă și bradicardie reflexă, situație care poate pune viața în pericol.

Ce se urmărește

Evaluarea pornește de la excluderea hemoragiei: examinare completă, ecografie abdominală și toracică, imagistică în funcție de mecanismul traumei. Șocul neurogen nu se diagnostichează înaintea acestei etape.

Examinarea neurologică stabilește nivelul leziunii și completitudinea ei, elemente care prezic atât probabilitatea apariției, cât și severitatea tabloului hemodinamic.

Monitorizarea include tensiunea arterială, de preferință invaziv, electrocardiograma pentru bradicardie și pauzele sinusale, temperatura corporală, întrucât pierderea vasoconstricției cutanate favorizează hipotermia, și diureza.

Factori care influențează severitatea și durata

Nivelul leziunii medulare: cu cât este mai înalt, cu atât tabloul e mai sever.

Completitudinea leziunii.

Prezența unei hemoragii asociate.

Statusul volemic și volumul de lichide administrate.

Manevrele care stimulează vagul: aspirația traheală, intubarea, mobilizarea.

Hipotermia, favorizată de pierderea vasoconstricției cutanate.

Medicația sedativă și anestezicele.

Întrebări frecvente

Ce este șocul neurogen?

O formă de șoc distributiv produsă de întreruperea căilor simpatice descendente, de obicei după o leziune medulară cervicală sau toracică înaltă. Pierderea tonusului vasoconstrictor produce vasodilatație generalizată și prăbușirea rezistenței vasculare.

De ce apare bradicardie în loc de tahicardie?

Pentru că inima primește inervație simpatică din segmentele toracice unu până la patru. O leziune situată deasupra lor lasă cordul sub influență vagală dominantă, iar frecvența cardiacă scade în loc să crească compensator.

Cu ce diferă de șocul spinal?

Șocul neurogen descrie o stare circulatorie: hipotensiune prin pierderea tonusului simpatic. Șocul spinal descrie pierderea temporară a reflexelor și a funcției motorii sub nivelul leziunii. Pot coexista, dar nu sunt același lucru.

Cum se deosebește de șocul hemoragic la un politraumatizat?

Prin bradicardie în locul tahicardiei, tegumente calde, uscate și roz, și prezența unui deficit neurologic corespunzător. Niciun element nu e suficient singur, iar hemoragia trebuie exclusă activ, fiindcă cele două coexistă frecvent.

Care este ținta tensională?

Ghidurile pentru leziunea medulară acută recomandă o presiune arterială medie de aproximativ 85–90 mmHg în primele zile, mai mare decât ținta obișnuită de 65 mmHg, pentru a susține perfuzia unei măduve cu autoreglare compromisă.

Cât durează?

De obicei câteva zile până la câteva săptămâni, cu recuperarea treptată a unui tonus vascular de bază prin mecanisme spinale autonome. Recuperarea nu înseamnă reluarea controlului central, iar pacientul rămâne vulnerabil la variații tensionale.

De ce răcește pacientul atât de repede?

Pentru că pierde controlul termic sub nivelul leziunii: nu mai poate conserva căldura prin vasoconstricție și nici nu mai transpiră pentru a o elimina. Temperatura corporală urmează, în bună măsură, temperatura mediului, iar hipotermia se instalează rapid.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Pierderea tonusului simpatic sub nivelul leziunii Prognosticul neurologic al leziunii
Un tipar de hipotensiune cu bradicardie Absența unei hemoragii asociate
Necesitatea unei ținte tensionale mai mari Beneficiul dovedit al acestei ținte
Vulnerabilitatea la hipotermie Gradul de recuperare a tonusului vascular
O stare circulatorie Pierderea reflexelor, descrisă de șocul spinal

Greșeli frecvente de interpretare

Atribuirea hipotensiunii leziunii medulare fără excluderea hemoragiei

La politraumatizat, hipotensiunea se atribuie hemoragiei până la proba contrarie. Șocul neurogen este un diagnostic de excludere, iar coexistența celor două forme este frecventă și poate masca o sângerare activă.

Umplerea volemică excesivă

Lichidele corectează doar componenta de hipovolemie relativă și nu pot umple un pat vascular dilatat. Administrarea în exces produce edem tisular, inclusiv la nivelul măduvei lezate, fără beneficiu hemodinamic durabil.

Confundarea cu șocul spinal

Termenii sunt folosiți uneori ca sinonime, inclusiv în materiale educaționale, deși unul descrie circulația și celălalt reflexele. Confuzia duce la interpretări greșite ale evoluției și ale momentului în care fiecare se rezolvă.

Neglijarea protecției termice

Pacientul nu mai poate conserva căldura prin vasoconstricție sub nivelul leziunii. Expunerea prelungită în timpul evaluării și lichidele reci produc hipotermie, care agravează coagulopatia și poate accentua bradicardia.

Când e nevoie de evaluare medicală

Orice suspiciune de leziune a coloanei vertebrale după un traumatism impune imobilizarea și apelul de urgență, fără mobilizarea victimei.

La o persoană cu leziune medulară cunoscută, o cefalee bruscă și intensă, însoțită de transpirații și de hipertensiune, poate fi o disreflexie autonomă și necesită asistență medicală imediată.

De ce contează

Șocul neurogen este singura formă de șoc în care pulsul lent este parte din tablou, nu un semn liniștitor. Această excepție, care contrazice reflexul clinic cel mai bine antrenat — hipotensiunea înseamnă tahicardie — este și motivul pentru care diagnosticul este uneori ratat. El arată că semnele de șoc nu sunt caracteristici intrinseci ale stării, ci expresia mecanismelor de compensare, iar când acestea sunt deconectate, tabloul se schimbă complet.

Concluzie

Șocul neurogen este o formă de șoc distributiv produsă de întreruperea căilor simpatice după o leziune medulară cervicală sau toracică înaltă, cu vasodilatație generalizată și prăbușirea rezistenței vasculare. Combinația de hipotensiune cu bradicardie și tegumente calde îl deosebește de toate celelalte forme, dar rămâne un diagnostic de excludere la politraumatizat. Tratamentul combină umplerea moderată cu vasoconstrictoare, iar ținta tensională recomandată este mai mare decât cea obișnuită.

Referințe

Ruiz IA, Squair JW, Phillips AA, et al. Incidence and Natural Progression of Neurogenic Shock after Traumatic Spinal Cord Injury. J Neurotrauma. 2018;35(3):461–466. doi:10.1089/neu.2016.4947

Susține variabilitatea estimărilor de incidență în funcție de definiție și de nivelul leziunii, durata episodului și recuperarea treptată a tonusului vascular.

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține distribuția segmentară a fibrelor simpatice, inervația cardiacă din segmentele toracice superioare, mecanismul vasodilatației și hipovolemia relativă.

Walters BC, Hadley MN, Hurlbert RJ, et al. Guidelines for the management of acute cervical spine and spinal cord injuries: 2013 update. Neurosurgery. 2013;60(CN_suppl_1):82–91. doi:10.1227/01.neu.0000430319.32247.7f

Susține ținta de presiune arterială medie de 85–90 mmHg în primele zile și nivelul modest de dovezi care o susține.

Krassioukov A, Warburton DE, Teasell R, Eng JJ. A systematic review of the management of autonomic dysreflexia after spinal cord injury. Arch Phys Med Rehabil. 2009;90(4):682–695. doi:10.1016/j.apmr.2008.10.017

Susține descrierea disreflexiei autonome, nivelul lezional de la care apare, declanșatorii obișnuiți și caracterul ei de urgență medicală.

Termeni corelați

Șoc distributiv, Sinus carotidian, Rezistență vasculară sistemică, Vasopresor, Șoc hipovolemic, Presiune arterială medie (MAP)

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00