Transferină / TIBC

43 « Back to Glossary Index

(biochimie, hematologie, medicină de laborator)

Transferina este o glicoproteină plasmatică de transport a fierului, sintetizată în ficat, cu greutate moleculară de ~79 kDa, capabilă să lege doi atomi de fier feric (Fe3+) cu înaltă afinitate și specificitate. Este principalul vehicul al fierului în circulație — aproximativ 4 mg de fier circulă în plasmă legat de transferina la orice moment dat, o cantitate mică față de totalul de 3–5 g de fier din organism, dar cu un turnover extrem de rapid (de 10 ori pe zi) care asigură furnizarea continuă de fier celulelor cu necesități crescute (precursorii eritroizi din măduvă sunt principalii consumatori). TIBC (Total Iron Binding Capacity, capacitatea totală de legare a fierului) este o măsură indirectă a transferinei totale din plasmă și reflectă capacitatea disponibilă de transport al fierului.

Mecanismul biologic

•  Ciclul transferinei — transferina legată de fier (holo-transferina) se leagă la receptorul transferinei (TfR1) de pe suprafața celulelor; complexul este internalizat prin endocitoză; la pH acid din endozom, fierul este eliberat și exportat în citoplasmă prin DMT1 (divalent metal transporter 1); transferina apoforma (apo-transferina, fără fier) este reciclată la suprafața celulară; celulele cu necesități mari de fier (eritroblaști) exprimă densitate mare de TfR1

•  Reglarea inversă cu depozitele de fier — transferina este reglată invers față de rezervele de fier: când feritina scade (deficit), ficatul crește producția de transferina (mai mult transport disponibil pentru fierul absorbit); când feritina crește (exces), transferina scade; TIBC crescut este un semnal indirect de deficit de fier; TIBC scăzut apare în supraîncărcare sau în inflamație (transferina este o proteină de fază acută negativă — scade în inflamație)

•  Saturația transferinei (TSAT) — TSAT = (sideremie / TIBC) × 100; reflectă ce procent din capacitatea de transport este ocupată efectiv cu fier; TSAT sub 20% indică disponibil funcțional insuficient de fier pentru eritropoieză; TSAT sub 16% este pragul clasic al eritropoiezei deficitare în fier; TSAT peste 45% (femei) sau 50% (bărbați), persistent, sugerează supraîncărcare sau hemocromatoză

•  Sideremia — concentrația fierului seric liber (legat de transferina) este un parametru cu variabilitate circadiană mare (mai mare dimineața, mai mică seara) și afectat de mese; valoarea sa izolată are utilitate clinică limitată față de TSAT și feritina; sideremia scăzută în contextul infecției active nu indică deficit de fier ci răspuns imun (hepcidina crescută sechestrant fierul)

Contexte clinice relevante

•  Interpretarea combinată — feritina scăzută + TIBC crescut + TSAT scăzut = anemie feriprivă clasică; feritina normală/crescută + TIBC scăzut + TSAT scăzut = anemie bolilor cronice cu deficit funcțional de fier; feritina crescută + TSAT crescut = supraîncărcare cu fier sau hemocromatoză; fiecare pattern are implicații terapeutice complet diferite

•  TIBC în sarcină — sarcina crește fiziologic TIBC prin creșterea sintezei de transferina; corelarea cu feritina rămâne esențială pentru interpretarea corectă a statusului fierului în sarcină

•  Receptorul transferinei solubil (sTfR) — forma solubilă a TfR1, eliberată în circulație proporțional cu expresia celulară a TfR1; crește când celulele sunt înfometate de fier (mai ales eritroblaștii); nu este afectat de inflamație — avantaj față de feritina în interpretarea statusului fierului la pacienți cu inflamație cronică

transferina și TIBC sunt frecvent solicitate împreună cu sideremia și interpretate ca un set, dar valoarea lor reală este în combinație cu feritina și CRP, nu izolat. sideremia singură este aproape inutilă clinic. TIBC crescut și TSAT scăzut cu feritina normală și CRP crescut indică anemie bolilor cronice, nu anemie feriprivă — și tratamentul este complet diferit: în primul caz, fierul suplimentar nu ajunge la eritroblaști deoarece hepcidina îl blochează.

« Back to Glossary Index