Proteină C reactivă (CRP)

Imunologie | Analize de laborator | Cardiologie

Proteina C reactivă este o proteină de fază acută sintetizată de ficat sub stimularea interleukinei 6, cu creștere rapidă și amplă în răspunsul inflamator. Denumirea provine de la capacitatea sa de a reacționa cu polizaharidul C al pneumococului. Se dozează în două variante: CRP standard, utilizată pentru detectarea inflamației acute și a infecțiilor, și CRP înalt sensibilă, care măsoară concentrații mult mai mici și este folosită pentru evaluarea inflamației cronice de grad scăzut în context cardiovascular. Nu trebuie confundată cu proteina C, un anticoagulant natural cu funcție complet diferită.

Mecanismul biologic

• Sinteza hepatică este stimulată predominant de IL-6, cu creștere detectabilă la 6 ore de la stimul și vârf la 48 de ore
• Se leagă de fosfocolina de pe suprafața celulelor lezate și a unor microorganisme, activând calea clasică a complementului și facilitând fagocitoza
• Concentrațiile bazale reflectă gradul de inflamație cronică sistemică, influențat de adipozitatea viscerală, fumat, sedentarism și boli inflamatorii
• Are timp de înjumătățire scurt și constant, aproximativ 19 ore, ceea ce face ca variațiile să reflecte fidel modificările ratei de sinteză

Contexte clinice relevante

• Valorile foarte mari, peste 100 mg/l, sugerează infecție bacteriană severă, în timp ce creșterile moderate apar în infecții virale, boli autoimune și traumatisme
• CRP înalt sensibilă sub 1 mg/l indică risc cardiovascular scăzut, între 1 și 3 mg/l risc intermediar și peste 3 mg/l risc crescut, în absența unei inflamații acute
• Studiul CANTOS a demonstrat că reducerea inflamației prin blocarea IL-1β scade evenimentele cardiovasculare independent de lipide, validând ipoteza inflamatorie
• Interpretarea unei valori crescute necesită excluderea prealabilă a unei cauze acute; dozarea în scop cardiovascular se face în afara episoadelor infecțioase