Feritină

34 « Back to Glossary Index

(biochimie, hematologie, medicină de laborator)

Feritina este o proteină sferică de stocare a fierului, formată din 24 de subunități proteice (lanțuri H și L) care se asamblează în o structura capsulară capabilă să stocheze până la 4.500 de atomi de fier sub formă de hidroxid-fosfat feric, biologic inert și netoxic. Este prezentă în aproape toate celulele organismului, cu concentrații maxime în ficat, splină, măduvă osoasă și mușchi. Feritina serică — forma mică fracție care circulă în plasmă — este utilizată clinic ca marker indirect al rezervelor totale de fier din organism. Este, simultan, cel mai sensibil marker precoce al deficitului de fier și una dintre cele mai frecvent interpretate greșit analize de laborator.

Mecanismul biologic

•  Sinteza și reglarea — sinteza feritinei este reglată post-transcripțional prin sistemul IRP-IRE (Iron Regulatory Protein — Iron Responsive Element); în condiții de deficit de fier, IRP1 și IRP2 se leagă la IRE din ARNm al feritinei și blochează translația — celula nu produce feritina când nu are fier de stocat; în exces de fier, IRP se detașează, feritina este sintetizată și fierul în exces este stocat inofensiv

•  Feritina ca proteină de fază acută — feritina este și o proteină de fază acută: sinteza sa crește în inflamație, infecție, boala hepatică, obezitate și cancer, independent de rezervele de fier; feritina crescută poate reflecta inflamație, nu supraîncărcare cu fier; feritina normală în context inflamator poate masca un deficit real (feritina real scăzută este artificios crescută de inflamația concomitentă)

•  Fazele depleției de fier — faza 1 (depleție de depozite): feritina scade, transferina crește, hemoglobina normală; faza 2 (eritropoieză deficitară în fier): feritina scăzută, TSAT scăzut, VEM ușor scăzut, hemoglobina la limita inferioară; faza 3 (anemie feriprivă manifestă): feritina foarte scăzută, hemoglobina sub normal, eritrocite microcitare hipocrome; feritina detectează faza 1 cu luni-ani înaintea fazei 3

•  Pragurile funcționale — valorile de referință de laborator (12–20 ng/mL ca limită inferioară) reflectă absența anemiei, nu optimul funcțional; studii clinice și ghiduri recente plasează feritina funcțional optimă la minimum 30 ng/mL; pentru femei cu simptome persistente (oboseală, cădere de păr, dificultăți cognitive), pragul de 50–70 ng/mL este argumentat de unii experți; nu există consens universal, dar există consens că limita de laborator de 12 ng/mL este inadecvată clinic

•  Interpretarea în context — feritina nu se interpretează izolat; necesită corelarea cu CRP/VSH (pentru excluderea elevației inflamatorii), cu TSAT (pentru evaluarea disponibilului funcțional de fier), cu hemoglobina și VEM (pentru stadializarea deficitului) și cu contextul clinic al pacientului

Contexte clinice relevante

•  Feritina în hipotiroidism — feritina scăzută reduce activitatea deiodinazelor și conversia T4 → T3 activ; pacienții hipotiroidieni care rămân simptomatici sub levotiroxină cu TSH în țintă ar trebui evaluați pentru feritina; pragul funcțional recomandat pentru optimizarea conversiei T4 → T3 nu este standardizat, dar feritina sub 30 ng/mL în context tiroidian merită adresată

•  Feritina în sarcină — necesarul de fier crește dramatic în trimestrele II–III; feritina sub 30 ng/mL la intrarea în sarcină prezice anemie feriprivă în trimestrele II–III cu probabilitate mare; evaluarea feritinei prenatal (nu doar hemoglobinei) permite intervenția precoce înainte de instalarea anemiei

•  Feritina în supraîncărcare — feritina foarte crescută (>1000 ng/mL) sugerează supraîncărcare cu fier, boală hepatică severă, hemofagocitoză sau cancer; interpretarea necesită TSAT și evaluare clinică; nu toate feritinele mari înseamnă hemocromatoză

feritina este probabil cea mai subutilizată analiză de laborator din medicina primară. a investiga oboseala cronică, căderea de păr sau dificultățile cognitive fără a doza feritina este a investiga incomplet. și, invers, a accepta o feritina de 15 ng/mL ca normală pentru că este în intervalul de referință al laboratorului este o eroare clinică documentată. valorile de referință sunt construite pentru a detecta anemia manifestă, nu pentru a identifica deficitul precoce.

« Back to Glossary Index