Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Anafilaxie

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Anafilaxia este o reacție alergică sistemică severă, cu instalare rapidă, care poate pune viața în pericol prin obstrucția căii aeriene, prin bronhospasm sau prin colaps circulator.

Diagnosticul este clinic: afectarea acută a două sau mai multe sisteme — cutanat, respirator, cardiovascular, digestiv — după expunerea la un declanșator probabil, sau hipotensiune izolată după un alergen cunoscut.

Tratamentul este adrenalina intramusculară, administrată precoce. Toate celelalte măsuri — antihistaminice, corticosteroizi, bronhodilatatoare, fluide — vin după ea, nu în locul ei.

Pe scurt

Reacție alergică sistemică severă, instalată în minute.
Diagnostic clinic, pe afectarea a două sau mai multe sisteme.
Tratamentul este adrenalina intramusculară, precoce.
Antihistaminicele și corticosteroizii nu înlocuiesc adrenalina.
Produce o formă de șoc distributiv.
Indicele de șoc crește prin tahicardie și vasodilatație.
Reacțiile bifazice pot apărea la câteva ore.

Cum funcționează

Expunerea la alergen declanșează eliberarea masivă de mediatori din mastocite și bazofile, histamina în primul rând. Efectele sunt simultane: vasodilatație generalizată, creșterea permeabilității capilare, bronhospasm și edem al mucoaselor.

Vasodilatația și extravazarea lichidului din patul vascular reduc întoarcerea venoasă. Debitul cardiac scade, deși cordul este sănătos, iar tensiunea se prăbușește — mecanismul unui șoc distributiv, același tip ca în sepsis.

Tahicardia apare ca răspuns compensator, iar combinația cu hipotensiunea face ca indicele de șoc să crească. Creșterea nu este specifică și nu ajută la diagnostic, care rămâne clinic; este însă utilă pentru urmărirea răspunsului la tratament.

Adrenalina acționează pe toate componentele simultan: vasoconstricție prin receptorii alfa, bronhodilatație și efect inotrop prin cei beta, și stabilizarea mastocitelor. Niciun alt medicament nu acoperă acest ansamblu, motiv pentru care nu există alternativă de primă linie.

Poziția pacientului are, de asemenea, consecințe directe: ridicarea în șezut sau în ortostatism a unui pacient cu anafilaxie și hipotensiune poate precipita colapsul, pentru că întoarcerea venoasă este deja compromisă. Pacientul se menține culcat, cu membrele inferioare ridicate, dacă respirația o permite.

Adrenalina, formele înșelătoare și reacțiile bifazice

De ce adrenalină intramuscular

Calea intramusculară, în fața laterală a coapsei, oferă o absorbție rapidă și previzibilă, fără riscurile administrării intravenoase în bolus — aritmii, hipertensiune severă, ischemie miocardică.

Întârzierea administrării este factorul cel mai constant asociat cu decesele prin anafilaxie. Teama de a administra adrenalină inutil produce mai mult rău decât administrarea ei la o reacție care s-ar fi rezolvat oricum.

Dacă simptomele persistă, doza se repetă la intervale de cinci până la cincizeci de minute, iar la pacienții care nu răspund după mai multe doze se trece la perfuzie continuă, în condiții de monitorizare. Fluidele intravenoase în cantități mari fac parte din conduită, pentru că patul vascular este dilatat și permeabil.

Formele înșelătoare

Anafilaxia fără manifestări cutanate există și este deosebit de periculoasă, pentru că întârzie recunoașterea. Până la unul din cinci pacienți nu are urticarie sau eritem.

Simptomele digestive izolate — durere abdominală, vărsături — pot fi singura manifestare, mai ales la alergiile la venin de insecte. La copii, manifestarea respiratorie domină, iar la adulți cea cardiovasculară este mai frecventă.

Declanșatorii diferă, la rândul lor, cu vârsta: la copii predomină alimentele, iar la adulți medicamentele și veninul de insecte. Există și forme la care efortul fizic, un antiinflamator sau alcoolul se adaugă alimentului pentru a declanșa reacția, deși alimentul singur este tolerat.

Reacțiile bifazice

La o parte dintre pacienți, simptomele reapar după rezolvarea aparentă, de regulă în primele șase până la douăsprezece ore, fără o nouă expunere. Acesta este motivul supravegherii după episodul inițial.

Durata supravegherii se individualizează, în funcție de severitatea reacției, de nevoia de doze repetate de adrenalină și de accesul pacientului la asistență medicală. Externarea include, obligatoriu, prescrierea unui autoinjector și instruirea folosirii lui.

Criterii clinice de diagnostic

Situația Ce este necesar
Debut acut, cu afectare cutanată plus afectare respiratorie sau cardiovasculară
Expunere la un alergen probabil afectarea a două sau mai multe sisteme
Expunere la un alergen cunoscut hipotensiune izolată

Diagnosticul este clinic; triptaza serică poate susține retrospectiv, dar nu se așteaptă pentru tratament.

Oricare dintre cele trei situații este suficientă pentru a institui tratamentul cu adrenalină.

Relevanță clinică

Pentru un pacient cu hipotensiune și tahicardie instalate brusc după administrarea unui medicament, a unui produs de contrast sau după o înțepătură de insectă, anafilaxia este primul diagnostic de luat în calcul, iar adrenalina se administrează fără a aștepta confirmarea.

Pentru diagnosticul diferențial al unui indice de șoc crescut, anafilaxia intră alături de sepsis în categoria șocului distributiv. Contextul o separă aproape întotdeauna: instalare în minute, declanșator identificabil, manifestări cutanate frecvente.

Pentru pacienții tratați cu medicamente care blochează receptorii beta-adrenergici, răspunsul la adrenalină poate fi redus, iar reacțiile tind să fie mai severe. Dozele repetate și, în cazuri refractare, glucagonul fac parte din conduită.

Pentru pacienții cu astm necontrolat, riscul de anafilaxie fatală este mai mare, pentru că obstrucția bronșică se adaugă la cea alergică. Controlul astmului este, în aceste cazuri, și o măsură de prevenție a anafilaxiei.

Pentru pacienții cu episoade repetate fără declanșator identificat, evaluarea include dozarea triptazei bazale, pentru că o valoare persistent crescută poate indica o afecțiune a mastocitelor care explică recurențele.

Pentru prevenție, identificarea declanșatorului prin evaluare alergologică și purtarea permanentă a unui autoinjector schimbă prognosticul mai mult decât orice tratament administrat la spital.

Ce se evaluează imediat

Permeabilitatea căii aeriene.

Prezența stridorului sau a edemului lingual.

Frecvența respiratorie și saturația.

Tensiunea arterială și pulsul.

Manifestările cutanate.

Declanșatorul probabil și momentul expunerii.

Medicația cronică, în special blocantele beta-adrenergice.

Antecedentele de reacții similare.

Factori care influențează severitatea unei anafilaxii

Calea de expunere la alergen.

Cantitatea de alergen.

Rapiditatea instalării simptomelor.

Întârzierea administrării adrenalinei.

Astmul necontrolat.

Tratamentul cu blocante beta-adrenergice.

Bolile cardiovasculare asociate.

Vârsta pacientului.

Întrebări frecvente

Ce este anafilaxia?

O reacție alergică sistemică severă, cu instalare rapidă, care poate pune viața în pericol prin obstrucția căii aeriene, prin bronhospasm sau prin colaps circulator.

Cum se pune diagnosticul?

Clinic: afectarea acută a două sau mai multe sisteme după expunerea la un declanșator probabil, sau hipotensiune izolată după un alergen cunoscut. Nu se așteaptă nicio analiză.

Care este tratamentul?

Adrenalina intramusculară, în fața laterală a coapsei, administrată precoce. Antihistaminicele, corticosteroizii, bronhodilatatoarele și fluidele vin după ea, nu în locul ei.

De ce intramuscular și nu intravenos?

Pentru că absorbția este rapidă și previzibilă, fără riscurile bolusului intravenos — aritmii, hipertensiune severă, ischemie miocardică.

Ce formă de șoc produce?

Distributiv. Vasodilatația generalizată și extravazarea lichidului reduc întoarcerea venoasă, iar debitul cardiac scade deși cordul este sănătos — același mecanism ca în sepsis.

Poate să nu apară pe piele?

Da, și este o formă deosebit de periculoasă, pentru că întârzie recunoașterea. Până la unul din cinci pacienți nu are urticarie sau eritem.

Ce este o reacție bifazică?

Reapariția simptomelor după rezolvarea aparentă, de regulă în primele șase până la douăsprezece ore, fără o nouă expunere. Este motivul supravegherii după episodul inițial.

Ce rol are indicele de șoc?

Crește prin tahicardie și hipotensiune, dar creșterea nu este specifică și nu ajută la diagnostic. Este util pentru urmărirea răspunsului la tratament.

În ce poziție se menține pacientul?

Culcat, cu membrele inferioare ridicate, dacă respirația o permite. Ridicarea în șezut sau în ortostatism poate precipita colapsul, pentru că întoarcerea venoasă este deja compromisă.

Se poate repeta doza de adrenalină?

Da, la intervale de cinci până la cincizeci de minute, dacă simptomele persistă. La pacienții care nu răspund după mai multe doze se trece la perfuzie continuă, cu monitorizare.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
O reacție sistemică severă Alergenul responsabil, imediat
Nevoia de adrenalină precoce Doza totală necesară
Un șoc distributiv Diferența față de sepsis, fără context
Riscul unei reacții bifazice Momentul exact al reapariției
Răspunsul la tratament, prin semnele vitale Severitatea viitoarelor episoade

Greșeli frecvente de interpretare

Administrarea de antihistaminice în locul adrenalinei

Antihistaminicele acționează pe o singură componentă și lent. Nu previn obstrucția căii aeriene și nu corectează hipotensiunea. Adrenalina este singurul tratament de primă linie.

Așteptarea manifestărilor cutanate pentru diagnostic

Până la unul din cinci pacienți nu are urticarie sau eritem. Hipotensiunea izolată după un alergen cunoscut este suficientă pentru diagnostic.

Externarea imediată după rezolvarea simptomelor

Reacțiile bifazice pot apărea în primele șase până la douăsprezece ore, fără o nouă expunere. Durata supravegherii se individualizează.

Externarea fără autoinjector și fără instruire

Purtarea permanentă a unui autoinjector și cunoașterea folosirii lui schimbă prognosticul mai mult decât orice tratament administrat la spital.

Ridicarea pacientului hipotensiv în șezut

Întoarcerea venoasă este deja compromisă de vasodilatație și extravazare. Ridicarea poate precipita colapsul; pacientul se menține culcat, cu membrele inferioare ridicate.

De ce contează

Anafilaxia este diagnosticul la care ezitarea costă cel mai mult și este, în același timp, cel la care ezitarea este cea mai frecventă. Adrenalina are o reputație care nu îi aparține: la un adult sănătos, o doză intramusculară la o reacție care s-ar fi rezolvat oricum produce, în cel mai rău caz, palpitații și tremor. Întârzierea ei, în schimb, apare în aproape toate analizele deceselor prin anafilaxie. Raportul dintre cele două riscuri este atât de asimetric încât regula practică este simplă: dacă te gândești la anafilaxie, ai deja indicația.

Concluzie

Anafilaxia este o reacție alergică sistemică severă cu instalare în minute, care amenință viața prin obstrucția căii aeriene, bronhospasm sau colaps circulator. Diagnosticul este clinic — afectarea a două sau mai multe sisteme după expunere probabilă, sau hipotensiune izolată după un alergen cunoscut. Tratamentul este adrenalina intramusculară precoce; antihistaminicele și corticosteroizii nu o înlocuiesc. Mecanismul este unul de șoc distributiv, cu creșterea indicelui de șoc prin tahicardie și hipotensiune, fără valoare diagnostică. Reacțiile bifazice justifică supravegherea, iar externarea include autoinjector și instruire.

Referințe

Muraro A, Worm M, Alviani C, et al. EAACI guidelines: anaphylaxis (2021 update). Allergy. 2022;77(2):357–377. doi:10.1111/all.15032

Susține criteriile clinice de diagnostic, indicația de adrenalină intramusculară de primă linie, durata individualizată a supravegherii și prescrierea autoinjectorului la externare.

Cardona V, Ansotegui IJ, Ebisawa M, et al. World Allergy Organization anaphylaxis guidance 2020. World Allergy Organization Journal. 2020;13(10):100472. doi:10.1016/j.waojou.2020.100472

Susține mecanismul de eliberare a mediatorilor, formele fără manifestări cutanate, reacțiile bifazice și conduita la pacienții tratați cu blocante beta-adrenergice.

Simons FER, Ardusso LRF, Bilò MB, et al. World Allergy Organization anaphylaxis guidelines: summary. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2011;127(3):587–593. doi:10.1016/j.jaci.2011.01.038

Susține alegerea căii intramusculare în fața laterală a coapsei și riscurile administrării intravenoase în bolus.

Vincent JL, De Backer D. Circulatory shock. New England Journal of Medicine. 2013;369(18):1726–1734. doi:10.1056/NEJMra1208943

Susține încadrarea anafilaxiei ca formă de șoc distributiv și mecanismul reducerii întoarcerii venoase prin vasodilatație și extravazare.

Termeni corelați

Șoc distributiv, Vasoconstricție, Indice de șoc, Embolie pulmonară, Tamponadă cardiacă

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00