Celule enterocromafine

42 « Back to Glossary Index

(histologie, gastroenterologie, neuroștiințe)

Celulele enterocromafine (EC — enterochromaffin cells) sunt celule enteroendocrine specializate prezente în epiteliul mucoasei tractului gastrointestinal, de la stomac la rect, cu cea mai mare densitate în duoden și intestinul subțire. Sunt celulele cu cel mai ridicat conținut de serotonină din organism — stochează 95% din totalul serotoninei corpului uman — și acționează ca traductori biologici între conținutul luminal (mecanici, chimici) și sistemul nervos enteric, vagal și imun. Sunt numite „enterocromafine” datorită afinității lor pentru sărurile de crom utilizate în colorațiile histologice clasice.

Structura și funcția

•  Morfologia — celule cu formă piramidală sau fusiformă, cu vârful spre lumenul intestinal (domeniu apical senzorial) și baza spre lamina propria și terminațiile nervoase (domeniu secretor); granulele dense de serotonină sunt concentrate bazal, gata pentru eliberare

•  Senzori luminali — microvilii apicali (stereocilii) ai celulelor EC detectează stimuli mecanici (distensia), chimici (acizi biliari, nutrienți, molecule bacteriene), osmotici și de pH; celulele EC funcționează ca un sistem de senzori distribuiți pe toată suprafața intestinală

•  Sinteza și stocarea serotoninei — celulele EC sintetizează serotonina din triptofan prin triptofan hidroxilaza 1 (TPH1, izoforma intestinală, distinctă de TPH2 cerebrală); serotonina sintetizată este stocată în granule dense și eliberată prin exocitoză ca răspuns la stimuli

•  Eliberarea serotoninei și efectele — serotonina eliberată de celulele EC activează receptorii 5-HT3 și 5-HT4 pe neuronii enterici, inițiind reflexul peristaltic și reglând secreția intestinală; activează receptorii 5-HT3 pe fibrele vagale aferente, transmițând semnale la SNC; activează receptorii plachetari 5-HT2A, contribuind la agregarea plachetară

•  Microbiomul și celulele EC — bacteriile comensale (Clostridium sporogenes, anumite Lactobacillus) produc metaboliți din triptofan (indoli, acizi indolpropionic) care stimulează TPH1 și cresc producția de serotonină de celulele EC; spori de Clostridium cresc semnificativ nivelurile de serotonină colonică; disbioze intestinală modifică producția de serotonină prin modificarea acestui stimul microbian

Contexte clinice relevante

•  IBS și disfuncția celulelor EC — pacienții cu IBS-D (diaree predominantă) au număr crescut de celule EC și niveluri crescute de serotonină; IBS-C (constipație) are niveluri reduse; dezechilibrul serotoninei intestinale contribuie la hipermotilitate sau hipomotilitate specifică subtipului

•  Sindromul carcinoid — tumoră neuroendocrină a celulelor enterocromafine; produce serotonină în exces cu simptome sistemice (flush, diaree secretorie, wheezing); diagnosticat prin 5-HIAA urinar (metabolit al serotoninei) și cromogranina A serică

•  Medicamente care țintesc receptorii serotoninei intestinale — ondansetron (antagonist 5-HT3, antiemetic, util în IBS-D); prucaloprid (agonist 5-HT4, prokinetic, indicat în constipație cronică); alosetron (antagonist 5-HT3, indicat în IBS-D sever la femei)

•  SSRI și intestinul — inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), utilizați pentru depresie și anxietate, cresc serotonina disponibilă și în intestin; efectele gastrointestinale (greață, diaree) ale SSRI sunt mediate tocmai prin receptorii serotoninei intestinale

celulele enterocromafine sunt motivul pentru care serotonina este o moleculă intestinală înainte de a fi una cerebrală — 95% din total se află în intestin, nu în creier. această perspectivă inversează înțelegerea populară a serotoninei: „hormonul fericirii” este în primul rând un modulator al motilității și al sensibilității intestinale, cu efecte cognitive și emoționale secundare, mediate prin nervul vag. microbiomul, dieta și stresul influențează starea de spirit parțial prin efectul lor pe celulele enterocromafine.

« Back to Glossary Index