Intoleranță alimentară

41 « Back to Glossary Index

(gastroenterologie, nutriție clinică, alergologie)

Intoleranța alimentară descrie reacții adverse la alimente sau componente alimentare prin mecanisme non-imunologice IgE — fără implicarea anticorpilor IgE și a mastocitelor caracteristice alergiei alimentare. Termenul acoperă o gamă largă de mecanisme: deficit enzimatic (intoleranța la lactoză prin deficit de lactază), malabsorbție de carbohidrați (malabsorbția de fructoză prin GLUT-5), sensibilitate farmacologică (la cafeina, histamina din alimente fermentate, tiramina), și reacții la aditivi alimentari. Este mult mai frecventă decât alergia alimentară, este rareori periculoasă, și este în general doze-dependentă.

Mecanismul biologic

•  Intoleranța enzimatică — deficitul sau absența enzimei necesare pentru metabolizarea unui component alimentar; exemple: intoleranța la lactoză (deficit de lactază), intoleranța ereditară la fructoză (deficit de aldolaza B), fenilcetonuria (deficit de fenilalanina hidroxilaza)

•  Malabsorbție de carbohidrați — absorbție incompletă în intestinul subțire prin capacitate de transport insuficientă; exemple: malabsorbția de fructoză (capacitate GLUT-5 depășită), malabsorbția de sorbitol/manitol (absorbție pasivă lentă); produce simptome prin efect osmotic și fermentare colonică

•  Sensibilitate farmacologică — reacții la substanțe bioactive din alimente cu efecte farmacologice: cafeina (stimulant), histamina din brânzeturi maturate și vin (poate produce cefalee, flush, simptome pseudo-alergice la persoanele cu deficit de DAO — diaminooxidaza), tiramina din alimente fermentate (vasoactivă), salicilați naturali din fructe

•  Reacții la aditivi — coloranți (tartrazina E102, asociata cu hiperactivitate la copii), conservanți (sulfiti E220-228, pot produce bronhospasm la persoane sensibile), glutamat monosodic (MSG, sindromul restaurantului chinezesc — probabil multifactorial)

•  Caracteristici comune — debut mai lent (ore vs. minute în alergie), doze-dependentă (cantități mici pot fi tolerate), non-fatală în marea majoritate a cazurilor, nu implică IgE specific, nu se confirmă prin teste cutanate sau IgE specific

Contexte clinice relevante

•  Intoleranța la lactoză — cea mai frecventă intoleranță alimentară globală; prevalența deficitului de lactază variază etnic: 5–15% în populația nordică europeană, 50–80% în populațiile mediteraneene, asiatice și africane; tratament: produse lactate fără lactoză, lactază exogenă, brânzeturi maturate (lactoză redusă)

•  Intoleranța la histamină — deficitul de DAO (enzima care metabolizează histamina din alimente) produce simptome pseudo-alergice (cefalee, flush, prurit, simptome digestive) la ingestia de alimente bogate în histamina (brânzeturi maturate, vin roșu, carne fermentată, pește conservat); diagnosticul se confirmat prin nivelul seric al DAO

•  Sensibilitatea la gluten non-celiacă — simptome la ingestia de grâu fără dovezi de boala celiacă sau alergie la grâu; mecanismul incomplet înțeles, probabil multifactorial (fructani, FODMAP, posibil componente non-glutenice ale grâului); nu implică IgE specific

•  Distincția clinică de alergie — esențială: intoleranța nu produce anafilaxie, nu necesită evitare completă (gestionabilă prin doze), nu se confirmă prin prick test sau IgE specific; confuzia diagnostică duce la restricții alimentare inutile sau, invers, la subevaluarea riscului real

intoleranța alimentară este cea mai auto-diagnosticată și mai supradiagnosticată categorie în nutriție. estimările arată că până la 20% din adulți cred că au o intoleranță alimentară, în timp ce prevalența confirmată clinic este de 2–5%. testele comerciale de intoleranță (IgG alimentar, biorezonanță, kinesiologie aplicată) nu au validare științifică și produc adesea liste de restricții nejustificate cu consecințe nutritive reale.

« Back to Glossary Index